Diverse abordari in tratarea dependentei de droguri

Pentru multi dintre noi dependenta de droguri este asociata cu lucruri inspaimantatoare, si mai ales cu o boala incurabila. Din nefericire, multi dintre cei abilitati sa o „trateze” abordeaza aceeasi gandire. In primul rand trebuie stabilit faptul ca dependenta de droguri nu este o boala. Asa cum este boala definita de catre specialisti, ea reprezinta o modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului, proces patologic care afecteaza organismul.

Gandind lucrurile „la rece”, dependenta de droguri se inscrie in aceeasi categorie cu dependenta de tutun, alcool, cafea, sau chiar ciocolata. Drept este ca judecand lucrurile dupa nocivitatea exercitata asupra organismului nostru, aceste elemente nu sunt nici pe departe atat de periculoase cum este consumul de narcotice. Totusi, actiune si evolutia lor in organismul uman urmeaza acelasi curs ca toti ceilalti factori producatori de dependenta, numai ca la un nivel mult mai ridicat. In consecinta si procesul de detoxifiere devine mult mai anevoios si mai complex.

Metode de tratare a dependentei de droguri

Majoritatea metodelor de terapie intrebuintate in ziua de astazi au la baza fundamentul organizatiei Alcoolici Anonimi. Acesta porneste de la teoria ca dependenta este un comportament pe care il invatam si care pe masura ce avanseaza in timp, evolueaza luand forma unei boli. Metoda de tratare este constituita, in pricipal, din sedinte de grup, urmandu-se cei 12 pasi procedurali. De-a lungul acestor sedinte de grup se pune foarte mult accent pe latura spirituala a celui dependent, si pe micimea puterii sale spirituale. Practic, premiza de la care se porneste este lipsa tariei de caracter a „bolnavului”, iar scopul urmarit este trezirea spirituala a acestuia. In acest fel, cel in cauza va reusi prin exteriorizarea energiilor negative (acest lucru se realizeaza in cadru sedintelor de grup prin dialog), sa constientizeze boala care l-a acaparat si sa lupte cu ea. Aceasta metoda devine defectuoasa tocmai prin aceasta abordare. De cele mai multe ori pacientii sfarsesc prin a se simti victimizati, rezultatul constand in intoarcerea individului la viciul de care incerca sa scape. Nu vrem sa sabotam in nici un fel aceasta metoda, ci doar sa aratam ca, in acceptia unor specialisti, ea ar trebui precedata si de alte metode de terapie.

In ceea ce priveste dependenta de droguri, metodele, desi au ca punct de plecare gandirea mai sus mentionata, varianza in functie de gradul de dependenta. Astfel, pentru cei a caror dependenta nu prezinta un grad avansat, se recurge la metoda terapiei de grup, fara spitalizare. In cadrul acestei metode, specialistul intrebuinteaza psihoterapia cognitiv-comportamentala. Aceasta metoda vizeaza schimbarea comportamentului pacientului, modul de preluare a informatiei, punandu-se accent pe eventualele situatii traumatice la care acesta a fost supus. Modul de desfasurare al terapiei se realizeaza prin sedinte regulate cu un specilalist in narcomanie, si are la baza modul de comunicare deschis.

Pentru cei a caror dependenta a evoluat intratat incat nevoia de a consuma droguri sa nu poata fi controlata, este utilizata metoda terapiei cu spitalizare. Programul de spitalizare are o durata de 3 pana la 6 saptamani, si se realizeaza prin aceeptul pacientului de a se interna intr-un centru specializat in aceste probleme. Si aceasta metoda are la baza psihoterapia cognitiv-comportamentala, si este cel mai adesea precedata de programul in 12 pasi si de terapie de grup.

Metoda de tratament in centre de reabilitare

La aceasta metoda se recurge in cazuri „extreme”, cand dependenta de droguri a depasit stadiul de intoxicare, evoluand spre ultimul stadiu. De cele mai multe ori in afara de psihoterapia cognitiv-comportamentala si de programul in 12 pasi, in metoda de tratament este inclusa si cea a modelului comunitar. Terapia comunitara se bazeaza pe un program cu o durata minima de 6 luni, prin care se incearca reorientarea pacientului spre activitati din cadrul comunitatii, tintindu-se spre reintegrarea sa in grupul social din care face parte.

Statisticile demonstreaza, totusi, ca aceste metode esueaza in proportie de 90%. Una dintre explicatiile posibile, ar fi abordarea stoica si incriminatorie la care acestea recurg.

O alta abordare pentru dependenta de droguri

Intr-adevar, noutatea pe care aceasta metoda o aduce, se refera la modul de abordare al dependentei de droguri. Astfel, prin aceasta metoda se incearca gasirea miezului problemei, in locul ajutorului oferit victimelor narcomaniei prin terapii de grup si prin inducerea sentimentului de vinovatie. Premiza de la care se porneste este faptul ca toate personele care recurg la consumul de stupefiante se regasesc intr-un punct comun, si anume schelele emotionale provocate de mediul familial la un moment dat.

Aceasta metoda de introspectie, este compusa din doar doi pasi. Primul este eliberarea de frustrarile anterioare, si are ca scop descoperirea factorilor care au condus pacientul spre consumul de droguri. Cea de-a doua metoda, reabilitarea imaginii despre sine, are ca finalitate redobandirea respectului de sine. In fapt, dependenta de droguri nu este altceva decat o problema de percepere defectuoasa a sinelui. Acest lucru poate avea drept cauza mediul parental in care individul a fost crescut. Remediul este foarte simplu si consta in aceeptarea individului asa cum este el. Numai dupa ce acest lucru a fost realizat, metodele de tratament traditionale vor deveni eficiente.