Infectii virale respiratorii

Schimbările climaterice globale au antrenat schimbări ale climei la nivel regional şi local rapide şi odată cu ele creşterea morbidităţii prin boli acute, infecţiile respiratorii ocupând primul loc.

Epidemiile de viroze respiratorii sunt responsabile de "excesul de mortalitate" în statisticele de mortalitate generală.

Infecţiile virale afectează, de regulă, tractul respirator superior sau inferior. Deşi aceste infecţii pot fi clasificate în funcţie de virusul cauzal (de exemplu, gripa), ele se clasifică, în general, clinic, în concordanţă cu sindromul (de exemplu răceala banală, bronşiolita). Severitatea bolii respiratorii virale variază foarte mult, forma gravă de boală fiind mai probabilă la vârstnici şi sugari. Morbiditatea poate rezulta direct din infecţia virală sau indirect din cauza exacerbării unei boli de bază cardiopulmonare sau unei suprainfecţii a plămânului, sinusurilor paranazale sau urechii medii.

Virozele respiratorii participă la constituirea unor sechele respiratorii prin favorizarea bronşitei cronice, bronşiectaziei şi sclerozei pulmonare, iar uneori prin crearea unor stări de sensibilizare pulmonară cu fenomene astmatiforme. Deşi privite în general ca "Boli minore", virozele respiratorii influenţează evident mortalitatea generală şi cea infantilă, fiecare val epidemic de viroze respiratorii reflectându-se prin creşterea curbei mortalităţii. Pătrunderea virusurilor în celulele mucoasei tractului respirator se face după virusul în cauză, în mod preferenţial, pentru anumite segmente ale tractului respirator: de la mucoasa nazală (rinovirusuri) la bronhiole şi alveole.

În funcţie de acest tropism preferenţial se obişnuieşte să se clasifice virozele respiratorii în:

a) viroze ale căilor aeriene superioare;

b) virozele ale tractului respirator inferior.

În cursul infecţiei virale, celulele mucoasei respiratorii sunt distruse prin multiplicarea virală pana la membrana bazală, rezultand astfel, largi porţi de intrare pentru flora bacteriană. Din aceasta cauză virozele respiratorii  prezintă de obicei o fază iniţială (acţiunea virală) şi o fază secundară (suprainfecţia bacteriană).

Tratamentul se bazează pe medicaţii simptomatice patogenice, de susţinere şi de creştere a rezistenţei generale, deoarece nu există un agent antiviral eficace. Antibioticoterapia trebuie rezervată numai în formele mixte realizate prin suprainfecţii bacteriene.

La pacienţii cu boală pulmonară cronică, antibioticele pot fi administrate cu o mai mică restricţie. Aspirina nu trebuie folosită la copii cu infecţii respiratorii din cauza riscului de sindrom REYE. Unii pacienţi continuă să aibă tuse la săptămâni de la vindecarea infecţiei de tract respirator superior. Simptomele se pot ameliora prin administrarea unui bronhodilatator sau corticosteroid inhalator. În gripă sunt eficiente amantadina, simantadina.

Acetaminofen şi ibuprofen sunt indicate pentru efectul antitermic, antiimflamator şi antialgic. Dintre celelalte remedii se pot utiliza la copii: aport suplimentar de lichide, instilaţii nazale cu soluţii saline (ser fiziologic), îndepartarea mecanică cu pompa a secreţiilor.

Infecţiile virale respiratorii pot fi prevenite prin:

• supravegherea activă a lor pe plan regional şi naţional;
• supravegherea epidemiologică  a colectivităţilor cu risc în sezonul rece permite depistarea precoce a incidenţei;
• evitarea contactului cu persoane răcite;
• spălatul frecvent al mâinilor;
• educaţia sanitară a populaţiei pentru prevenirea transmiterii prin picături a germenilor patogeni;
• necesitatea creşterii rezistenţei generale a organismului prin alimentaţie raţională, exerciţii în aer liber;
• purtarea unei îmbrăcăminţi adecvate sezonului rece;

Medcenter Focşani
Dr. Constantin Dumitru
Medic specialist pediatrie
Competenţă alergologie
www.medcenter.ro