Sfaturi pentru ingrijirea prematurului

Prematuritatea este definită drept naştere înainte de împlinirea vârstei gestaţionale de 37 de săptămâni. Prematuritatea determină imaturitatea structurală şi funcţională a tuturor organelor şi sistemelor nou-născutului, imaturitate care complică procesul complex de adaptare la viaţa extrauterină. Cu cât prematurul este mai mic (are vârstă de gestaţie mai mică) cu atât mai dificil va fi procesul de adaptare la viaţa extrauterină, mai mici şansele de supravieţuire şi mai mare riscul de sechele de dezvoltare şi neurologice pe termen îndelungat.

Ce trebuie să ştie o mamă care a născut prematur şi ce trebuie să facă pentru a asigura copilului o dezvoltare cât mai bună:

1. prezenţa şi implicarea mamei în cadrul echipei care îngrijeşte nou-născutul creşte considerabil şansele acestuia de a avea o dezvoltare somatică, nutriţional şi neurologică mai bună.

2. este de dorit ca mama să viziteze prematurul internat în terapia intensivă neonatală (TINN) cât mai curând după naştere şi cel puţin la fiecare 3 ore (la orele de alimentaţie).

3. este de dorit ca mama să depună toate eforturile de a colecta lapte matern pentru ca acesta să fie administrat prematurului încă de la primele mese – colostrul fiind nu doar aliment ci şi un „vaccin” complex.

4. mama trebuie să participe, împreună cu echipa de medici şi asistente, la crearea unui climat de siguranţă pentru copil: îngrijirea prematurului în cuiburi, cu membrele în flexie, atingerea cu mişcări blânde, respectarea pe cât de mult posibil a somnului, gruparea manevrelor de îngrijire şi terapie, evitarea durerii,  mângăierea copilului, evitarea zgomotelor şi a luminii puternice, masajul blând (după stabilizare).

5. prematurul are nevoie de căldura şi laptele matern, trebuie să simtă dragoste şi să se simtă în siguranţă; acestor nevoi mama le răspunde primar prin mângâiere, atingere, vorbire cu voce caldă şi blândă.

6. contactul dintre mamă şi copil trebuie solicitat de mamă şi încurajat de personal de îndată ce starea prematurului o permite.

După externarea din maternitate:

1. mama trebuie să acorde atenţie tuturor nevoilor copilului: alimentaţie, somn, schimbarea scutecului, baie, joc, plimbare, etc.

2. copilul are nevoie de atenţia şi iubirea familiei: mama sau tata trebuie să-l ia în braţe dacă plânge, să-l mângâie cu blândeţe, să-i vorbească cu calm.

3. copilul trebuie stimulat prin mişcări uşoare de masaj de-a lungul corpului, de sus în jos şi de jos în sus.

4. copilul trebuie aşezat pe burtică de mai multe ori pe zi.

5. deasupra pătuţului copilului trebuie atârnată o jucărie colorată pe care să o poată atinge cu mâna dacă e aşezat pe spate.

6. joaca zilnică cu copilul îl ajută pe acesta să se dezvolte.

7. familia trebuie copilului să creeze acasă un mediu stabil în care acesta să se simtă în siguranţă.

8. familia trebuie să ştie că laptele de mamă este alimentul ideal pentru nou-născut, iar alăptarea un proces complex care asigură nu doar nutriţie adecvată, protecţie antiinfecţioasă, antialergică ci şi o relaţie emoţională specială între mamă şi copil. Alăptatul prelungeşte aşa numitul cordon ombilical persistent sau legătura naturală dintre mamă şi copil, care contribuie semnificativ la o bună dezvoltare psihoemoţională a copilului. 

9. alăptarea trebuie să aibă loc la cererea copilului, laptele de mamă fiind suficient pentru a asigura nevolile nutritive ale celor mai mulţi prematuri.

10. orice modificare a alimentaţiei prematurului trebuie efectuată doar la indicaţia medicului curant.

11. copilul prematur trebuie supravegheat îndeaproape după externarea din maternitate, cei mici sau care au prezentat probleme deosebite de adaptare la viaţa extrauterină fiind incluşi în programele de urmărire a nou-născutului cu risc.

12. părinţii trebuie să respecte indicaţiile primite de la medicul curant la externarea din maternitate.

13. părinţii trebuie să respecte programările la consulturile de specialitate din cadrul programului de urmărire a nou-născutului cu risc (dacă acesta a fost inclus într-un astfel de program), aceste consulturi având scopul de a descoperi precoce orice anomalii de nutriţie şi dezvoltare pentru a putea include precoce copilul în programele de intervenţie timpurie astfel încât să fie maximalizate şansele unei dezvoltări normale. 

Ecaterina Olariu

Medic Neonatolog

Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu