Splina un organ mai pretios decat s-ar putea crede

Cercetători de la Harvard Medical School şi de la Massachusetts General Hospital din Boston au descoperit recent că splina, suprasolicitată de sportivi şi temută de chirurgi, are o funcţie esenţială pentru sistemul imunitar, informează cotidianul francez Le Figaro de miercuri.

Considerată multă vreme de către antici ca sediul umorilor, acest burete de 300 de grame se află sub coaste, având ca vecini diafragma şi stomacul. Hematologii şi chirurgii ştiu importanţa acestui loc de depozitare a 30% din plachetele noastre sanguine (răspunzătoare de coagulare), cunoscut ca rezervă de limfocite.

O echipă de cercetători de la instituţiile menţionate i-a descoperit (revista Science din 30 iulie 2009) o funcţie esenţială în sistemul de apărare a corpului. Splina este un depozit în care este stocată o rezervă de milioane de „soldaţi” ai corpului, celule numite monocite. În cazul traumatismelor cu invazie de microbi patogeni, splina se poate contracta şi împinge în sânge mulţi astfel de „soldaţi” pentru a se lupta cu duşmanul. Splina se dilată, putând să crească de la 300 de grame la 1,5 kg. Este „cimitirul globulelor roşii” şi, asemeni măduvei osoase, produce celule sanguine.

Ulrich von Adrian, imunolog la Harvard, este destul de surprins de descoperire: „Dacă ar trebui să ghicim care este sursa acestor celule specializate, ne-am gândi că ele provin din măduva osoasă mai degrabă decât din splină.”

Asemeni unui apendice intestinal, splina n-a avut o funcţie nobilă în istoria medicinii. Chirurgii se tem de intervenţiile asupra acestui organ: membrana sa subţire şi fragilă poate să se fisureze în cazul unui traumatism toracic stâng, provocând hemoragii foarte grave.

În istoria atletismului, mai multor alergători li s-a scos splina: lui Ron Clark, campion australian de fond şi semifond din anii 60, dar şi - surprinzător - unora dintre alergătorii de fond ai delegaţiei germane la Jocurile Olimpice din 1936, care au fost operaţi de splină preventiv (se spunea că pentru a evita crampele şi durerile în partea stângă în timpul efortului prelungit din cursele lungi).

Descoperirea americană confirmă părerea medicală că cei cărora li s-a scos splina prezintă un risc crescut de moarte prematură. Un studiu apărut în The Lancet în 1977 a comparat 570 veterani americani din al doilea război mondial, care aveau splina scoasă în urma rănilor suferite, şi un grup identic de veterani răniţi, dar care mai aveau splina. Bărbaţii fără splină erau de două ori mai supuşi riscului de a muri de boli cardio-vasculare decât ceilalţi. Rezultă că este foarte important să ne păstrăm splina cât se poate de mult, concluzionează cotidianul Le Figaro.