Un amplu studiu stabileste legatura intre supraponderalitate si 'supramortalitate'

Este posibil de acum inainte sa se stabileasca o relatie statistica fiabila si precisa intre gradul de corpolenta si reducerea sperantei de viata, potrivit Le Monde. Aceasta este concluzia principala a unui amplu studiu publicat miercuri, 18 martie, pe site-ul revistei medicale britanice The Lancet.
Inventat de savantul belgian Lambert Adolphe Jacques Quételet (1796-1874), indicele de masa corporala (IMC) se calculeaza in functie de greutate si de inaltime. Se calculeaza impartind greutatea, exprimata in kilograme, la inaltimea exprimata in metri patrati. Un IMC ridicat constituie un factor important de risc pentru bolile cronice, ca de exemplu bolile cardiovasculare, diabetul, artroza si unele forme de cancer.
Supraponderalitatea este indicata de un IMC egal sau mai mare de 25 si mai mic de 30. Conform estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), numarul supraponderalilor in 2005 era de 1,2 miliarde de persoane in varsta de 15 ani si mai
mult, in lumea intreaga. Aceasta cifra ar urma sa ajunga la 1,6 miliarde in 2015.
Obezitatea corespunde unui IMC egal sau mare de 30. OMS estimeaza ca 400 milioane de persoane sufereau de obezitate in 2005, la nivel mondial. in 2015, numarul acestora ar putea fi de 700 milioane, conform acelorasi estimari.
Coordonat de profesorul Ricard Peto si de doctorul Gary Whitlock, specialisti in epidemiologie de la Universitatea Oxford, acest studiu s-a bazat pe 57 studii previzionale din lumea intreaga, consacrate analizarii legaturilor care pot exista intre, pe de o parte, indicele de masa corporala (IMC), si, pe de alta parte, frecventa aparitiei anumitor boli sau speranta de viata.
Finantata in special de autoritatile publice britanice si Uniunea Europeana, aceasta analiza a inclus in total 894.576 persoane, care au fost urmarite pe perioade de la zece la cincisprezece ani. Lansate in anii 1970, cele 57 de studii previzionale au fost efectuate in diferite tari europene, in Statele Unite, Israel, Australia, precum si in Japonia. in total, aproximativ 100.000 de decese au fost inregistrate in perioada studiata.
Diferitele analize statistice efectuate de autorii studiului permit confirmarea faptului ca marirea indicelui IMC corespunde unei reduceri semnificative, din punct de vedere statistic, a sperantei de viata.
Mai precis, reducerea sperantei medii de viata se observa la persoanele a caror IMC depaseste limita curpinsa intre 22,5 si 25 kg/m2. in cazul obezitatii moderate (adica un IMC cuprins intre 30 si 35 kg/m2), riscul corespunde unei treimi din mortalitatea prematura datorata consumului regulat de tutun. Persoanele care sufera de obezitate severa (intre 40 si 50 kg/m2) sunt expuse acelorasi riscuri de mortalitate ca si fumatorii cronici.
Acest studiu stabileste faptul ca o obezitate moderata, situatie care vizeaza un numar din ce in ce mai mare de persoane din tarile industrializate si din tarile in curs de dezvoltare, echivaleaza cu o reducere a sperantei de viata cuprinsa intre doi si patru ani. Formele severe de obezitate, mult mai putin frecvente, sunt asociate statistic, asemeni consumului de tutun, unei reduceri a sperantei de viata cuprinsa intre opt si zece ani.
in situatia inversa, o persoana in varsta de 40 de ani, care reuseste sa-si stabilizeze IMC la 28 kg/m2, isi creste speranta de viata cu doi ani in raport cu o persoana al carei IMC ar fi de 32 kg/m2. Aceasta crestere ar fi de trei ani pentru persoanele care s-ar stabiliza la 24 kg/m2.
Autorii acestor lucrari au efectuat, de asemenea, o analiza a cauzelor de deces in functie de cresterea IMC. incepand de la 25 kg/m2, fiecare treapta suplimentara de 5 kg/m2 corespunde unei cresteri a riscului de deces prin boala cardiovasculara sau accident vascular cerebral de 40 %; prin diabet, afectiuni renale sau hepatice, intre 60 si 120 %; prin cancer, de 10 %; si prin boli pulmonare, de 20 %.
Luand in considerare aceste rezultate, Richard Peto considera ca, pentru persoanele care sunt pe punctul de a intra in categoria obezitatilor moderate, ar fi o idee buna sa dea jos cateva kilograme. "Aceste rezultate releva importanta negativa a cresterii in greutate, afirma profesorul Arne Astrup, de la Universitatea din Copenhaga. O crestere, chiar minima, a IMC este suficienta pentru marirea riscului de a fi atins de o afectiune vasculara sau canceroasa."
Pentru unii specialisti, faptul ca aceasta lucrare se bazeaza pe studii realizate in majoritate in anii 1970 si 1980 nu ofera o imagine precisa a situatiei actuale, deoarece numarul persoanelor care sufera de supraponderalitate si de obezitate a crescut constant.
"Obezitatea a devenit o noua problema majora in termeni de sanatate publica, afirma profesorul Astrup. Fiecare trebuie sa fie informat in legatura cu diferitele riscuri medicale la care se expun cand iau in greutate."
Autorii studiului publicat in "Lancet" subliniaza faptul ca lucrarile lor nu permit cuantificarea consecintelor in urmatoarele decenii, in termeni de mortalitate prematura, a gradului de obezitate observat astazi la copii si la adolescenti.