Un nou instrument de diagnostic ar putea influenta soarta persoanelor aflate in coma

Un studiu publicat recent indică faptul că multe dintre persoanele care au fost diagnosticate ca aflându-se într-o stare vegetativă nu se află, de fapt, în această stare. Ele se află la graniţa dintre viaţă şi moarte, scrie publicaţia britanică The Economist.

Un pacient care este diagnosticat în spital ca aflându-se într-o ”stare de conştienţă minimă” va fi păstrat în viaţă cu ajutorul aparatelor, pentru o perioadă nedefinită de timp. Dacă diagnosticul este ”stare vegetativă”, însă, atunci aparatele care îl menţin în viaţă pot fi oprite în orice moment. Un profan nu poate face diferenţa între cele două stări, însă un doctor poate.

Cel puţin aşa s-a crezut până în momentul de faţă, comentează The Economist. Un tulburător studiu care a apărut recent în publicaţia de specialitate ”BioMed Central Neurology”, avându-i ca autori pe Caroline Schnakers, Steven Laureys şi colegii lor de la Universitatea Liege din grupul pentru cercetarea stării de comă, indică posibilitatea ca doctorii să nu poată face această diferenţă; sau, chiar mai grav, să prefere să-şi folosească intuiţia în locul celor mai recente tehnici de diagnostic pentru a sesiza diferenţa. Drept urmare, multe persoane sunt expuse riscului de a le fi întreruptă viaţa chiar dacă există semne ale faptului că nu şi-au pierdut complet şi definitiv starea de conştienţă.

Pacienţii aflaţi într-o stare vegetativă sunt cei care nu dau niciun fel de semn de conştienţă; în multe ţări, tribunalele pot lua în considerare cererile ca hrănirea acestora să fie încetată, ei fiind astfel lăsaţi să moară, iar organele lor fiind prelevate pentru transplanturi. Pacienţii care dau semne de conştienţă /cei care pot răspunde cerinţei de a clipi sau pot urmări un obiect cu privirea, spre exemplu/ sunt, prin definiţie, nevegetativi şi sunt scutiţi de această soartă. Există unele dovezi potrivit cărora, spre deosebire de pacienţii aflaţi într-o stare vegetativă, aceştia percep durerea. Sunt, deci, depuse eforturi pentru ameliorarea suferinţei lor şi pentru recuperare.

Unul dintre noile instrumente constă într-o nouă categorie de diagnostic: starea de conştienţă minimă. Aceasta se referă la pacienţii a căror situaţie este cu o treaptă superioară celei a pacienţilor aflaţi în stare vegetativă, existând semne fluctuante de conştienţă. Uneori, spre exemplu, ei pot trece testul cerinţei de a clipi - însă nu întotdeauna.

Celălalt nou instrument este Scala JFK a Revenirii din Comă. Ea constă în peste 20 de teste clinice şi s-a constatat că nu numai că le permite doctorilor să facă diferenţa între pacienţii aflaţi în stare vegetativă şi cei cu o conştienţă minimală, dar şi ajută la identificarea celor care s-au aflat anterior într-o stare de conştienţă minimală, ieşind ulterior din respectiva stare. Scala este considerată un instrument ce ajută la diagnosticarea corectă.

Cercetătorii de la Liege au comparat diagnosticele ale 103 pacienţi date de medici cu cele obţinute prin folosirea Scalei. Din totalul pacienţilor, 44 fuseseră diagnosticaţi de personalul spitalului ca fiind în stare vegetativă. Scala, însă, nu a confirmat aceste diagnostice. În urma folosirii ei, s-a constatat că 18 dintre cei 44 se aflau într-o stare de conştienţă minimă - o eroare de circa 40 la sută. În acelaşi timp, potrivit Scalei, patru dintre cei 40 de pacienţi al căror diagnostic dat de medici fusese de ”stare de conştienţă minimă” ieşiseră, de fapt, din acea stare. În pofida faptului că doctorii lor nu observaseră acest lucru, pacienţii respectivi erau acum capabili să comunice.

Concluzia studiului condus de doctorul Laureys a fost că neurologilor nu le place ca abilităţile lor să fie înlocuite sau depăşite de o scală sau de o baterie de teste. Starea de conştienţă minimă fiind un diagnostic relativ nou, explică Laureys, unii doctori ar putea avea prea puţine cunoştinţe despre criteriile folosite, însă acesta este un motiv în plus pentru a fi folosită Scala Revenirii din Comă. Principala problemă a diagnosticului bazat mai curând pe intuiţie decât pe măsurători constă în faptul că el este vulnerabil în faţa influenţelor externe.

Companiile de asigurări, spre exemplu, preferă diagnosticele de stare vegetativă în locul celor de conştienţă minimă, deoarece nu presupun niciun tratament costisitor pentru recuperare, adaugă doctorul Laureys.

Aceste descoperiri sunt cât se poate de tulburătoare, comentează The Economist. Într-adevăr, studiul Liege reprezintă o singură cercetare; însă dacă ar fi refăcut în altă instituţie, cu aceleaşi rezultate, ar fi ridicate numeroase întrebări în legătură cu felul în care sunt trataţi de către sistemul medical pacienţii cei mai vulnerabili, precum şi în legătură cu măsura în care doctorii iau în serios instrumentele pe care ştiinţa se străduieşte să le ofere, conchide publicaţia britanică.