Abces periamigdalian

Generalitati

Ce este abcesul periamigdalian?
Abcesul periamigdalian reprezinta o forma comuna de infectie localizata la nivelul regiunii cervicale si care cuprinde intreaga zona adiacenta amigdalelor. Abcesul (ca entitate patologica in general) este considerat a fi o colectie purulenta care se formeaza in jurul unei zone infectate. Abcesul periamigdalian este o infectie ce debuteaza in straturile superficiale si care prinde succesiv tesutul subiacent, puroiul fiind localizat mai exact intre capsula amigdaliana si pilierul faringian lateral. Este considerat a fi o complicatie a amigdalitei acute (aceasta fiind de fapt inflamatia amigdalelor faringiene). Abcesul determina aparitia durerii locale, a edemului si tumefactiei zonei, iar daca acestea sunt intense poate duce chiar la disfagie, odinofagie, dispnee si dificultati la vorbire.
Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la adulti (la copii si tineri este relativ rar diagnosticat). Intervalul de varsta la care apare este in general 20-40 de ani (cu limite 10-60 de ani). Varstele extreme sunt afectate mai ales daca exista un teren imunodeprimat iar organismul nu poate lupta corespunzator impotriva infectiei initiale.
In prezent, specialistii au observat ca incidenta abcesului periamigdalian este in crestere datorita faptului ca bacteriile incriminate in aparitia amigdalitei devin rezistente la tratamentul antibiotic.
Studii recente au demonstrat ca administrarea de multiple antibiotice pentru amigdalita acuta si cronica predispune pacientul la aparitia abcesului periamigdalian.

Cauze
Datorita faptului ca abcesul periamigdalian este cel mai frecvent o complicatie a faringo-amigdalitei, germenii incriminati in aparitia lui sunt, de obicei, aceeasi cu cei care declanseaza procesul infectios faringian. In general, etiologia este polimicrobiana, implicand atat germeni aerobi cat si anaerobi. Cel mai frecvent aerob implicat este Streptococcus pyogenes (streptococul beta hemolitic de grup A). Alte microorganisme aerobe gasite in puroiul pacientilor cu Abces cerebral.

Diagnostic

Diagnosticarea abcesului periamigdalian presupune realizarea unei anamneze amanuntite si a unui examen clinic complet (canalizat insa pe regiunea dureroasa) precum si a testelor paraclinice uzuale si specifice acestei patologii. Diagnosticul de Abces periamigdalian sunt acoperite de tratament antibiotic clasic.
O alta metoda paraclinica de diagnosticare a abcesului periamigdalian este reprezentata de ecografia transcutanata (transductorul este plasat peste glanda submandibulara, iar de aici se poate cerceta intreaga regiune faringo-amigdaliana. La ecografie, abcesul apare de obicei sub forma unei cavitati cu margini neregulate, dar bine conturate).

Tratament

Abcesul periamigdalian poate determina fenomene obstructive de cai respiratorii superioare, ceea ce poate pune viata pacientului in pericol imediat. De aceea, in cazul in care acesta se prezinta la camera de garda in stare grava sau chiar critica, tratamentul imediat trebuie axat pe asigurarea si mentinerea functiilor vitale. Prima care trebuie evaluata este functia respiratorie, trebuind asigurata permeabilitatea cailor aeriene superioare. Daca obstructia este severa iar caile sunt compromise, se poate practica imediat intubarea endotraheala. O alta metoda de a ameliora respiratia este drenarea imediata a puroiului pentru a se reduce astfel din dimensiunile abcesului si a facilita atat respiratia in sine, cat si alte proceduri terapeutice.
Alte masuri terapeutice esentiale pentru pacientul in stare grava sunt:
- reechilibrarea hidroelectrolitica (in general, pacientii cu Abces periamigdalian in stare avansata sunt deshidratati datorita disfagiei si incapacitatii de a se alimenta);
- administrarea de antipiretice si analgezice.
In cazul in care starea pacientului este stabila si nu exista un pericol imediat, procedurile de drenare a continutului abcesului se fac cu mult mai multa pregatire si nu sunt atat de dramatice ca in situatiile de criza. Initial se practica anestezia locala (tesutul periamigdalian este infiltrat cu o substanta anestezica, exact ca la stomatolog). Daca este necesar se pot administra pe cale intravenoasa si substante analgezice sau sedative.
Evacuarea continutului si indepartarea abcesului se pot realiza prin mai multe metode:
- aspirarea cu ac fin;
- incizie si drenaj;
- tonsilectomie imediata (operatia de indepartare a amigdalelor) in cazul in care din diverse motive pacientul nu poate tolera aspiratia sau drenajul, sau daca se confrunta frecvent cu probleme amigdaliene.
De asemenea, tratamentul include si administrarea imediata a unui antibiotic. Prima doza se poate administra intravenos. Cel mai frecvent folosit antibiotic este penicilina, insa pacientii cu reactie alergica la ea sunt sfatuiti sa informeze in prealabil medicul pentru a evita aparitia unor reactii anafilactice. Optiunile in acest caz sunt clindamicina si eritromicina.
Pacientii cu stare de sanatate satisfacatoare, care se recupereaza bine dupa procedurile terapeutice pot fi externati. Daca insa nu apare ameliorarea simptomatologiei, daca persista disfagia, dispneea sau daca exista probleme medicale cronice care pot interfera cu vindecarea pacientului (cum ar fi diabetul zaharat), medicul poate recomanda internarea pacientului pentru observarea evolutiei si pentru continuarea tratamentului sub strict control medical. De asemenea, indicatie de spitalizare au si copiii mici, deoarece in cazul lor drenarea abcesului se face sub anestezie generala.

Profilaxie
Prevenirea aparitiei abcesului este dificil de realizat si presupune in principal prevenirea aparitiei factorilor de risc prin masuri simple dar cu efect benefic asupra intregului organism, cum ar fi: evitarea fumatului, mentinerea unei igiene dentare corespunzatoare si tratarea rapida a infectiilor stomatologice.
Alte recomandari cu caracter preventiv includ:
- tratarea prompta cu antibiotice a celulitei periamigdaliene, deoarece are foarte multe sanse de a evolua intr-un abces
- amigdalectomia - in cazul in care pacientul acuza abcese recurente si amigdalite cronice, rezistente la tratament corect instituit
- respectarea indicatiilor medicului si administrarea corecta a tratamentului antibiotic (acesta trebuie luat o perioada de 5 zile, chiar daca starea clinica se amelioreaza si inflamatia se reduce).