Abcesul perianal si abcesul perirectal

Generalitati

Ce sunt abcesele perianale si perirectale?
Abcesele perianale sunt definite ca si colectii de puroi in jurul anusului (tesutul perianal) care frecvent debuteaza ca criptita. In canalul anal exista o linie zimtata formata din 10 - 15 recesuri (buzunarase) care se deschid cranial, marginite de papile adiacente (zimtii propriu-zisi). Daca se inflameaza unul din aceste recesuri, afectiunea se numeste criptita.  Abcesul apare adesea ca o tumefiere (o umflatura) de culoare rosie sub pielea situata in jurul anusului. Unele abcese perianale pot elimina puroiul si se vindeca spontan, in timp ce altele necesita interventie chirurgicala. Abcesul perianal are localizare mai superficiala.
Abcesul perirectal este o colectie de puroi localizata, ce intereseaza tesuturile profunde din jurul orificiului anal (colectia se formeaza in jurul rectului).  Abcesele perirectale apar de trei ori mai frecvent la barbati decat la femei.

Care sunt cauzele aparitiei abceselor perianale si perirectale?
Abcesele perirectale si perianale  debuteaza sub forma unei infectii la nivelul unei cripte Morgagni unde se afla glandele anale ( criptita). Infectia (si implicit puroiul) poate evolua si se poate extinde in spatiile profunde din jurul anusului si rectului. In cazul in care nu este evacuata, colectia purulenta se mareste si asociaza simptome importante: durere, febra si chiar tulburari majore ale tranzitului intestinal.
Procesului inflamator care duce la abces poate fi datorata ruperii sau lezarii mucoasei canalului anal, rectal sau a pielii din jurul anusului si infectia ulterioara cu Escherichia coli, stafilococi, streptococi, bacilul Koch, etc. Astfel de traumatisme pot apare in timpul tratamentului hemoroizilor interni, clismelor, eliminarea cojilor de oua  sau oase de peste ingerate sau introducerea unor obiecte.
Boli sistemice care pot cauza abcese includ colita ulcerativa si boala Crohn. Alte cauze includ tumori maligne, radioterapie si  dermatita infectioasa.

Care sunt factorii de risc?
La unele persoane exista un risc mai mare de a dezvolta abcese perirectale si perianale. Principalii factori de risc sunt
•    Diabetul zaharat interfera cu sistemul imun, astfel ca organismul este mai predispus infectiilor decat la persoane sanatoase.
•    Constipatia cronica
•    SIDA ( infectia cu HIV) in special in cazul in care numar de globule albe din sange este foarte mic
•    Boala Crohn  sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului
•    Persoanele care folosesc medicamente care deprima sistemul imunitar al organismului, cum ar fi steroizii (prednison, metilprednisolon), sau chimioterapie pentru cancer.
•    Sarcina
•    Persoanele care practica sexul anal.

Care sunt simptomele?
•    Dureri in regiunea anala este de obicei principalul simptom al unui abces perianal sau perirectal. Mersul pe jos, statul pe scaun, defecatia, tusea sau stranutul pot agrava durerea.
•    Tumefactie ( umflatura) in regiunea anala, rosie, calda si intens dureroasa.
•    Febra, frisoane, oboseala, transpiratii nocturne
•    Tulburari de tranzit intestinal (cel mai frecvent constipatie deoarece pacientul evita defecatia datorita durerii).

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului se incepe intotdeauna cu realizarea unui istoric medical (anamneza). Medicul va va pune intrebari despre simptomele pe care le aveti si alte boli de care suferiti. Desi unele intrebari pot fi mai stanjenitoare sau intime, informatiile obtinute sunt importante, iar medicul este obligat sa pastreze confidentialitatea cu privire la raspunsuri. Anamneza este urmata de examenul fizic, insistandu-se asupra zonei perianale.  
Abcesele superficiale situate in jurul anusului sau in spatiul dintre anus si ischion (os care formeaza partea inferioara a osului coxal) pot fi de obicei observate la inspectie sau in cursul tuseului rectal (se practica cu indexul, imbracat intr-un deget de manusa lubrifiat, permite explorarea anusului si a partii joase a rectului). Abcesele mai profunde pot provoca dureri puternice si este necesara administrarea unui anestezic pentru examinare.
Abcesele situate mai aproape de cavitatea abdominala pot fi dificil de diagnosticat, deoarece ele pot imita abcesele cauzate de diverticulita sau boala Crohn. In aceste cazuri este necesara efectuarea de radiografii, ecografii, IRM (imagistica rezonanta magnetica) sau CT (tomografie computerizata).

Tratament

Tratament medical
Tinand cont de severitatea abcesului, de starea generala a pacietului si de complicatiile care au aparut in cazul prezentarii tardive a pacientului la spital, tratamentul corect chirurgical poate necesita sau nu internarea pacientului. Etapele principale ale tratamentului sunt:
- efectuarea anesteziei locale (in jurul zonei afectate, nu direct in abces), iar uneori chiar sedarea pacientului
- daca procedura se efectueaza in sala de operatii, pentru cazurile complicate sau grave, se va efectua rahianestezie (in care pacientul este amortit de la sold in jos) sau anestezie generala; in aceste cazuri pacientul va fi internat cateva zile pentru supravegherea starii de sanatate si evaluari postoperatorii
- se administreaza antibiotice, analgezice si fluide intravenoase; starea generala si regresia infectiei se determina urmarind evolutia clinica si prin determinari paraclinice, in principal analiza hemoleucogramei.
- in cazul in care au trecut mai mult de 5- 10 ani de la ultima injectie antitetanica, pacientului ii poate fi administrat vaccinul din nou
- daca incizia si drenarea abcesului s-au realizat in camera de garda iar pacientul este externat in aceeasi zi, imediat, medicul ii va elibera o prescriptie continand analgetice si antibiotice.
Dupa drenarea abcesului, simptomatologia pacientului se va imbunatati progresiv (cu timpul). Imediat dupa interventie pacientul va primi antibiotice si analgezice.
Uneori medicul poate considera contraindicata sutura (coaserea) inciziei deoarece exista riscul de a se forma iar puroi.  Rana va fi lasat deschisa, nu se va inchide, iar in interiorul ei se va introduce o fasa de tifon imbibata cu betadina peste care se va trece leucoplast. Aceasta fasa va fi indepartata dupa cateva zile de catre medic.
Administrarea antibioticelor este o etapa obligatorie in rezolvarea procesului infectios si in prevenirea recurentei. Trebuie precizat ca antibioterapia este doar o masura terapeutica adjuvanta, ea nevindecand singura abcesul si neevitand interventia chirurgicala.
Se recomanda utilizarea, pentru o scurta perioada de timp a laxativelor, astfel evitandu-se un efort de defecatie ce poate intarzia vindecarea plagii. De asemenea, este important ca pacientul sa aiba o buna igiena personala in zona respectiva.

Tratament naturist
Se fac supozitoare din 200 g seu de vita (e cel mai bun unguent in bolile anusului) + 6 caciulii de usturoi. Se coace usturoiul necuratat in cuptor, dar cu grija sa nu se arda, adica sa nu-si schimbe culoarea. Cand este moale, se scoate, se curata si se face pasta. Seul de vita se topeste si se strecoara, se lasa la racit ca sa nu fie fierbinte ci caldut si se amesteca cu pasta de usturoi. Din aceasta compozitie se modeleaza supozitoare, care se introduc in anus seara. Se folosesc cateva luni, pana la vindecarea totala. Concomitent: Se bea infuzie din urzica (elimina toxinele) de 3 ori/zi, preparata din 1 lingurita planta/ 1 cana apa. in fiecare ceasca de ceai se adauga 1 lingurita de bitter suedez.

Imagini