Amigdalita sau angina

Generalitati

Ce este amigdalita?
Amigdalita este o infectie sau o inflamatie a amigdalelor. Amigdalele sunt rotunde si sunt formate din tesut limfatic. Sunt situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii si fac parte din sistemul imunitar. Tratate cu antibiotice corespunzatoare, simptomele amigdalitei bacteriene ar trebui sa dispara in cateva zile. Tratamentul chirurgical este necesar numai daca amigdalita afecteaza respiratia sau deglutitia copilului, sau daca reapare des.
Amigdalita acuta este o infectie a amigdalelor cauzata de unul sau mai multe tipuri de bacterii sau virusuri. Amigdalita acuta este caracterizata de o instalare rapida sau graduala a durerii in gat, asociata de obicei cu febra. Pacientul poate inceta sa inghita saliva, sa saliveze, sa se planga de dureri in urechi la inghitire sau sa aiba o respiratie urat mirositoare. Suprafata amigdalelor devine rosu-aprins, cu sau fara o depunere alb-cenusie (exudat). Ganglionii gatului se pot umfla si poate apare febra.
Amigdalita cronica este o infectie persistenta a amigdalelor. Infectiile repetate pot cauza formarea unor mici buzunare (cripte) in amigdale, care adapostesc bacteriile. In mod frecvent, in aceste cripte sa gasesc pietricele urat mirositoare. Aceste pietre (amigdaliti ) pot contine cantitati mari de sulf. Atunci cand sunt zdrobite, apare mirosul caracteristic de ou stricat care e cauza respiratiei urat mirositoare. Ele dau senzatia pacientului ca are ceva care il tine in fundul gatului.

Cauze
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica.
Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

Factori de risc
Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase.
Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de amigdalita.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

Mod de transmitere
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.
Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.

Simptome
Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.
Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, Abces nu poate fi palpat pe o latura a gatului. Abcesul periamigdalian survine in special la adultii tineri ce sufera de amigdalita.
Otita medie este o infectie frecventa a urechii medii, provocata in majoritatea cazurilor de o infectie care se extinde de la gat. Tubul prin care se propaga infectia este mai scurt la copii, motiv pentru care aceasta categorie constituie marea majoritate a victimelor. Otita medie este dureroasa si poate provoca alte complicatii.
Reumatismul articular acut – in trecut, aceasta boala era frecventa, inainte de utilizarea antibioticelor in tratamentul amigdalitelor si a altor infectii bacteriene ale gatului si cavitatii bucale. Reumatismul articular acut (RAA) este o consecinta a propagarii infectiei cu streptococii de grupa A la organele vitale, in special inima, provocand tulburari permanente si antrenand o boala cardiaca fatala.

Diagnostic

Diagnosticul amigdalitei este rezultatul unui istoric personal al bolii, alaturi de examenul obiectiv al gatului. Un istoric exact al bolii este necesar pentru a determina caracterul recurent al bolii, fapt care poate afecta optiunea terapeutica.
In cazul in care simptomele sunt sugestive pentru angina streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene.
Angina streptococica este confirmata in cazul in care sunt prezente trei sau patru din urmatoarele semne sau simptome:
- Febra
- depozite albe sau galbui pe suprafata amigdalelor (exudat amigdalian) sau in jurul lor
- noduli ganglionari inflamati sau sensibili la nivelul gatului
- absenta tusei sau stranutului.
Daca este suspectata infectia streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin realizarea unui test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene. Ambele teste sunt usor de realizat in cadrul cabinetului medical iar avantajele si dezavantajele acestor proceduri sunt discutate impreuna cu pacientul, pentru a stabili metoda cea mai potrivita de diagnosticare.

Tratament

Cel mai frecvent amigdalitele au o etiologie virala, au o evolutie favorabila, nu necesita tratament, iar infectia se rezolva de la sine. Pentru ameliorarea discomfortului se poate face gargara cu apa sarata, ingestie de lichide caldute si administrare de antialgice si antipiretice. La copii este contraindicata administrarea aspirinei deoarece poate induce sindrom Reye, afectiune foarte grava cu atingere cerebrala. Aspirina poate fi inlocuita cu acetaminofen si ibuprofen.
Amigdalitele provocate de bacterii se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Tratamentul dureaza de obicei zece zile. Chiar daca cea mai mare parte dintre amigdalitele bacteriene se vidneca sponta, este important sa se faca tratamentul corespunzator pentru a preveni alte compliatii, mai ales cele care survin in urma unei infectii streptococice netratate.
Antibioticele administrate nu trebuie luate decat la indicatia medicului. Trebuie respectata intocmai perioada de administrare a medicamentului, chiar daca simptomele au disparut, pentru a reduce riscul ca bacteriile sa capete o rezistenta la antibiotic, fapt ce il va face ineficient la o viitoare administrare.
Pentru gatul inflamat si pentru ameliorarea starii generale puteti lua urmatoarele masuri la domiciliu:
- Gargara cu apa sarata, de cateva ori pe zi;
- Consum de lichide calde;
- Administrare de antialgice (acetaminofen);
- Hidratare suficienta;
- Repaus si odihna;
- Folosirea unui umidificator in camera
Tratamentul chirurgical consta in amigdalectomie (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) si se adreseaza mai ales complicatiilor, infectiilor repetate sau persistente in ciuda tratamentului antibiotic. Multi medici pun la indoiala beneficiile aceste interventii chirurgicale, pentru ca amigdalele reprezinta componenete ale sistemului imunitar si bariere de protectie a organismului fata de agentii patogeni. In plus, operatia de indepartare a amigdalelor are anumite riscuri si necesita o peroada de recuperare mai indelungata.

Fitoterapie
Plantele medicinale ce pot fi utilizate sunt: aninul negru, cerentelul,cimbrisorul, feniculul, galbenelele, gorunul, iarba neagra, izma buna,jalesul de gradina, levantica, macul, musetelul, nalba de cultura, nalbamare, nalba mica, patlagina, patrunjelul de camp, salcia, sunatoarea,teiul argintiu, toporasii, trandafirul, turita mare.
Uz intern
- Feniculul - infuzie din 1-2 lingurite de fructe, la o cana (200 ml)cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute si apoi se strecoara. Sebea calduta, dupa mesele principale.
- Iarba neagra - decoct din 15-20 g. planta uscata, maruntita, la 1/2 litrude apa; se fierbe 10-15 minute, se strecoara si apoi se bea o ceasca pezi.
- Musetelul - infuzie dintr-o lingurita de flori, la 200 ml. apaclocotita. Se beau 2 cani pe zi, sau se foloseste ca gargara.
Uz extern
- Aninul negru - decoct din 10 g. scoarta maruntita, la 300 ml. de apaclocotita. Se administreaza sub forma de gargara, de 3 ori pe zi.
- Galbenelele - infuzie din 30 g. flori, la 300 ml. de apa clocotita. Seadministreaza sub forma de gargara, de 2-3 ori pe zi. Tinctura medicinaladin 2-3 flori, la 100 ml alcool. Se administreaza sub forma de gargara,cu 30 de picaturi puse in 200 ml. de apa, de 3 ori pe zi.
- Gorunul - decoct dintr-o lingura de pulbere de scoarta, la o cana cuapa (200 ml). Se fierbe 5 minute, apoi se acopera si se lasa 15-20 deminute. Se administreaza sub forma de gargara, de cateva ori pe zi.
- Patlagina - tinctura medicinala obtinuta din 2-5 g. de frunze, la 100ml. alcool. Se administreaza sub forma de gargara, cu 40 de picaturi detinctura puse in 100 ml. apa, de 3 ori pe zi.
- Patrunjelul de camp - tincuta medicinala obtinuta din o parte pulbere deradacina sau radacina uscata, bine maruntita, si 5 parti alcool 70 gradesau tuica. Se lasa la macerat timp de 10 zile. Se iau apoi 4 picaturidin tinctura, se amesteca cu 4 linguri de apa si se face gargara zilnic.
- Salcia - decoct din 4 linguri de coaja maruntita, la o cana (200 ml)cu apa. Se foloseste cu gargara, de cateva ori pe zi.
- Sunatoarea - infuzie dintr-o lingura din planta uscata, la 100 ml deapa data in clocot. Se beau 2 cani pe zi, sau se foloseste ca si gargara.
- Teiul argintiu - infuzie din 10 g. flori, la 1 litru de apa; se fierbein clocot. Se beau 2 cani pe zi, sau se foloseste ca gargara.
- Trandafirul - otet de trandafir preparat din 250 g. petale proaspete,peste care se toarna 2 litri de otet de mere; se lasa la macerat8-10 zile, perioada in care se amesteca zilnic continutul pentruuniformizare. Se strecoara si se trage in sticle separate. Se pun catevapicaturi de otet de trandafir intr-un pahar cu apa si se face gargarazilnic.