Astmul bronsic la copil

Generalitati

Ce este astmul bronsic?
Astmul este cea mai frecventa dintre bolile cronice ale copilului, in special in primul an de viata. In ultimul deceniu, incidenta astmului s-a dublat in majoritatea tarilor industrializate. Copiii sunt primele victime ale acestei cresteri, deoarece in jumatatea cazurilor, boala debuteaza inaintea varstei de 5 ani.

Astmul este o boala respiratorie ce se manifesta prin episoade in cursul carora caile aeriene se ingusteaza. O criza de astm debuteaza adesea printr-o Tuse seaca, in special nocturne

• copilul acuza constrictie (strangere) toracica
• infectii respiratorii recurente (pneumonie sau bronsita)
• dupa vindecarea racelilor, persista episoade lungi de tuse
• prezenta unei crize tipice de astm

Dupa 3 -4 ani, diagnosticul de astm poate fi confirmat prin teste functionale respiratorii, pentru a se cauta o hiperactivitate bronsica. Un bilant alergologic va permite reperarea terenului alergic, prezent aproape in toate cazurile la copiii astmatici.

Evolutie
Majoritatea cazurilor de astm la copii se vindeca spontan sau sub tratament. Doar o treime din copiii astmatici vor prezenta simptomele bolii si la varsta de 30 ani. In 5% din cazuri, astmul persista pe tot parcursul copilariei, pana la varsta adulta. In general este vorba despre cazurile severe, care antreneaza un absenteism scolar si, uneori, un retard de crestere. Mai des, astmul este moderat si dispare inaintea pubertatii, pentru a reaparea eventual mai tarziu. Aceste recidive sunt favorizate de infectiile respiratorii si de tabagism, fie el activ sau pasiv.

La adolescenta, astmul este mai rar decat in prima copilarie. Trebuie semnalata la aceasta varsta influenta nefasta pe care o poate avea tabagismul si dificultatea unor adolescenti de a urma tratamentul de fond.

Diagnostic

Pentru a pune diagnosticul de astm, medicul va analiza natura si frecventa simptomelor si va pune intrebari legate de antecedentele familiale de astm sau boli alergice precum eczema, urticaria sau rinita alergica.

La copiii peste 6 ani, testele utilizate pentru diagnosticarea astmului sunt aceleasi ca si in cazul adultilor. Evaluarea functiei pulmonare (spirometrie) este un test ce masoara cantitatea de aer inhalat. Testele pot fi efectuate in stare de repaus, in urma unui efort fizic sau dupa administrarea medicamentelor impotriva astmului. Testele cutanate pentru depistarea alergiilor pot fi de asemenea utilizate.

Desi prescolarii pot suferi de astm, diagnosticarea bolii se face cu dificultate inainte de 6 ani, deoarece testele nu sunt exacte inaintea acestei varste. Unii copii pur si simplu depasesc simptomele astmului – 80% din copiii cu episoade de dificultati respiratorii devin asimptomatici la 3 ani. Medicul va analiza tipul simptomelor si frecventa lor in stabilirea diagnosticului de astm. Uneori diagnosticul nu este pus decat dupa o perioada expectativa de cateva luni sau chiar ani.

Diagnosticul diferential este o etapa de diagnostic, in care boala in cauza este deosebita de alte boli cu care are simptome, caracteristici comune. Astmul bronsic este uneori dificil de diagnosticat pentru ca simptomele variaza de la copil la copil si se schimba de-a lungul timpului la acelasi copil. Aceleasi simptome se pot regasi si in alte boli cum sunt racelile, gripa sau alte infectii virale respiratorii.

Pentru a-si da seama daca astmul bronsic sau alte boli sunt cauza simptomelor copilului, medicul foloseste urmatoarele teste:

• radiografia toracica, care determina daca cauza este de exemplu un corp strain aflat in caile aeriene;
• testul transpiratiei, care masoara cantitatea de sare din sudoare, este folosit pentru a determina daca simptomele sunt produse de o boala numita fibroza chistica.

Tratament

Tratamentul trebuie instituit precoce pentru a evita posibilele complicatii. Un factor alergic fiind prezent la 90 pana la 95% din copii, este esentiala diminuarea pe cat posibil a prezentei alergenilor. Pentru aceasta, trebuie evitate animalele de companie (cel putin in camera copilului), trebuie aerisite bine camerele si sters praful. De asemenea, trebuie combatuti factorii agravanti, precum tabagismul pasiv si infectiile virale.

Scopul tratamentului este acela de a controla astmul. Astmul este mentinut sub control atunci cand:

1. copilul prezinta putine simptome sau este asimptomatic
2. prezinta acutizari rare
3. activitatile fizice nu sunt limitate
4. utilizarea inhalatorilor este minima
5. reactiile adverse medicamentoase sunt minime sau nule

Tratamentul astmului consta atat in prevenirea simptomelor cat si in tratarea crizelor de astm. Medicamentele preventive reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului, inflamatie ce poate duce la aparitia simptomelor. Medicamentele cu actiune imediata deschid caile aeriene, atunci cand acestea sunt inflamate si impiedica respiratia.

In cazul unui copil ce prezinta simptome mai mult de 2 ori pe saptamana, medicul va prescrie o combinatie dintre medicamente antiinflamatorii si un bronhodilatator cu actiune rapida.

Medicamentele antiinflamatorii
Cele mai eficiente si frecvent utilizate medicamente pentru astm sunt corticosteroizii cu administrare inhalatorie, care prezinta putine efecte adverse si reduc necesitatea de a administra o medicatie suplimentara.

Bronhodilatatoarele
Bronhodilatatoarele cu actiune rapida intrerup simptomele unei crize de astm. Cel mai utilizat beta-2 agonist este albuterol. Daca pacientul necesita utilizarea unui bronhodilatator mai mult de 2 ori pe saptamana, este indicata efectuarea unor modificari in medicatia pe termen lung pentru a obtine un control mai eficient asupra bolii.

Pentru copiii cu varste sub 3 ani care prezinta simptome de astm, este indicata o perioada de expectativa (asteptare vigilenta), deoarece efectele pe termen lung ale medicatiei antiastmatice asupra copiiilor mici nu sunt cunoscute. Daca un sugar sau un copil mic (sub 3 ani) prezinta episoade frecvente sau severe de dificultati respiratorii, va fi prescris un plan de medicatie pentru ameliorarea simptomelor. Totusi, copiii sub 2 luni necesita utilizarea unui nebulizator pentru administrarea medicatiei antiastmatice. Nebulizatorul este un dispozitiv ce pulverizeaza medicamentele lichide prin intermediul unei masti aplicate pe fata pacientului.

Simptomele copilului si factorii care le declanseaza vor varia in functie de timp, astfel incat tratamentul trebuie evaluat periodic in scopul controlarii eficiente a astmului.

Tratamentul de urgenta in cazul unei crize de astm
Solicitati ajutor medical de urgenta atunci cand copilul are dificultati respiratorii. Desi episoadele de astm variaza in severitate, crizele incep in mod obisnuit cu tuse, care progreseaza in respiratie suieratoare si accelerata. Cresterea ritmului cardiac, transpiratii si dureri toracice pot de asemenea sa apara.

Prevenirea alergiilor
Riscul de alergii, si prin urmare, de astm poate fi redus partial prin cateva masuri preventive:

1. diminuarea cantitatii de alergeni din locuinta
2. evitarea unei diversificari precoce a alimentatiei (introducerea alimentelor solide inainte de 6 luni si a oualor inainte de 12 luni)
3. prevenirea sau tratarea prompta a infectiilor respiratorii virale, in special bronsiolite

Aceste masuri de precautie sunt cu atat mai importante cu cat parintii sunt ei insisi alergici, datorita existentei terenului alergic. La copiii si adolescentii astmatici, este important ca activitatile fizice sa nu fie reduse. Dimpotriva, practicarea unui sport permite dezvoltarea capacitatilor respiratorii. In cazul unui astm legat de efort, este suficient ca pacientul sa ia tratamentul inainte de exercitii. Trebuie subliniat faptul ca, in marea majoritate a cazurilor, astmul nu impiedica pacientul sa aiba o viata normala, cu conditia luarii unor masuri de precautie.

Prevenirea crizelor de astm

1. Evitarea factorilor declansatori
2. Interzicerea fumatului in preajma copilului – expunerea la fumul de tigara in timpul copilariei este un factor de risc pentru astm, dar si un factor declansator al crizelor de astm.
3. Incurajarea activitatilor fizice ale copilului – in conditiile in care astmul este tinut sub control, activitatea fizica efectuata cu regularitate poate antrena functionarea eficienta a plamanilor
4. Intocmirea unui plan de actiune de catre medic pentru controlarea astmului si aducerea acestuia la cunostinta tuturor persoanelor care ingrijesc copilul (profesori, antrenor, baby sitter, etc)
5. Utilizarea unui spirometru portabil (peak flow meter) – dispozitiv ce detecteaza afectarea functiei pulmonare inainte de aparitia simptomelor la copil.

Imagini