Termen cautat
Categorie

Cancerul ovarian

GENERALITATI:

Cancerul ovarian se produce ca urmare a dezvoltarii de celule tumorale maligne la nivelul tesuturilor ovariene. Pe masura ce boala evolueaza, avansand in stadii, de la nivelul locatiei primare, celulele tumorale se pot extinde si la nivelul organelor invecinate. Cancerul ovarian este, de regula, depistat tardiv din cauza simptomatologiei nespecifice manifestate si a evolutiei rapide. In majoritatea cazurilor, cancerul ovarian are tendinta de a dezvolta numeroase recurente, chiar si in urma apelarii la tratamente considerate ca fiind radicale. Din acest motiv, cancerul de ovare constituie a patra patologie cauzatoare de mortalitate prin afectare canceroasa la persoanele de sex feminin. Acestea fiind spuse, medicii specialisti continua cercetarile privind descoperirea unor metode noi si eficiente pentru identificarea precoce a acestei patologii si pentru tratarea cat mai eficienta a sa.

Prognosticul fiecarui pacient va fi stabilit in corelatie cu stadiul in care se afla boala in desfasurare, insa de cele mai multe ori, la momentul diagnosticului, boala se afla in stadiu avansat, iar prognosticul este grav. Screening-ul este mai degraba util pentru femeile aflate la risc de a dezvolta aceasta patologie, decat pentru persoanele care sufera de cancer ovarian. Incidenta cancerului de ovare este mult mai crescuta in tarile puternic industrializate si in care femeile nasc copii mai putini.

Care sunt factorii care cresc riscul de aparitie al cancerului ovarian ?

  • Varsta

Incidenta cancerului ovarian este crescuta la varste inaintate. In intervalul de varsta cuprins intre 50 si 55 de ani se remarca un platou al frecventei. Pacientele in varsta sunt frecvent diagnosticate in stadii destul de avansate. Media de varsta pentru toate stadiile o reprezinta varsta de 63 de ani, inaintea implinirii varstei de 45 de ani, patologia ovariana tumorala fiind inregistrata rareori.

  • Riscul genetic

Antecedentele familiale sau de natura ereditara insumeaza mai putin de 5 % dintre cazurile de cancer ovarian inregistrate. Riscul transmiterii genetice este valabil in urmatoarele circumstante:

  1. Cancerul ovarian familial.
  2. Sindromul de cancer familial glanda mamara - ovar.
  3. Sindromul de cancer de colon nepolipos cu caracter ereditar; cunoscut ca si sindromul Lynch II, se produce prin gruparea adenocarcinoamelor multiple, precum si a altor procese maligne gastro - intestinale sau genito - urinare.
  • Terapiile hormonale de substitutie (THS)

Parerile in ceea ce priveste legatura dintre terapiile hormonale de substitutie si aparitia cancerului ovarian raman controversate, insa studiile recente nu au reusit sa evidentieze o sporire a acestui risc in legatura cu durata administrarii acestor produse hormonale.

  • Lactatia 

Influenta lactatiei acupra dezvoltarii cancerului ovarian nu a fost suficient cercetata, insa sondajele de specialitate efectuate au demonstrat ca incidenta acestei maladii este mai scazuta in randul femeilor care au alaptat, decat in randul celor care nu au trecut prin acest proces.

  • Infertilitatea si tratamentele pentru tratarea sa

In general, se considera ca afectarea fertilitatii este asociata cu cresterea riscului de dezvoltare a cancerului de ovare, infertilitatea fiind considerata un factor independent de risc. Femeile supuse tratamentelor cu inductori ai procesului de ovulatie par a fi mai predispuse dezvoltarii de cancere ovariene, mai degraba din cauza disfunctiilor ovariene preexistente decat din cauza actiunii directe a terapiei propriu - zise.

  • Starea sociala si cea economica

Din motive neelucidate complet inca, se pare ca riscul de dezvoltare a cancerului ovarian este mai crescut in randul persoanelor ce apartin unor categorii sociale privilegiate.

Care sunt factorii care protejeaza femeile de aparitia acestui tip de cancer ?

  • Fertilitatea sau paritatea

Cercetatorii au descoperit ca exista o legatura intre un numar mare de nasteri si scaderea probabilitatii de dezvoltare a cancerului de ovare.

  • Contraceptivele orale

Tratamentele cu contraceptive orale imita starea de sarcina suprimand ovulatia si reducand secretia gonadotropinelor hipofizare, astfel ca administrarea lor pare sa aiba efect de reducere a riscului de aparitie a cancerului de ovare.

  • Ovariectomia si histerectomia

Ovariectomia si histerectomia reprezinta interventii chirurgicale de sterilizare a persoanelor de sex feminin. Acestea par sa fie singurii factori care pot exclude cu desavarsire instalarea cancerului ovarian. Ovariectomia consta in indepartarea pe cale chirurgicala a ovarelor, iar histerectomia consta in indepartarea intregului aparat genital, excluzandu-se astfel orice sansa de aparitia a afectiunilor tumorale la acest nivel.

Cum se manifesta cancerul ovarian ?

Din cauza localizarii profunde a ovarelor, cresterea moderata a volumului overelor nu determina intotdeauna o simptomatologie caracteristica. Primele simptome inregistrate sunt insidioase si se pot explica prin efectul bolii asupra exteriorului cavitatii pelvine. Astfel, simptomele frecvent inregistrate sunt:

  • Disconfortul abdominal;
  • Senzatia de balonare;
  • Senzatia de plenitudine;
  • Eructatiile frecvente;
  • Diminuarea sau lipsa apetitului.

Aceste simptome nespecifice pot intr-o oarecare masura sa sugereze instalarea cancerului de ovare in conditiile in care nu se poate banui alta cauza determinanta. Identificarea motivelor acestor simptome este obligatorie, in special in ceea ce priveste femeile care au depasit varsta de 40 de ani, expuse riscului de a dezvolta neoplazii ovariene. Examinarile pelvine in cazul inregistratrii acestor simptome devin necesare atunci cand se intrunesc urmatoarele circumstante: varsta trecuta de 40 de ani, antecedentele de patologii ovariene organice sau functionale, simptome de natura digestiva persistente in absenta unei explicatii concrete.

  • Sangerarile se pot manifesta din motive diverse precum formarea tumorilor endocrine active, prezenta tumorilor uterine concomitente cu cele ovariene, strome ovariene functionale sau metastaze uterine.
  • Ascita asociata cu celule maligne se refera la un volum de lichid acumulat la nivelul cavitatii peritoneale, in componenta caruia pot fi identificate celule de origine neoplazica. Aceasta poate reprezenta o manifestare tardiva, insa diagnosticul diferential este foarte important, avand in vedere ca ascita manifestata in absenta tumorilor pelvine se poate produce in cazul desfasurarii unor afectiuni de natura hepatica, cardiaca sau in cazul dezvoltarii altor tipuri de procese maligne primare la nivelul altor organe precum stomacul, pancreasul sau colonul.

Cum evolueaza boala ?

Este dificil de stabilit un prognostic general in cazul cancerului ovarian din cauza faptului ca aceasta afectiune are particularitatile sale dependente de o multitudine de factori individuali. Cancerul de ovare reprezinta una dintre afectiunile in cazul carora depistarea timpurie este esentiala pentru instituirea unui tratament precoce si eficient. In cazul in care se reuseste diagnosticarea timpurie si tratarea bolii inca din primele stadii de evolutie, atunci cand procesul malign nu a apucat sa se extinda dincolo de nivelul ovarelor, sansele de supravietuire sunt de 90 %. Din pacate, din cauza simptomatologiei nespecifice si sterse din primele stadii de boala, doar o proportie de 19 % dintre cazuri sunt depistate timpuriu. In cazul diagnosticarii bolii in stadiul III sau chiar mai tardiv, sansele de supravietuire scade sub 29 %.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul se stabileste prin coroborarea datelor obtinute in urma examenului clinic si a rezultatelor explorarilor paraclinice. Examenele imagistice au un rol important in stabilirea diagnosticului de cancer ovarian. Investigatiile imagistice ce pot fi efectuate in acest sens sunt urmatoarele:

1. Ecografia conventionala transabdominala

Examenul ecografic conventional transabdominal permite stabilirea unui diagnostic precoce.

2. Ecografia endovaginala

Examenul ecografic endovaginal este util in stabilirea unui diagnostic rapid si precis.

3. Ecografia tridimensionala (eco-3D)

Examenul ecografic tridimensional face posibila masurarea formatiunilor tumorale, localizarea topografica exacta a tumorii in corelatie cu structurile invecinate.

4. Investigatiile Doppler color si Power doppler

Aceste investigatii permit stabilirea unui diagnostic precoce si precis in asociere cu examenul ecografic traditional.

5. Punctia eco - ghidata

Punctia eco - ghidata se practica sub ghidajul sondei ecografice traditionale transabdominale sau transvaginale. In cazul tumorilor evariene, examenul ecografic a devenit in ziua de azi investigatia paraclinica obligatorie datorita accesibilitatii crescute si a ameliorarilor tehnice continue. In prezent, punctia ghidata se poate efectua prin ecografie tridimensionala, ecografie Doppler color sau ecografie Power Doppler.

Suspiciunea de malignitate poate fi initiata in cazul identificarii urmatoarelor aspecte:

  • Identificarea unor formatiuni mai mari de 50 mm;
  • Identificarea de formatiuni cu ecostructura solida sau mixta, insa cu predominanta solida;
  • Identificarea de formatiuni cu pereti neregulati si grosi sau septuri groase;
  • Identificarea ascitei si a metastazelor;
  • In cazul varstei implinite mai mari de 40 ani deoarece 4cazuri din 5 de cancer de ovare sunt inregistrate la femeile in varsta de peste 40 ani;
  • In cazul femeilor aflate la perimenopauza devine suspicioase cresterile de volum ale ovarelor, astfel ca devine necesara supravegherea ecografica sistematica.

6. Punctia Douglasului

Punctia Douglasului reprezinta o paracenteza pozitiva in cazul desfasurarii cancerului de ovare aflat in stadiu avansat de evolutie.

7. Scanner-ul si examenul de rezonanta magnetica nucleara

Aceste examene pot oferi informatii exacte apropo de gradul de extindere al cancerului ovarian. Prin intermediul scanner-ului se pot vizualiza cu usurinta formatiunile calcificate, formatiunile densificate si neovascularizatia, in urma injectarii unei substante de contrast iodate, bine tolerata de catre organism precum Iopamironul. Examenul de rezonanta magnetica nucleara nu permite vizualizarea formatiunilor calcificate, insa permite delimitarea topografica a formatiunilor neoformate, eventual prin folosirea substantelor de contrast.

 8. Limfangiografia

Limfangiografia se poate folosi pentru evaluarea pacientelor afectate de cancer ovarian, fiind o investigatie prin intermediul careia se poate stabili daca celulele canceroase s-au extins la nivelul ganglionilor limfatici pelvini, aortici sau paraaortici.

9. Examenul radiografic

Radiografia abdominala, urografia, irigografia sau radiografia pulmonara pot sa ofere informatii despre relatiile de vecinatate ale tumorii ovariene, despre gradul sau de extindere loco - regionala sau despre formarea metastazelor.

10. Pelviscopia

Pelviscopia reprezinta o manopera endoscopica prin intermediul careia se pot identifica tumorile ovariene. Reprezinta o metoda avantajoasa pentru diagnosticarea precoce a patologiei tumorale ovariene, insa este contraindicata pentru stadii avansate. Pelviscopia are valoare importanta pentru descoperirea tumorilor cu caracter benign sau a tumorilor border - line la pacientele tinere sau la femeile aflate in categoria de risc.

 11. Histeroscopia

Histeroscopia contribuie la culegerea de informatii apropo de starea de sanatate a cavitatii uterine, in special in caz de sangerari anormale la varsta adulta sau in perioada postmenopauzei. Biopsia perhisteroscopica sau examenul histopatologic de tesuturi prelevate pot oferi date exacte in ceea ce priveste diagnosticul.

12. Chiuretajul uterin

Chiuretajul se recomanda in aceleasi situatii in care se recomanda si histeroscopia, insa trebuie tinut cont de faptul ca aceasta este o manopera oarba. In imposibilitatea efectuarii histeroscopiei, chiuretajul poate fi util pentru stabilirea diagnosticului.

13. Tomografia computerizata

Examenul computer tomograf poate sa evidentieze prezenta nodulilor tumorali de natura hepatica si pulmonara, masele abdominale si pelvine de origine tumorala, eventuala invazie a ganglionilor retroperitoneali sau prezenta leziunilor cerebrale secundare. Dezavantajul examenului computer tomograf consta in faptul ca nu poate, in schimb, sa detecteze madele tumorale cu diametrul mai mic de 2 cm.

14. Laparascopia

Laparascopia nu prezinta avantaje majore in ceea ce priveste cancerul de ovare. Prin intermediul sau se pot diferentia totusi bioamele uterine sau endometriozele, de cancerul ovarian, insa astfel de cazuri nu se inregistreaza frecvent. Laparascopia prezinta avantajul ca permite efectuarea unor manopere precum punctia aspirativa sau biopsia laparoscopica a maselor ovariene, insa aceste metode pot favoriza raspandirea celulelor maligne la nivelul cavitatii peritoneale. Trebuie retinut faptul ca aspiratia fluidului chistic in scopul efectuarii examenului citologic nu poate constitui o varianta de diagnostic in caz de cancer ovarian.

Peritoneoscopia se efectueaza pacientelor second - look in caz de cancer de ovare, pacientelor in cazul carora s-a reusit remisiunea clinica prin intermediul chimioterapiei.

Laparascopia cu rezultat pozitiv in urma punctiei biopsice este considerata concludenta, insa laparascopia cu rezultat negativ trebuie sa fie urmata de laparatomia exploratorie.

15. Markerii tumorali

a. Markeri antigenici :

Termenul de markeri antigenici face referire la antigenele plasate pe suprafata membranelor celulare, in interiorul celulelor tumorale sau in compozitia fluidelor organice. Markerii antigenici tumorali importanti in cazul cancerului ovarian sunt:

  • CA 125 reprezinta un antigen de suprafata care deriva din formatiunile canceroase epiteliale seroase, insa este absent in ceulele tumorale epiteliale mucinoase. Acesta poate inregistra cu valori crescute la peste 80 % in plasma pacientelor diagnosticate cu cancere ovariene non-mucinoase, putand sa se foloseasca si in explorarea cancerului de ovare. Pentru sporirea contributiilor acestor valori la acuratetea diagnosticului stabilit si monitorizarea terapeutica eficienta se recomanda ca aceasta testare sa se asocieze cu ultrasonografia transabdominala si cu ultrasonografia transvaginala. Valorile markerului CA 125 sunt crescute la pacientele aflate in stadii avansate de boala precum stadiile II, III sau IV. Aceasta determinare devine mai putin utila in cursul stabilirii unui diagnostic, insa poate fi de mare ajutor pe parcursul monitorizarii evolutiei bolii. Valorile crescute ale antigenului CA 125 sunt corelate cu invazia peritoneala sau ascita neoplazica, adenocarcinoamele papilare seroase si recidive locale. Un raspuns satisfacator la terapia chimioterapica este asociat cu valori normale ale antigenului CA 125 si denota stabilizarea bolii. Lipsa de raspuns in urma terapiei chimioterapice este asociata cu cresterea valorii antigenului CA 125 si implica necesitatea schimbarii conduitei terapeutice. Cu scopul cresterii valorii antigenului tumoral CA 125, in special in cazul depistarii precoce a cancerului de ovare, se poate asocia determinarea sa cu efectuarea unui examen ginecologic si ultrasonografic pelvin respectand urmatorul algoritm: dupa implinirea varstei de 35 de ani o data la 3 ani, dupa implinirea varstei de 40 de ani o data la 2 ani sau in urma implinirii varstei de 25 de ani, din 2 in 2 ani.
  • CA 15-3 reprezinta un marker tumoral util in depistarea cancerului de san, insa valoarea sa poate sa fie crescuta si in cazul cancerului de ovare.
  • CA 19-9 reprezinta un marker tumoral de tip princeps in ceea ce priveste cancerul pancreatic, insa valoarea sa poate fi crescuta si in cazul desfasurarii cancerului de ovare.
  • CEA sau antigenul carcinoembrionar poate inregistra valori crescute in cazul cancerului ovarian, fiind mai specific in cazul cancerului de colon si a cancerului gastric.
  • AFP sau alfa - feto - proteina poate avea valori crescute in caz de teratocarcinoame ovariene.
  • TPA sau antigenul polipeptidic tisular reprezinta o polipeptida care are proprietati antigenice specifice si este produs de placenta umana, de tumorile maligne si se regaseste in componenta fluidelor biologice ale pacientilor afectati de cancer. Determinarea sa este utila ca si marker pentru monitorizarea evolutiei pacientelor cu cancer mamar sau cu cancer ovarian, pe  parcursul terapiei.

b. Markeri enzimatici :

  • Fosfataza alcalina sau izoenzima Regan

Izoenzimele fosfazatei alcaline sunt identificate in ser in urma derivarii sale de la nivelul ficatului, oaselor, plamanilor, tractului intestinal si a placentei. Izoenzima fosfatazei alcaline derivata de la nivelul placentei se inregistreaza in ser cu valori crescute in cazul desfasurarii mai multor tipuri de patologii canceroase printre care si cancerul ovarian.

  • LDH 

LDH sau lactat dehidrogenaza totala are valori moderat crescute la majoritatea pacientelor afectate de neoplazii extinse la nivelul ficatului sub forma de metastaze. In caz de neoplazii ovariene cu extinderi pleurale sau peritoneale, valorile lactat dehidrogenazei sunt mai mari in compozitia acestor produse decat in compozitia serului.

c. Markeri hormonali :

  • HCG

HCG sau hormonul gonadotropic uman este secretat in conditii normale la nivelul placentei, insa valoarea sa creste atat pe parcursul sarcinii cat si in cazul desfasurarii unor procese tumorale ovariene.

  • β-HCG

Determinarea titrului de hormon gonadotropic corionic uman cu fractiunea β  se foloseste ca si marker tumoral in cazul tumorilor cu celule germinative sau embrionare dezvoltate la nivelul ovarelor sau in cazul tumorilor testiculare.

  • Hormonii androgeni

Valoarea testosteronului este crescuta in special in cazul desfasurarii tumorilor secretante dezvoltate la nivelul ovarelor.

  • Estrogenii

Nivelul de estrogen din urina poate creste in cazul dezvoltarii tumorilor care sunt in mod normal asociate cu hiperestrogenismul, precum tecomul sau tumorile de granuloasa.

16. Examenul histopatologic

Examinarea histopatologica a probei recoltate in cadrul interventiei chirurgicale este foarte importanta. Rezultatul acesteia poate sa stabileasca diagnosticul de malignitate, sa stabileasca tipul histologic al formatiunii tumorale ovariene, ghidand astfel clinicianul in sensul stabilirii unei conduite terapeutice optime, determinand posibilele complicatiile asociate unui astfel de caz si un potential rezultat al terapiei instituite.

Screening-ul si detectarea precoce

  • Examenul pelvin

Ca si instrument al screening-ului, examenul pelvin are valoare limitata. Avantajele efectuarii unui examen bimanual sunt economicitatea, usurinta efectuarii acestuia si caracterul optional al utilizarii de echipamente auxiliare speciale. Avandu-se in vedere cazurile pacientelor la care s-a inregistrat sindromul de ovare palpabile in perioada postmenopauzei, evaluarea chirurgicala la femeile care au ovare palpabile in urma instalarii menopauzei a devenit obligatorie. Sindromul ovarelor palpabile are caracter strict clinic si are la baza faptul ca ovarele normale, palpabile in perioada premenopauzei pot dobandi caracter tumoral malign in perioada postmenopauzei.

  • Testele biochimice

Antigenul CA 125, asociat cu desfasurarea cancerului de ovare, este cel mai intens cercetat. Valoarea antigenului CA 125 creste peste 35 U / ml in mai mult de 85 % dintre cazurile cu cancer de ovare. In cazul inregistrarii de valori egale sau mai mari cu 30 sau 35 U / ml, pacientele sunt dirijate pentru efectuarea de explorari ecografice.

  • Ultrasonografia

Cea mai eficienta metoda de screening este reprezentata de ultrasonografia transvaginala.

TRATAMENT:

Conduita terapeutica in cazul cancerului ovarian este complexa deoarece include asocierea unor acte terapeutice multiple cu scopul de a creste speranta de viata a pacientului. Tratamentul se stabileste avandu-se in vedere stadiul clinic in care se afla pacientul. Conduita terapeutica in acest caz poate include interventia chirurgicala, terapia chimioterapica, radioterapia, imunoterapia sau hormonoterapia.

Tratamentul chirurgical

Interventia chirurgicala detine prioritate fata de celelalte mijloace terapeutice. Interventia chirurgicala corecta si completa efectuata in stadii initiale poate fi cruciala in ceea ce priveste tratarea cancerului de ovare. Rata de succes a terapiilor ulterioare este influentata in mare parte de modul de desfasurare al interventiei chirurgicale initiale. Exereza chirurgicala este practicata in caz de tumori de ovare de granita sau de tip border - line si in cazul cancerelor de ovare aflate in stadiul I sau II. Specialistii sustin, totusi, ca oricat de corecta sau larga ar fi excizia chirurgicala, aceasta nu poate crea in totalitate un sentiment de siguranta oncologica nici macar in cazul stadiului I al evolutiei afectiunii. Celulele cu caracter neoplazic exfoliate la nivelul cavitatii peritoneale pot sa genereze in orice moment noi formatiuni tumorale. In prezent, in urma studiilor efectuate, s-a conchis ca doar in cazul pacientelor aflate in stadiile I a sau I b care au dezvoltat formatiuni tumorale bine diferentiate histologic nu este absolut necesara instituirea unui tratament postoperator adjuvant.

 O proportie mai mare de 2 / 3 dintre cancerele de ovare sunt diagnosticate in stadiul II sau III, in conditiile in care tumora a diseminat deja la nivelul cavitatii pelvine si /sau a cavitatii peritoneale, formand mase tumorale de dimensiuni apreciabile. Interventia chirurgicala in aceste situatii are ca si scop indepartarea partii cele mai mari a leziunii, masa reziduala avand caracter decisiv pentru caracterul evolutiv ulterior al bolii, spre deosebire de volumul de formatiuni tumorale extirpat.

Chiar si in conditiile efectuarii de interventii precoce complexe, fatalitatile sunt inregistrate in cazul unui numar mare de paciente afectate de cancer de ovare. Avand in vedere acest lucru, specialistii au instaurat reinterventia de control sau second - look, care reprezinta examinarea amanuntita a cavitatii abdominale si a cavitatii pelvine, cu acelasi scop ca si in cazul interventiilor chirurgicale primare. In cazul in care se depisteaza prezenta formatiunilor tumorale, devine necesara efectuarea biopsiei ganglionilor limfatici paraaortici si pelvini. Masele tumorale reziduale trebuie rezecate in cazul in care exista aceasta posibilitate. Totusi, sunt inregistrate si situatii in care interventia chirurgicala se desfasoara de la inceput cu caracter de act paleativ sau aceasta se impune in cazul efectuarii unei interventii de control.

Chimioterapia

Terapia chimioterapica reprezinta principala manopera terapeutica adjuvanta in cazul interventiei chirurgicale. De asemenea, chimioterapia se foloseste si ca tratament primar in cazul cancerelor ovariene aflate in stadii avansate de desfasurare. Terapia chimioterapica se poate desfasura cu caracter de monoterapie sau de polichimioterapie.

  • Monoterapia

Substantele folosite pentru efectuarea monoterapiei sunt, in principal, agenti alkilanti precum Melphalanul, Clorambucilul, Ciclophosphamida sau Thiotepa, insa se pot folosi si substantele precum Carboplatinul, Cisplatinul, Doxorubicinul, Nexametilmelamina sau Taxolul.

  • Polichimioterapia

Polichimioterapia consta in utilizarea unei combinatii de substante chimioterapice cu scopul imbunatatirii sperantei de supravietuire. In cazul polichimioterapiei se inregistreaza rezultatele scontate in 20 - 90 % dintre cazuri. Polichimioterapia poate sa conste in asocierea a doua substante citostatice precum CTX si Cisplatinul, trei substante chimioterapice precum Cisplatinul, Doxorubicinul si Ciclophosphamida sau patru substante citostatice precum Hexametilmelamina in asociere cu Ciclophosphamida, Metrothrexatul si 5 - Fluorouracilul. Concluzia este ca tratamentul chimioterapic are un rol important in conduita terapeutica instaurata pentru cancerul de ovare, fiind impusa ca si tratament adjuvant chiar si in stadiul I de boala si devenind preponderent instituita in stadii avansate de boala.

  • Radioterapia

Terapia radioterapica este utila ca si tratament adjuvant in cazul cancerului ovarian, insa in urma efectuarii citoreductiei chirurgicale maximale in cazul maselor tumorale inoperabile, neresponsive la tratamentul chimioterapic. Astfel, radioterapia capata caracter de terapie salvatoare in cazul pacientelor afectate de boala persistenta, in urma desfasurarii tratamentelor primare, a terapiei chimioterapice si a interventiilor second - look. Aceasta poate sa se foloseasca ca si tratament paleativ in cazul pacientelor cu formatiuni tumorale pelvine sau in cazul celor care au dezvoltat metastaze hepatice, cerebrale sau osoase. Radioizotopii folositi in cadrul acestei terapii sunt Au 196 si P 32. Dozele si schema de fractionare a dozelor de radioizotopi reprezinta, de fapt, un compromis intre dozarea tumoricida necesara pentru a distruge masele tumorale si pericolul de agresivitate semnificativ in ceea ce priveste tesuturile care functioneaza normal. Acestea fiind spuse, radioterapia reprezinta o metoda terapeutica cu posibilitati reale in cazul tratamentului cancerului ovarian, insa locul sau in setul de masuri destinate terapiei cancerului, succede terapia chirurgicala si citostatica.

  • Hormonoterapia

Implementarea terapiei hormonale in conduita terapeutica a cancerului de ovare nu a fost bazata pe prezenta receptorilor estrogenului si ai progesteronului. Preparatele hormonale frecvent folosite in acest caz sunt Tamoxifenul, Megace - ul si Medroxiprogesteronul. Hormonoterapia este luata in considerare in cazul pacientelor tinere aflate in stadiul I a si a celor afectate de tumori cu caracter border - line.

  • Imunoterapia

Imunoterapia consta in administrarea interferonului gamma, TNF, LAK, IL - 2, a vaccinului pentru Corynebacterium parvum, Melphalanului, Levamisolului, BCG - ului sau a Polidinului. Imunoterapia cu caracter nespecific a fost asociata tratamentului chimioterapic si si-a demonstrat activitatea si eficacitatea in ceea ce priveste tratarea cancerului de ovare, avandu-se in vedere faptul ca eficacitatea sa in cazul administrarii sale singulare este ambigua.

Cum poate fi prevenit cancerul ovarian ?

Pana la momentul actual nu este recunoscuta o metoda complet eficienta in ceea ce priveste prevenirea cancerului de ovare. Specialistii sustin ca recomandarile legate de stilul de viata, o alimentatie rationala si masurile de reducere a stresului isi mentin valabilitatea si in aceasta situatie, din cauza ca aceste elemente constituie factori de risc cu caracter nespecific in declansarea bolilor canceroare. Contributia acestora in manifestarea unei game variate de afectiuni tumorale a fost demonstrata si acceptata in urma efectuarii unor studii populationale multiple. In urma cercetarilor efectuate, specialistii au ajuns si la concluzia ca exista unele metode prin care se poate reduce riscul de aparitie a cancerului de ovare la femei. Astfel de metode constau in urmatoarele:

  • Folosirea contraceptivelor orale

Multiple studii de specialitate au demonstrat ca persoanele care folosesc pastile anticonceptionale sunt expuse unui risc mai scazut de a dezvolta cancere de ovare, in special in conditiile in care administrarea acestora se efectueaza pentru mai multi ani consecutiv. Totusi, nu trebuie sa se scape din vedere si riscurile expunerii la tratamente prelungite de acest fel si nici nu trebuie tratate superficial recomandarile sau contraindicatiile folosirii acestora de catre persoane cu diferite afectiuni, in special cele de ordin endocrin.

  • Alaptarea naturala si sarcina

Nasterea unui copil sau a mai multor copii, in special in cazul in care are loc mai devreme de varsta de 25 de ani si alaptarea la san constituie factori de protectie in ceea ce priveste cancerul de ovare, reprezentand astfel un factor de scadere a riscului de a dezvolta afectiuni de aceasta natura.

  • Ligatura tubara

Ligatura tubara reprezinta o interventie de tip chirurgical in cadrul careia se realizeaza ligaturarea trompelor uterine cu scopul prevenirii unei potentiale sarcini. In acest sens s-a demonstrat ca efectuarea acestei proceduri poate, sa scada riscul de instalare a cancerului de ovare. Ligatura tubara este recomandata in special in cazul persoanelor aflate la risc de a dezvolta cancere ovariene, insa aceasta hotarare se ia in urma unei discutii cu un medic specialist in cadrul careia se va stabili de comun acord daca beneficiile pacientei in aceasta situatie sunt mai importante decat dezavantajele sale. Trebuie avut insa, in vedere, ca ligatura tubara nu poate sa excluda in totalitate riscul de a dezvolta afectiuni tumorale la acest nivel.

  • Histerectomia

Histerectomia reprezinta procedeul chirurgical prin care se realizeaza indepartarea componentelor aparatului reproducator feminin. Se considera ca acest tip de interventie reduce in mare masura probabilitatea dezvoltarii de afectiuni tumorale la nivelul aparatului reproducator, insa apelarea la o astfel de manopera medicala drastica si cu caracter permanent poate fi recomandata si de alti factori individuali sau afectiuni aflate in desfasurare. In conditiile in care o astfel de interventie este absolut necesara din cauza unor alte motive valide de ordin medical, cazul in care pacienta in cauza are antecedente familiale de cancer de ovare sau de cancer mamar sau pacienta a depasit varsta de 40 de ani, intra in discutie efectuarea interventiei de indepartare bilaterala a ovarelor si a corpului uterin.

  • Ovariectomia profilactica

Ovariectomia consta in indepartarea pe cale chirurgicala unilaterala sau bilaterala a ovarelor. Indicatiile in ceea ce priveste o astfel de interventie sunt bine stabilite, fiind recomandata doar pacientelor aflate la un grad important de risc pentru dezvoltarea cancerului ovarian. Ovariectomia exclude riscul de aparitie a cancerului ovarian, insa nu poate influenta riscul de dezvoltare a altor tipuri de afectiuni tumorale mai putin comune precum carcinoamele peritoneale primare care determina o simptomatologie similara, un mod de raspandire si o conduita terapeutica asemanatoare celor specifice cancerului ovarian.

Adaugă comentariu nou