Esti aici:Boli / Afectiuni / Dementa


Dementa


Generalitati

Ce este dementa?
Dementa presupune pierderea functiilor creierului, de obicei cu un caracter progresiv si ireversibil. O modificare patologicace are loc la nivel cerebral este lezarea si moartea neuronilor. Moartea celulelor nervoase într-un anumit ritm este un proces normal, însaîn cazul dementei, acest proces se desfasoara mult mai rapid si are un caracter patologic. Ca urmare, creierul nu mai poate functiona în mod corespunzator. Existapeste 100 de tipuri de dementa, cea mai cunoscutafiind boala Alzheimer.
Persoanele cu dementa au probleme în special cu memoria de scurta durata si mai rar cu memoria de lunga durata. Practic pacientul uitaceea ce a facut cu cateva momente înaintea examinarii de catre specialist, sau uitaceea ce tocmai a spus. De asemenea, pacientii cu dementaprezintadificultati de vorbire, de orientare în timp si spatiu, de învatare. Unii bolnavi necesitaîngrijire permaneta, fiind incapabili saîndeplineascaactivitati ale vietii de zi cu zi, precum spalatul, îmbracatul sau alimentatia.
Perioada de evolutie este de panala 20 de ani si nu reprezinta, de regula, motivul decesului bolnavului.

Care sunt cauzele?
Dupa boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza de dementa este dementa multi-infarct. Aceasta afectiune, care mai este denumita si dementa vasculara, se dezvolta in cazul unui accident vascular cerebral in care se blocheaza fluxul sanguin inspre anumite zone ale creierului. Pierderea functiilor mentale in cazul unei demente multi-infarct nu poate fi redobandita, in schimb se poate preveni o noua afectare in viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.
Alte cauze frecvente de dementa care nu poate fi recuperata sunt:
- boala Parkinson, o tulburare a miscarii; dementa apare la pana la 30 % din persoanele cu aceasta afectiune
- dementa cu corpi Lewy, care consta in formarea de depozite cu proteine (corpii Lewy) in neuroni. Aceasta afectiune are unele simptome asemanatoare celor din boala Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are si unele simptome diferite, cum ar fi halucinatiile vizuale
- dementa fronto-temporala, in care simptomele principale ar putea fi modificari ale personalitatii sau ale comportamentului
- traumatisme severe la nivelul craniului, cu pierdere a cunostintei.
Cauze mai putin frecvente de dementa care nu poate fi recuperata cuprind:
- boala Huntington, care este o afectiune rara, mostenita
- leucoencefalopatiile, care sunt afectiuni ale tesuturilor profunde ale substantei albe a creierului
- boala Binswanger, un tip de dementa vasculara care poate aparea la persoanele care au avut o perioada indelungata o tensiune arteriala crescuta sau la persoanele cu rigidizare severa a arterelor (ateroscleroza)
- boala Creutzfeldt-Jakob, o afectiune rara si fatala care distruge tesuturile creierului
- traumatisme cerebrale datorate accidentelor sau boxului
- unele cazuri de scleroza multipla (SM) sau de scleroza laterala amiotrofica (SLA)
- atrofia multi-sistemica, un grup de afectiuni degenerative ale creierului care afecteaza vorbirea, miscarile si functiile autonome
- infectii cum ar fi boala vacilor nebune sau sifilisul intr-un stadiu avansat. Antibioticele pot trata in mod eficient sifilisul in orice stadiu, dar vatamarea cerebrala care a avut deja loc nu mai poate fi recuperata.
Medicii specialisti pot trata anumite cauze de dementa, restabilind functia mentala. Acestea sunt:
- hipoactivitatea glandei tiroide (hipotiroidism)
- deficitul de vitamina B12 sau de acid folic
- intoxicatia cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb
- efecte adverse ale unor medicamente sau interactiuni medicamentoase
- unele tumori cerebrale
- hidrocefalia cu presiune normala, care apare atunci cand lichidul din creier se formeaza in cantitate prea mare, creand o presiune asupra tesuturilor cerbrale
- unele cazuri de alcoolism cronic
- unele cazuri de encefalita, o infectie a creierului
- infectia HIV/SIDA.
Unele afectiuni care provoaca dementa pot fi mostenite in familie. Adeseori doctorii suspecteaza o cauza mostenita in cazul in care apar simptome de dementa la o persoana cu varsta mai mica de 50 de ani.
Este important de stiut ca pierderea memoriei poate fi provocata si de alte cauze in afara de dementa, cum ar fi depresia sau convulsiile si ca aceste afectiuni pot fi tratate. De asemenea, prezenta de tulburari ocazionale ale memoriei (cum ar fi uitarea numelui cuiva pentru o scurta perioada de timp) poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Totusi, daca aceste pierderi de memorie sunt ingrijoratoare, sau se agraveaza, este necesara consultarea unui medic specialist.

Care sunt factorii de risc?
Varsta – cel mai important factor de risc. Conform unor studii, dementa afecteaza 1% din persoanele cu varste intre 65 si 74 ani, 7% din persoanele intre 75 si 84 ani si 26% din persoanele peste 85 ani. Tinand cont de cresterea sperantei de viata, aceasta boala poate deveni o adevarata problema sociala.
Hipertensiunea, diabetul, arterioscleroza si tabagismul – riscul de a suferi de dementa creste de 2 -3 ori.
Antecedentele familiale – riscul de aparitie a dementei este usor crescut daca o ruda de gradul 1 sufera de aceasta boala. Desi mecanismele genetice raman necunoscute, cercetatorii au identificat o serie de mutatii genetice ce provoaca boala Alzheimer cu debut precoce. In plus, prezenta genei pentru apolipoproteina E creste riscul de aparitie a dementei cu debut tardiv.
Alti factori de risc:
- unele boli: sindromul Down, trisomie 21, artrita, tulburari cardiovasculare, hipertensiune
- modul de viata: alimentatie, exercitii fizice, consumul de alcool, cafea sau tutun
- expunerea la substante toxice in cadrul activitatilor profesionale: aluminiu, plumb, etc. O teorie este ca expunerea indelungata la unele metale sau substante chimice poate fi o cauza a bolii Alzheimer. Expunerea la aluminiu a fost incrimata, datorita faptului ca pacientii cu Alzheimer prezinta o crestere a nivelului de aluminiu la nivelul creierului. Cu toate acestea, studiile nu au reusit sa puna in evidenta o legatura intre expunerea la aluminiu si boala Alzheimer. De altfel, la pacientii dializati, nivelul de aluminiu este de 5 ori mai mare decat cel identificat la pacientii cu Alzheimer, dar nu provoaca degenerescenta nervoasa.
- traumatisme craniene – observatia ca unii sportivi care au suferit leziuni importante sau repetate practicand boxul dezvolta in cele din urma o forma de dementa. Rezultatele studiilor sunt contradictorii.

Care sunt simptomele?
Primele simptome sunt banale si difera de la o persoana la alta. In general, importanta lor se agraveaza in timp.
Tulburarile de memorie sunt semnele caracteristice ale bolii. Ele afecteaza evenimentele din trecut (incapacitatea pacientului de a-si aminti evenimentele importante din viata sa), cunostintele acumulate in viata profesionala si cunostintele de cultura generala.
Tulburarile de comportament, relativ precoce, sunt deseori remarcate tardiv: indiferenta si reducerea activitatii, ca urmare a pierderilor de memorie. Se poate asocia un sindrom depresiv. In plus, pot sa apara tulburari de personalitate: iritabilitate, idei de persecutie, etc.
Afazia (tulburari ale limbajului) nu este observata de la inceput: bolnavul isi cauta cuvintele sau utilizeaza perifraze apropiate cuvintului dorit. Apoi, afazia devine evidenta: bolnavul prezinta o incoerenta verbala, cu inversiune sau substitutie a silabelor sau cuvintelor. Apar tulburari grave ale intelegerii limbajului.
Se instaleaza dificultatea de a efectua chiar si cele mai banale gesturi, in absenta unei paralizii: bolnavul nu poate tine o furculita in mana, nu se poate imbraca sau incalta.
- afectarea memoriei recente (numele persoanelor, evenimentele recente, etc.)
- dificultati in retinerea de noi informatii
- dificultati in efectuarea unor actiuni obisnuite (incuierea usii, luarea medicamentelor, gasirea obiectelor, etc.)
- tulburari ale limbajului
- pierdere progresiva a simtului orientarii in spatiu sau timp
- dificultati in recunoasterea persoanelor
- afectarea memoriei pe termen lung (pierderea amintirilor din copilarie sau din tinerete)
- modificari de comportament
- modificari ale personalitatii

Diagnostic

Medicii pot pune diagnosticul de dementa si pot identifica eventual cauza ei pe baza unui istoric medical si a unei examinari fizice, unei examinari a statusului mental si a testelor de laborator si imagistice.
Testele pot fi utilizate pentru a se putea determina daca acea cauza a dementei poate fi tratata. Chiar si in cazul dementelor care nu pot fi recuperate, cunoasterea tipului de dementa pe care o are persoana respectiva il poate ajuta pe medic sa prescrie medicamente sau alte forme de tratament in scopul ameliorarii dispozitiei si comportamentului persoanei in cauza, ajutandu-i astfel si pe ceilalti membri ai familiei.

Istoricul medical
In timpul efectuarii istoricului medical si a examinarii fizice, doctorul va intreba persoana afectata si o ruda apropiata sau partenerul de viata in legatura cu afectiunile recente sau cu alte evenimente de viata intamplate de curand, care ar putea sa duca la pierderea memoriei sau la alte simptome cum ar fi tulburarile de comportament.
Desi o persoana poate avea mai multe afectiuni care ar putea sa cauzeze dementa, uneori simptomele pot face diferenta intre o forma sau alta. De exemplu, la inceputul instalarii dementei frontotemporale persoana respectiva poate prezenta o lipsa a constientei sociale si poate dezvolta obsesii legate de mancare; niciuna dintre aceste manifestari nu apare precoce in alte forme de dementa.

Examinarea statusului mental
Doctorul va face examinarea statusului mental. Acest test cupride de regula diverse intrebari si activitati, ca de exemplu: persoana trebuie sa spuna in ce zi si in ce an este, sa repete o serie de cuvinte, sa deseneze un ceas si sa numere de la 100 inapoi din 7 in 7.
S-au formulat si alte teste care pot ajuta in diagnosticarea dementei. Doctorii pot folosi un astfel de test, cum ar fi Examinarea Cognitiva Addenbrooke, pentru a diderentia boala Alzheimer de dementa frontotemporala. In boala Alzheimer orientarea, atentia si memoria sunt mai profund afectate, in timp ce in dementa frontotemporala sunt mai afectate abilitatile de vorbire si capacitatea de a denumi obiecte.

Testele de laborator
Numeroase afectiuni medicale pot cauza alterari ale functiilor mentale. In timpul efectuarii unui examen fizic, doctorul va cauta semne ale altor conditii medicale si va cere o serie de examene de laborator pentru a vedea daca acea afectiune poate fi tratata.
Testele de rutina sunt:
- dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivitati tiroidiene
- dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic
- dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face parte din grupul vitaminelor B
- hemoleucograma completa (HLG) pentru gasirea vreunei infectii
- transaminaze, adica ALT sau AST, teste sanguine care arata functionarea ficatului
- testele pentru sifilis
- dozarea nivelelor sanguine ale electrolitilor si alte teste care pot furniza date despre functia rinichilor
- dozarea glicemiei, pentru a se stabili nivelul glucozei in sange.
Alte teste de laborator care pot fi facute sunt:
- testele pentru infectia HIV/SIDA
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un test de sange care identifica prezenta unei inflamatii in organism
- screening toxicologic, care cuprinde teste ale mostrelor prelevate din urina, sange sau firul de par, in scopul cautarii unor droguri care ar fi putea cauza problemelor
- anticorpii antinucleari, un test de sange folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune
- dozarea metalelor grele din sange, cum ar fi a plumbului.

Testele imagistice
Multi experti recomanda ca in cazul persoanelor evaluate pentru suspiciunea de dementa sa se faca un test imagistic cum ar fi rezonanata magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT sau TC). Aceste teste pot fi utile pentru excluderea tumorilor cerebrale, accidentului vascular cerebral, hidrocefaliei cu presiune normala sau a altor conditii care ar putea da simptome de dementa.
RMN-ul poate arata zone de atrofiere in anumite parti ale creierului, modificari care apar in unele forme de dementa.
De asemenea, RMN - ul si CT - ul pot arata semne ale accidentelor vasculare cerebrale in cazul dementelor vasculare.
Alte doua teste imagistice - tomografia computerizata cu emitere de pozitroni (SPECT) si PET - nu sunt folosite de rutina pentru diagnosticul de dementa. Totusi, acestea pot fi utile in cazul in care simptomele sunt neclare sau stranii. Aceste teste pot fi utile in identificarea unor forme de dementa, inclusiv dementa vasculara si dementa frontotemporala.
In unele cazuri, activitatea electrica a creierului poate fi masurata cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). Adeseori doctorii folosesc acest test pentru a diagnostica dementa; de asemenea, EEG-ul poate fi folosit pentru a diferentia dementa de delirium si pentru a se identifica activitatea cerebrala anormala din boala Creutzfeldt-Jakob, o forma rara de dementa. Cel mai frecvent, EEG-ul este folosit pentru a se vedea daca simptomele care par a fi datorate unei demente nu sunt de fapt Convulsii cauzate de epilepsie.
In cazuri rare, se poate face o biopsie cerebrala atunci cand se suspecteaza o cauza de dementa care poate fi tratata.
Dupa deces, se poate efectua o autopsie pentru a se identifica cu certitudine cauza dementei. Aceasta informatie poate fi utila pentru membrii familiei care pot fi ingrijorati in legatura cu cauzele genetice.

Tratament

Unele cazuri de dementa sunt cauzate de afectiuni medicale care pot fi tratate, obtinandu-se o restabilire partiala sau totala a functiei mentale. In cazul in care dementa nu poate fi recuperata, obiectivul tratamentului este obtinerea unei cat mai bune calitati a vietii, atat pentru persoana afectata cat si pentru persoanele de ingrijire.

Tratament initial
Atunci cand cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode de tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea:
- sa ia vitamine in cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina
- sa ia hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism
- sa urmeze un tratament chirurgical pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru reducerea presiunii intracraniene
- oprirea sau schimbarea medicatiei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia
- sa ia medicamente pentru tratarea unei infectii, cum ar fi encefalita, care a provocat modificarile statusului mental
- sa ia medicamente pentru tratarea depresiei
- sa ia medicamente pentru tratarea unor afectiuni reversibile cauzate de SIDA.
Dupa administrarea tratamentului pentru afectiunile reversibile, persoana in cauza trebuie sa fie consultata in continuare de doctor pentru a se asigura ca simptomele nu au reaparut.
In cazul persoanelor cu dementa vasculara, doctorii pot prescrie medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) si medicamente care scad nivelul colesterolului (statine). Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar pot preveni aparitia unor noi accidente vasculare cerebrale in viitor si bolile de inima care pot duce la noi vatamari ale creierului.
Atunci cand cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul impreuna cu persoana afectata si cu persoanele de ingrijire vor colabora pentru a alcatui un plan pentru ca viata sa fie mai usoara si mai confortabila. Planurile de ingrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana in cauza sa fie independenta si sa faca fata activitatilor zilnice cat mai mult timp posibil si medicamente pentru ameliorarea dispozitiei si a problemelor comportamentale.
Educarea membrilor familiei si a altor persoane de ingriire este de importanta critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie sa incerce sa cunoasca cat mai bine aceasta afectiune si sa stie ce expectatii pot avea si cum pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe masura ce acestea apar.
Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot ajuta la imbunatatirea functiei mentale, dispozitiei sau comportamentului. Astfel, medicamentele pe care doctorul le poate prescrie sunt:
- inhibitorii de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot mentine functia mentala. Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele pot fi incercate si in alte forme de dementa cu scopul mentinerii sau imbunatatirii functiei mentale. Studiile recente arata ca medicamentele din aceasta clasa pot fi folosite si pentru tratarea persoanelor cu dementa vasculara. S-a demonstrat ca atat donepezil cat si galantamina pot imbunatati functia mentala, cu putine efecte adverse. De asemenea, Rivastigmina poate fi utilizata la persoanele cu dementa cu corpi Lewy, dar efectele adverse precum greturile, varsaturile si scaderea in greutate sunt frecvente. In prezent, medicamentele existente pot incetini dar nu pot opri progresia dementei
- memantine (Ebixa). Acest medicament, nou aparut, poate incetini evolutia in stadiile avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient in dementa vasculara usoara pana la moderata. Mai multe studii sunt in prezent in desfasurare
- antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grija intrucat pot provoca delirium la persoanele cu dementa. Antidepresivele care au cele mei putine efecte adverse la persoanele cu dementa sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina (Zoloft) si citalopram (Celexa)
- medicamente tranchilizate pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Aceste simptome se pot agrava pe masura ce dementa progreseaza. Totusi, s-a afirmat ca unele din aceste medicamente - denumite antisihotice atipice, cum ar fi Zyprexa si Rispolept - pot creste riscul de deces la persoanele cu dementa. De aceea, inainte de inceperea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat sa se discute cu doctorul pentru a se stabili daca exista acest risc la persoana respectiva.

Tratament de intretinere
Obiectivele tratamentului de intretinere al dementei sunt:
- mentinerea in siguranta a persoanei afectate la domiciliu, cat mai mult timp posibil
- asigurarea unui suport si a unei indrumari a persoanelor de ingrijire. Medicii si alte persoane din domeniul medical trebuie sa colaboreze cu persoana respectiva si cu membrii familiei sau cu persoanele de ingrijire pentru a se imbunatati functia mentala cat mai mult posibil. Adaptarile din ambianta familiala pot ajuta la cresterea calitatii vietii si a sigurantei persoanei cu dementa. Se pot instala balustrade la cabina de dus si se pot inlatura carpele de pe jos pentru a creste siguranta. Calendarele si listele pot ajuta memoria; se pot plasa hartii cu lipici sau semne cu desene pe ele in toata casa pentru a veni in ajutorul persoanei, ca sa-si aminteasca locurile in care sunt diferitele obiecte si pentru a o ghida inspre baie sau bucatarie.
Persoana poate lua de asemenea si medicamente, cum ar fi:
- inhibitori de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamina (Reminyl) sau rivastigmine (Exelon)
- mamantina (Ebixa)
- antidepresive
- medicamente pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor.
Sunt necesare consultatii regulate la medicul curant - la fiecare 3-6 luni - pentru a se monitoriza efectele tratamentului si nivelul de functionare a persoanei afectate.
In cazul in care starea persoanei in cauza se agraveaza este necesar sa se ia decizii atat timp cat el sau ea este inca capabila sa participe la luarea acestor decizii. Acestea includ si formularea unor documente cum ar fi testamentul si imputernicirea unui avocat pentru luarea deciziilor. Aceste documente cuprind in scris dorintele persoanei in legatura cu ingrijirea medicala, in special vizavi de tratamentul de mentinere a vietii.
Persoanele de ingrijire sunt sfatuite sa solicite sustinerea din partea membrilor familiei sau a prietenilor. De asemenea este indicat sa aiba grija de propria lor stare de sanatate, luand din cand in cand cate o pauza pentru ei insisi. Se pot face sedinte de consiliere, exista grupuri de suport si asezaminte de zi pentru ingrijirea adultilor sau asociatii care pot veni in ajutorul persoanelor de ingrijire, pentru ca acestea sa poata trece prin perioadele de stres si sa poata depasi episoadele de suprasolicitare psihica.

Tratament in cazul agravarii bolii
Pe masura ce dementa avanseaza, apare declinul memoriei, gandirii, rationamentului si a capacitatii de a face si de a duce la indeplinire planuri (functia executiva). In functie de tipul de dementa, comportamentul persoanei poate scapa de sub control; persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata sau combativa. Ea poate incepe sa hoinareasca si sa se rataceasca. Aceste probleme pot face dificila asigurarea la domiciliu a ingrijirii persoanei cu dementa, de catre membrii familiei sau de catre altii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiti sa opteze pentru internarea persoanei intr-un centru specializat in tratarea dementei. Chiar si cu cel mai bun tratament, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat celelate persoane de aceeasi varsta. Evolutia depinde de afectiunea care a cauzat dementa si daca exista si alte afectiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau boli cardiace.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu dementa este necesara o munca de echipa, in care sa se implice profesionisti din domeniul medical si persoanele de ingrijire, care trebuie sa creeze un mediu sigur si confortabil si sa faca astfel incat activitatile vietii cotidiene sa fie cat mai usoare cu putinta.
Punerea unui diagnostic de dementa poate duce la aparitia unor trairi de manie, de teama sau de anxietate. O persoana aflata intr-un stadiu timpuriu al afectiunii ar trebui sa caute un suport emotional din partea membrilor familiei, a prietenilor si a unei persoane cu experienta in consilierea si tratarea oamenilor cu dementa. Consilierea profesionala poate ajuta persoana respectiva sa accepte diagnosticul si sa construiasca strategii de a face fata situatiei.
In cazul in care afectiunea este diagnosticata devreme, persoanele cu o forma usoara de dementa pot fi implicate, alaturi de doctorul curant si de persoanele de ingrijire, la elaborarea unor planuri de viitor si in organizarea activitatilor domestice si a celor din viata de zi cu zi. Dementa are un ritm de progresie care difera de la o persoana la alta, astfel ca functionarea persoanei in cauza poate fi stabila mai multe luni si chiar mai multi ani. Persoanele cu dementa pot fi capabile sa ramana active din punct de vedere mental si fizic o perioada de mai multi ani. Persoanele cu dementa si persoanele de ingrijire pot fi nevoite sa faca fata mai multor dileme, cum ar fi:
- daca poate continua sa conduca un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate scadea sentimentul de independenta si poate creste dependenta persoanei. Dar este extrem de important ca acea persoana sa nu conduca in cazul in care acest lucru poate ameninta siguranta proprie sau a altora. Persoanele aflate intr-un stadiu foarte timpuriu de dementa trebuie evaluate si verificate pentru a se vedea daca pot conduce in siguranta. Doctorul curant trebuie sa reevalueze nivelul lor de functionare la fiecare 6 luni
- ce planuri financiare si legale vor fi necesare. Cat mai curand posibil dupa punerea diagnosticului de dementa, persoana afectata trebuie sa intocmeasca un testament si un document prin care imputerniceste un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la ingrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea ca dorintele persoanei referitoare la ingrijirile medicale, in special cele legate de tratamentul de mentinere a vietii, vor fi indeplinite. De asemenea, membrii familiei trebuie sa se asigure ca toate documentele necesare pentru reglemantarea afacerilor financiare si legale sunt in ordine. Acestea pot include impozitele, politele de asigurare de sanatate si de viata, pensia, actiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informatiile legate de investitii etc.
Multe persoane cu dementa sunt ingrijite la domiciliu de partenerii de viata sau de alti membri ai familiei si de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu dementa poate fi epuizanta din punct de vedere fizic si emotional, dar urmarea unor sfaturi si alte ajutoare pot sa faca totul mai usor.
- se recomanda sa se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie sa fie ordonate, cu cai libere. Cutitele, solutiile de curatat si alte substante periculoase trebuie tinute incuiate sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate si in locul lor trebuie puse covoare mai mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine sa se instaleze balustrade in cabina de dus, chenare in jurul cazii de baie si alte dispozitive ajutatoare in camera de baie. Este bine sa se asigure o buna luminozitate, sa se puna luminite in dormitoare, in camerele de baie si pe holuri, care sa fie aprinse noaptea
- se recomanda mentinerea unei bune stari de nutritie. Este indicat sa i se ofere mai des mancare, inclusiv gustari sanatoase la ora 11 si dupa-amiaza. Daca persoana respectiva nu poate folosi cum trebuie o lingura sau o furculita, este bine sa i se dea mancarea preparata astfel incat sa poata fi servita cu degetele. Trebuie ca felurile de mancare sa i se dea pe rand; faptul de a alege poate provoca confuzie. In cazul in care persoana respectiva pierde in greutate, se pot lua in considerare alimentele nutritive sub forma lichida
- mangementul tulburarilor de somn. Este indicat ca persoana cu dementa sa fie tinuta treaza si activa in cursul zilei. Trebuie descurajata atipirea, cu exceptia cazului in care acest lucru ar cauza si mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte cald sau a unui ceai de plante, care sa nu contina substante excitante, seara, inainte de a merge la culcare. O baie fierbinte cu putin inainte de ora de somn poate fi utila in obtinerea relaxarii
- managementul problemelor de control sfincterian (incontinenta urinara si fecala). Se recomanda incurajarea persoanei sa mearga la toaleta la ore regulate, cum ar fi la fiecare 2 ore. Este bine sa se marcheze clar baia si toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci cand persoana respectiva nu mai poate intelege cuvintele. Se pot folosi si pampers pentru adulti sau captuseli sau lenjerie intima absorbante. In cazul in care incontinenta este o problema nou aparuta, este bine sa se vada daca aceasta nu este cauzata de o alta afectiune, cum ar fi infectia de tract urinar.
Persoanele de ingrijire trebuie sa nu uite sa solicite suportul din partea altor membri ai familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere si la centrele de ingrijire temporara poate fi de ajutor in depasirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante.
Chiar in ciuda celui mai bun tratament, o persoana cu dementa progresiva va avea un declin, poate pana in punctul in care persoana de ingrijire nu mai poate fi capabila din punct de vedere fizic, emotional sau financiar sa asigure asistarea ei. Persoana cu dementa poate incepe sa dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate prezenta alte conditii medicale sau alte nevoi terapeutice carora o persoana de ingrijire nu le poate face fata. Sunt disponibile anumite tipuri de modalitati de ajutorare, desi multe din persoanele cu dementa necesita o ingrijire permanenta (24 de ore din 24) incepand de la un anumit moment. Luarea deciziei in ceea ce priveste apelarea la un serviciu de nursing la domiciliu este adeseori foarte dificila; fiecare familie trebuie sa ia in considerare situatia financiara, capacitatea emotionala si alte variabile.

Tratament medicamentos
Doctorii folosesc medicamente pentru tratarea dementei in urmatoarele scopuri:
- corectarea unei conditii subiacente care cauzeaza dementa, ca de exemplu administrarea de hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism, de vitamine in caz de deficit de vitamina B12 sau antibiotice pentru infectii
- mentinerea functiei mentale cat mai mult timp posibil in cazul in care dementa nu poate fi recuperata
- prevenirea agravarii dementei vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescuta si nivel crescut de colesterol
- managementul depresiei, insomniei, halucinatiilor, agitatiei si agresivitatii.
Medicii pot prescrie urmatoarele medicamente care sa ajute la mentinerea functiei mentale (vezi mai sus):
- inhibitori de colinesteraza
- memantine.
Doctorul poate prescrie medicamente pentru Tensiunea arteriala crescuta si pentru nivelul crescut de colesterol, atunci cand aceste conditii sunt prezente, fiind factori de risc pentru dementa vasculara. Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar ele pot preveni aparitia in viitor de noi accidente vasculare cerebrale si de boli cardiace care pot provoca o noua vatamare a creierului.
- medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei sau diuretice
- medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine.
Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale tulburarilor de dispozitie sunt:
- antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecvente in dementa
- medicamente precum risperidona (Rispolept) sau olanzapina (Zyprexa). Acestea pot fi utile in tratamentul anumitor simptome, precum anxietatea, starile de agitatie, tulburarilor de somn, convingerilor false sustinute cu tarie (iluzii) si halucinatiilor.
Medicamentele risperidona (Rispolept) si olanzapina (Zyprexa) sunt utilizate pentru reducerea problemelor de comportament si a manifestarilor psihotice la persoanele cu dementa. Totusi, acestea si alte medicamente asemanatoare au unele riscuri cunoscute:
- in aprilie 2005, Asociatia pentru Aprobarea Medicamentelor si a Alimentelor din SUA (FDA - Food and Drug Administration) a anuntat in mod public ca poate exista un risc crescut de deces la persoanele cu dementa care urmeaza un tratament cu antipsihotice atipice. Antipsihoticele atipice sunt Zyprexa, Rispolept, quetiapina (Seroquel), clozapina (Leponex), ziprasidona (Geodon, Zeldox) si aripiprazole (Abilify). FDA a cerut firmelor producatoare a acestor medicamente sa adauge la prospecte o casuta in care sa se atentioneze asupra cresterii riscului de deces si in care sa se mentioneze ca aceste medicamente nu sunt aprobate pentru a fi utilizate in tratamentul dementei
- in plus, firma producatoare a Rispoleptului a adaugat un avertisment ca ar putea exista un risc mic de accident vascular cerebral la unii varstnici care iau acest medicament. De aceea trebuie discutat cu doctorul curant care sunt riscurile in cazul administrarii acestor medicamente. Au mai fost studiate unele medicamente noi, cum ar fi oxiracetam si pentoxifilina. Acestea sunt inca in stadiu de experiment si nu au fost inca studiate cu rigurozitate in cazul altor demente in afara de cea Alzheimer.
Recomandarea FDA in legatura cu antidepresivele. FDA a stabilit o conduita pentru pacienti, familii si doctori pentru a se monitoriza indeaproape adultii si copiii care urmeaza un tratament cu antidepresive, pentru a vedea daca apar semne ale unui comportament sinucigas. Acest lucru este deosebit de important la inceputul tratamentului sau atunci cand dozele sunt modificate.
De asemenea, FDA recomanda ca persoanele care iau antidepresive sa fie tinute sub observatie pentru a se observa daca apare o crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate sau stari maniacale. FDA nu recomanda ca persoanele sa inceteze sa ia antidepresive, ci doar ca cei care urmeaza acest tratament sa fie monitorizati si, in cazul in care apare o situatie ingrijoratoare, sa fie consultat un doctor.

Tratament chirurgical
In cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normala, ambele conditii medicale putand cauza dementa.
Alte cauze de dementa nu pot fi tratate pe cale chirurgicala.

Alte tratamente
Cercetatorii fac in prezent investigatii cu numeroase medicamente pentru a vedea daca se poate preveni sau daca se poate intarzia dezvoltarea dementei.
De exemplu, un studiu a aratat ca persoanele cu dementa vasculara carora li s-a administrat Ginkgo Bilboa, un medicament din plante, au avut o usoara ameliorare a abilitatilor mentale. Totusi, acest studiu a avut o rata crescuta de persoane care au abandonat tratamentul, asa ca este nevoie de mai multe studii pentru a se vedea daca intr-adevar ginkgo poate fi considerat un medicament eficient.
Se fac cercetari de asemenea pentru a se vedea daca medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS), medicamentele care scad nivelul colesterolului (statinele), vitamina E si alte antioxidante pot fi utile.
Persoanele cu dementa pot beneficia de un program de grup structurat, care ii incurajeaza sa se concentreze asupra unei varietati de subiecte si sa gandeasca in mod creativ, atat cat pot in limitele lor, datorate afectiunii. Acest tip de program, denumit uneori orientare in realitate sau terapie de stimulare cognitiva, se face in unele centre specializate in ingrijirea persoanelor cu aceasta afectiune.

Imagini

dementa.jpgdementa 2.jpgdementa 3.gifdementa 4.gifdementa 5.gifdementa 6.jpg

NOTA: Inainte de a adauga comentariul te rugam sa mai petreci 20 de secunde revizuindu-l. Din dorinta de a avea o comunitate cat mai utila si cat mai placuta te rugam ca raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
  • - o exprimare corecta gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
  • - sa lasam obscenitatile pentru cei mai putin inteligenti.
Multumim!
echipa i-medic.ro

Opţiuni de afişare a comentariilor

Alege modalitatea preferată de afişare a comentariilor şi apasă "Salvare opţiuni" pentru a activa modificările propuse.

am uitat sa precizez mai devreme ca una din bunici a avut Boala Alzheimer...dar din cate am citit aceasta boala nu apare la o varsta atat de frageda :(

Buna seara . Numele meu este Emilia si am 25 de ani. In Martie 2011 am fost diagnosticata cu Boala Wilson , Tiroidita autoimuna Hashimoto cu gusa polinodulara , Deficit de Vitamina B12 , ovare micropolichistice si dislipidemie mixta . Mai nou am aflat ca am si un deficit de Magneziu si Spasmofilie .

De ceva timp am observat , sau mai bine zis prietenul meu a observat, ca am probleme cu memoria . Mi se intampla sa vb cu el dimineata si la pranz sa vorbesc cu mama lui si ma intreaba daca am vb cu el la tel si eu ii spun ca da am vb azi dim sau aseara (nestiind exact ce sa ii raspund) , mi se intampla sa uit ce vb cu prietenul meu la telefon si cateodata chiar ma roaga sa ii transmit ceva important mamei lui (si eu uit...si nu numai ce vb cu el mi se intampla sa uit...ci cu toata lumea..tb sa imi notez mereu pe o agenda ce si cu cine vb...data ...ora ... tot) , mi se intampla sa uit daca am mancat de dimineata (chiar zic cateodata vai ce foame imi este eu nu am mancat nimic de dimineata si atunci mama imi aduce aminte ca defapt am mancat) , mi se intampla sa uit cand am fost undeva (se intampla sa merg la medic si sa ma intrebe cineva dupa cand ai fost la control si ii spun ca am fost zilele astea si poate am fost chiar cu o zi inainte dar eu nefiind sigura pe mine zic zilele astea) . Este grav? Trebuie sa consult un medic? Daca da ce medic? Eu cu boala Wilson sunt in evidenta la Doamna Doctor Roceanu Adina , medic neurolog la Spitalul Universitar Bucuresti.

Am 47 ani. De un an observ ca imi pierd memoria in ritm progresiv, din ce in ce mai des. Deseori simt tensiune in creier si uneori ma blochez in gandire, fiind constienta de acest fapt. Poate fi din cauza intrarii in menopauza prea devreme, la 45 ani si prea brusc ca urmare a unor schimbari mari in viata mea, cum ar fi clima, tara, obiceiurile, multele depresii si stresul? Elena

sotul meu a suferit in mai 2009 un stop cardiac cu resuccitare 45 min si ca urmare pierderea in prima faza a memoriei atat de scurta cat si de lunga durata.In decurs de 1 an a facut permanent cerebrolisin si actovegin si acum i-au revenit unele amintiri (dupa parerea mea aprox 60%) dar are anumite probleme cu memoria de scurta durata,unele actiuni pe care le executa le uita iar altele nu.

Vreau sa stiu daca exista posibilitatea sa intre in regres sau daca exista tratamente pentru imbunatatirea memoriei?

Primele 36 de luni de la accidentul vascular cerebral constituie perioada de timp in care sunt recuperarte majoritatea dizabilitatilor. Modificari ale dietei, programului de odihna, practicarea activitatilor fizice  si de rutina sunt simple strategii pentru prevenirea si ameliorarea tulburarilor de memorie. De asemenea, remediile homepate ajuta la prevenirea problemelor de memorie, mentinand armonia si echilibrul sistemic al creierului si al sistemului nervos, fara efecte secundare sau sedare. Totoodata, se recomanda si un tratament pentru imbunatatirea circulatiei sangvine la nivel cerebral, deoarece, astfel, creierul este oxigenat optim iar capacitatea de memorare va functiona iarasi in parametrii normali. Multa sanatate!

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Aceasta intrebare are rolul de a preveni spam-ul.
Image CAPTCHA
Introduceti caracterele exact in forma in care apar in imagine.