Diabet zaharat insulino-dependent la copil

Generalitati

Ce este diabetul zaharat insulino-dependent ?
Diabetul zaharat este o afectiune endocrina caracterizata prin deficit al secretiei pancreatice de insulina. Insulina stimuleaza patrunderea glucozei in celule si folosirea acesteia ca substrat pentru producerea de energie. In lipsa insulinei, glucoza nu mai poate fi utilizata de catre celule pentru producerea de energie si se acumuleaza in sange depasind nivelul sanguin normal. Copiii care au diabet si parintii acestora vor face fata mai bine provocarilor acestei boli daca vor fi cat mai bine informati despre aceasta afectiune si evolutia ei.
Parintii care au un copil cu diabet insulino-dependent trebuie sa fie atenti la dieta zilnica a copilului, la administrarea corecta a insulinei, la respectarea programului zilnic de exercitii fizice cat si la monitorizarea permanenta a glicemiei. Acest ritual zilnic va reprezenta una din partile cele mai importante ale tratamentului; este un proces consumator de timp si energie dar cu efecte benefice, pentru ca imbunatateste calitatea vietii micului pacient.
Parintii trebuie sa fie atenti la aparitia complicatiilor renale, oculare, cardiovasculare si neurologice, desi in perioada copilariei riscul aparitiei complicatiilor este mai mic decat la adultul cu diabet. Complicatiile se dezvolta in perioada de adult tanar, mai ales daca glicemia depaseste persistent nivelul tinta in timpul copilariei si al adolescentei. Profilaxia complicatiilor diabetului se realizeaza prin controlul adecvat al glicemiei in perioada adolescentei.

Care sunt cauzele?
Diabetul insulino-dependent al copilului apare cand exista deficit absolut al secretiei de insulina. Insulina permite intrarea glucozei sanguine in celule unde este utilizata pentru producerea de energie. In absenta insulinei glucoza sanguina creste peste nivelul de siguranta. In consecinta, copilul prezinta variatii ale glicemiei fie hiper- fie hipoglicemie. Hiperglicemia persistenta produce modificari la nivelul vaselor sau nervilor crescand riscul aparitiei complicatiilor oculare, cardiovasculare, nervoase sau renale.
Cauzele hiperglicemiei:
- omiterea unei doze de insulina sau pranz mai bogat
- stress emotional sau aparitia unei boli ca gripa sau infectia, mai ales cand aportul de lichide este scazut
- medicamente care cresc glicemia precum antinflamatoarele corticoide, hormonul de crestere sau medicamente care contin agenti beta-adrenergici (pseudoefedrina)
- fenomenul dawn (cresterea glicemiei si a necesarului insulinic intre orele 4-8 dimineata sau fenomenul Somogyi (hiperglicemie marcata matinala consecinta unei hipoglicemii nocturne).
Cauzele hipoglicemiei:
- doze prea mari de insulina
- lipsa sau intarzierea unei mese/gustari
- activitate fizica mai intensa decat de obicei fara a fi suplimentata cantitatea de alimente ingerate
- administrarea unor medicamente care scad nivelul glicemiei ca antitermicele sau analgezicele
- debutul pubertatii: modificarile hormonale din aceasta perioada afecteaza mecanismele de actiune ale insulinei.

Care sunt factorii de risc?
Pentru episoade de hipo- sau hiperglicemie factorii de risc sunt urmatorii:
- varsta si sexul - copiii mici si baieti la orice varsta au un risc crescut de a face hipoglicemie extrema
- controlul strict al glicemiei - desi mentinerea glicemiei in limite normale este importanta, totusi creste riscul dezvoltarii hipoglicemiei. Hipoglicemia este pretul platit pentru realizarea unui bun control metabolic!
- glicemie persistent crescuta - hiperglicemia se pune in evidenta prin valorile mari ale hemoglobinei A1c (HgA1c). Persoanele care au hiperglicemia persistenta sunt la risc de a face cetoacidoza diabetica
- pubertatea - explozia cresterii si modificarile hormonale din aceasta perioada fac dificila mentinerea glicemiei cat mai aproape de valoarea tinta
- afectiunile psihiatrice - copiii cu depresie, cu tulburari anxioase, atacuri de panica sau tulburari ale impulsului alimentar fac mai frecvent hipo- sau hiperglicemie.
Complicatiile cronice ale diabetului insulino-independent nu apar in perioada copilariei, totusi copii au risc de a face aceste complicatii la varsta adulta. Factorii de risc pentru aparitia complicatiilor sunt:
- hiperglicemie persistenta timp indelungat
- perioada de timp de la instalarea diabetului. Cu cat perioada de timp de la instalarea diabetului este mai mare, chiar in conditiile unui control al valorilor glicemiei, cu atat este mai mare sansa de aparitie a complicatiilor. Retinopatia diabetica este cea mai frecventa cauza de orbire in perioada 20-74 de ani. Leziunile renale si neuropatia diabetica apar la 20-40% din copiii cu DZ de tip I; instalarea primelor simptome de nefropatie se produce odata cu declansarea pubertatii. Neuropatia apare la majoritatea pacientilor cu diabet, insa numai la 13-15% din cazuri simptomele sunt remarcabile
- prezenta unei complicatii creste riscul instalarii altor complicatii
- fumatul, hipertensiunea, hipercolesterolemia si istoricul familial de complicatii diabetice cresc riscul dezvoltarii complicatiilor.

Care sunt simptomele?
Copiii care sufera de DZ de tip I au fie hiper- fie hipoglicemie. Atat ei cat si parintii acestora trebuie sa invete sa recunoasca simptomele hipo- cat si ale hiperglicemiei. Hiperglicemia se dezvolta de obicei lent, in ore sau chiar zile, astfel incat simptomele sale pot fi tratate inainte sa devina severe si sa necesite interventie medicala agresiva. Pe de alta parte, hipoglicemia apare rapid in cateva minute.
Pentru un bun control al valorilor glicemiei se recomanda nu numai orientarea dupa simptomatologia clinica ci monitorizare ambulatorie a glicemiei cu ajutorul testelor sanguine.
- hipoglicemia apare in conditiile administrarii unei doze mult mai mari de insulina decat necesarul, alimentatie insuficienta sau efort fizic intens. Simptomele se dezvolta rapid in 10-15 minute si includ transpiratii, slabiciune, senzatie de foame, dar pot varia de la un pacient la altul. In lipsa tratamentului hipoglicemia devine profunda si conduce la confuzie, Vorbire neclara si pierderea constientei
- hiperglicemia apare in conditii de stress, supraadaugarea unei boli infectioase, omiterea unei doze de insulina sau alimentatie mai abundenta decat in mod normal. Simptomele initiale sunt reprezentate de sete intensa, poliurie (urinari frecvente si abundente), foame marcata, vedere incetosata.

Diagnostic

Sunt recomandate controalele medicale periodice la un interval de 3-4 luni. Cu aceasta ocazie se va efectua testarea glicemiei, masurarea tensiunii arteriale si se vor discuta eventualele problelme aparute.
Medicul va inspecta cu atentie regiunile unde se administreaza medicatia injectabila pentru a se depista din timp eventuale semne de infectie.
Investigatiile uzuale:
- masurarea Hb A1c (hemoglobina glicozilata), efectuata la fiecare 2-3 luni
- masuararea glicemiei
- masurarea creatininei si ureei sanguine, necesare evaluarii functiei renale si nivelul electrolitilor
- in cazul in care valoarea glicemiei nu este tinuta sub control, medicul va cere masurarea nivelului colesterolului. Daca LDL-colesterolul este mai mic decat 110 mg/dL (2.6mmol/L) si nu exista antecendente familiale de hipercolestrolemie, acesata investigatie se va repeta la 5 ani
- pacientii cu diabet prezita frecvente probleme stomatologice; se recomanda efectuarea unui consult stomatologic la fiecare 6 luni
- nevoile nutritive se vor modifica in perioadele de crestere si dezvoltare rapida, de aceea este obligatorie vizita la medicul nutritionist odata pe an, pentru revizuirea regimului alimentar.
Dupa 5 ani de la punerea diagnosticului - in primii 3-5 ani de la punerea diagnosticului se va face un control oftalmologic initial, urmand acesta sa se repete ca anual.De asemenea, anual trebuie efectuata proteinuria pentru a se depista aparitia nefropatiei diabetice.
Masurarea TSH-ului, deoarece disfunctiile tirodiene sunt frecvente la copiii cu diabet.

Tratament

Principalul obiectiv al tratamentului diabetului insulino-dependent este de a se mentine glicemia cat mai aproape de valoarea tinta si astfel de a fi prevenita instalarea complicatiilor. Acest obiectiv se realizeaza printr-o atenta ingrijire zilnica a copilului cu diabet si prin controale medicale periodice.
Ingrijirea zilnica - programul zilnic al copilului cu diabet trebuie sa includa:

Activitatea fizica
Copilul va fi incurajat sa faca exercitii fizice sau sa aiba activitati recreative de cel putin o ora pe zi. Parintiii se vor implica si il vor antrena intr-o activiate fizica cu ritm alert de minum 15 minute.
Pot aparea probleme:
- in cazul in care copilul are apetit capricios. Un nutritionist specializat va alcatui regimul alimentar al copilului cat mai flexibil, in functie de apetitul acestuia, permitandu-i consumul unui desert dulce in cazul unor situatii speciale, cum ar fi petrecerile sau activitatile de grup. Se va administra o doza de insulina rapida dupa un pranz bogat in glucide. Parintele va avea alternative la produsele cu continut crescut in zahar, de tipul glucidelor din fructe, legume, cereale
- in cazul unor imbolnaviri, vor fi respectate recomandarile medicului si se vor aplica masurile terapeutice indicate in aceste situatii pentru a fi evitate hiperglicemiile. Parinti nu vor administra medicamente fara prescriptia medicului
- in cazul in care copilul este sedentar se vor limita orele petrecute in fata televizorului sau a calculatorului; parintii vor face plimbari cu bicicleta sau cu rolele impreuna cu copilul.
Activitatiile fizice se vor desfasura in conditii de siguranta daca se vor respecta urmatoarele masuri:
- parintii vor verifica glicemia inainte si dupa un efort fizic intens
- copilul va avea la indemana o gustare care sa contina zaharuri
- antrenorul va fi informat despre boala copilului si i se va da o lista cu simptomele hipoglicemiei, precum si principale masuri de intervintie rapida in cazul in care hipoglicemia se produce in timpul desfasurarii unei activitati sportive.
De asemenea:
- copilul cu diabet va purta la gat sau sub forma de bratara, placute de identificare disponibile in farmacii sau in cabinetul medicului de familie
- copilul va purta incaltaminte corespunzatoare, comoda si nu va merge descult nici macar in casa. Zilnic, parintii vor efectua o inspectie a picioarelor copilului, urmarind atent orice leziune sau semn de infectie. Vor fi respectate cu strictete conditiile de igiena, picioarele vor fi spalate zilnic si mentinute in conditii de umiditate scazuta. Orice leziune, chiar si minora va fi tratata, iar daca nu se vindeca se va cere imediat sfatul medicului
- regimul terapeutic al diabetului se va face cunoscut persoanelor care au grija de copil (baby-sitter, educatori sau profesori)
- o atentie deosebita va fi acordata problemelor stomatologice (carii dentare sau probleme gingivale); la fiecare 6 luni va fi efectuat un consult stomatologic
- se va respecta calendarul imunizarilor obligatorii
- atat parintii cat si copiii vor participa la grupuri de suport, in special in primii ani dupa punerea diagnosticului
- copiii vor fi incurajati sa mearga in tabere organizate pentru copiii cu diabet, unde vor invata din experienta cum sa se autoingrijeasca. Astfel, parintii vor avea timp pentru proprile activitati reacreative
- li se va permite copiilor sa-si asigure autoingrijirea in functie de abilitatile dobandite prin experienta si maturizare.

Tratametul hiperglicemiei
Cetoacidoza diabetica este o complicatie acuta care necesita tratament de urgenta in spital, in sectia de terapie intensiva unde se poate masura frecvent glicemia si nivelul electrolitilor sanguini. CAD apare la un copil cu diabet insulino-dependent datorita intreruperii insulino-terapiei, suprapunerii unei afectiuni infectioase severe sau a unei interventii chirurgicale; hiperglicemia este marcata, iar copilul prezinta semne de deshidratare.
Tratamentul hiperglicemiei din CAD necesita administrare intravenoasa a insulinei, cat si cantitati importante de fluide intravenos pentru combaterea tulburarilor hemodinamice si hidroelectrolitice. Copilul cu diabet va ramane internat cateva zile pana la normalizarea valorilor glicemiei.
Cetoacidoza diabetica este o complicatie acuta care necesita tratament de urgenta in spital, in sectia de terapie intensiva unde se poate masura frecvent glicemia si nivelul electrolitilor sanguini. CAD apare la un copil cu diabet insulino-dependent datorita intreruperii insulino-terapiei, suprapunerii unei afectiuni infectioase severe sau a unei interventii chirurgicale; hiperglicemia este marcata, iar copilul prezinta semne de deshidratare.
Tratamentul hiperglicemiei din CAD necesita administrare intravenoasa a insulinei, cat si cantitati importante de fluide intravenos pentru combaterea tulburarilor hemodinamice si hidroelectrolitice. Copilul cu diabet va ramane internat cateva zile pana la normalizarea valorilor glicemiei.

Modificarea schemei terapeutice
Dozele de insulina, chiar tipul de insulina utilizata, cat si modul de administrarea (injectii sau folosirea pompei de insulina) se pot modica in decursul timpului.Dieta poate varia, de asemenea, in functie de necesitati, dar cu repectara stricta a repartitiei carbohidratilor (zaharurilor), care au cel mai puternic efect de crestere a glicemiei.
La intrarea in pubertate necesitatile de insulina se modifica dramatic, astfel incat tratamentul trebuie adaptat noilor nevoi pentru a echilibra nivelul glicemiei.
Un studiu realizat pe un lot de pacienti diabetici, timp de 10 ani, a evidentiat ca cel mai important pas de urmat in profilaxia complicatiilor diabetului este controlul strans al glicemiei: mentinerea acesteia cat mai aproape de valoarea tinta. Totusi, acest control metabolic strict, desi permite o crestere si dezvoltare normala, determina o crestere a frecventei episoadelor hipoglicemice. Medicul specialist va stabili limitele intre care poate fi mentinuta glicemia in conditii de siguranta pentru copil. La unii copii este preferata administrarea insulinei cu ajutorul pompei de insulina deoarece aceasta permite eliberarea insulinei intr-un ritm fiziologic.
Daca frecventa episoadelor hipoglicemice este mare, in special a hipogliemiei din timpul somnului, se recomanda o monitorizare ambulatorie continua a glicemiei; copilul va purta timp de 24- 72 de ore un dispozitiv care va inregistra variatiile hipo- si hiperglicemice. Cercetatorii fac eforturi pentru a introduce noi modalitati de administrare a insulinei si de monitorizare nedureroasa a glicemiei. Sunt in studiu formule de insulina pentru administrare inhalatorie, pompe si ace de insulina imbunatatite si cat mai comode.

Tratament medicamentos

Insulina este singurul medicament eficace in tratamentul diabetului insulino-dependent. Copilului cu diabet i se pot administra mai multe tipuri de insulina in injectii subcutanate sau folosind pompele de insulina, care elibereaza insulina in mod continuu, in functie de nevoile organismului, realizand un control metabolic la fel de eficient ca si in cazul administrarii injectabile multiple.
Dozele si tipul de insulina pot fi modificate, in functie de nevoile organismului, de exemplu in perioada de crestere, in timpul desfasurarii activitatii fizice sau in functie de nivelul hormonal (ca in timpul pubertatii).
De asemenea, dozele de insulina pot fi crescute daca se suprapun activitati stresante sau imbolnaviri.
Este necesara o buna cunostere a dozelor fiecarui tip de formula insulinica, dupa cat timp intra in actiune, care este momentul in care efectul terapeutic este maxim si cat dureaza efectul. Nu se va sari peste o doza de insulina, fara a fi cerut sfatul unui medic specialist.

Tipuri de insulina
Impartirea diferitelor preparate de insulina se face in functie de debutul actiunii si durara acesteia. Exista mai multe categorii de insuline:
- rapide (cu actiune rapida)
- intermediare (cu actiune medie)
- lente (cu actiune prelungita).
De asemenea exista si amestecuri de insulina:
- 70/30 care contine 70 % insulina intermediara (NPH) si 30% insulina cu actiune scurta
- 50/50 care contine 50 % insulina intermediara (NPH) si 50% insulina rapida
- 75/25 care contine 75 % insulina intermediara si 25% insulina rapida Humalog (insulina lispro)
- 70/30 care contine 70 % insulina intermediara si 30% insulina rapida Novo Log (Insulina aspartat).

Forma de prezentare
Insulinele sunt distribuite in flacoane sau in cartuse ce contin mai multe doze de insulina si care se administreaza cu ajutorul unor dispozitive de tip stilou. Mod de administrare - de obicei, insulina este administrata in injectii subcutanate. De asemenea, se poate utilizeaza o pompa de insulina, un dispozitiv ce elibereaza insulina intr-un ritm bazal pe parcursul zilei.In anumite situatii de urgenta insulina va fi administrata intavenos, sub control medical strict, de obicei, in spital. Cercetatorii cauta noi formule de insulina care sa poata fi administrate in alt mod, de exemplu pentru administrare orala, inhalatorie sau sub forma de spray nazal.

Mecanismul de actiune
- insulina scade nivelul glicemiei prin stimularea patrunderii glucozei in celulele periferice. Organismul foloseste insulina in functie de necesitati, uneori sunt necesare cantitati mari care sa actioneze rapid, iar pentru pastrarea glicemiei in limite normele sunt necesare concentratii bazale de insulina
- insulina rapida produce o scadere rapida a nivelului glicemiei efect care are o durata scurta
- insulina cu actiune lenta (Lantus) incepe sa actioneze cand efectul celei rapide inceteaza. Efectul insulinei retard apare la o ora de la administrare si persista pana la 24 ore. Lantus nu poate fi utilizata in amestec cu alte tipuri de insulina, in aceeasi seringa!
- de obicei, pacientii care urmeaza insulino-terapie vor urma tehnica cu multiple injectii care presupune administrarea de insulina cu actiune scurta su o insulina cu actiune intermediara sau lunga. Acest regim terapeutic permite mentinerea glicemiei in conditii de siguranta metabolica pe parcursul intregii zile.

Indicatii
- tratamentul cu insulina se adreseaza urmatorilor pacienti:
- la toti pacientii cu DZ de tip I
- la unii pacientii cu DZ de tip II, cu secretie pancreatica de insulina deficitara, la care medicatia orala nu isi mai face efctul. La acesti pacienti insulina se poate administra singura sau in asociere cu medicatia orala.
- la pacientii cu DZ de tip II cu hiperglicemie marcata datorata unor boli intercurente sau unor interventii chirurgicale. Dupa scaderea glicemiei, se poate renunta la adminiatrarea de insulina
- la femeile cu DZ de tip II in perioada de gestatie sau in timpul alaptarii, care nu-si pot controla metabolic diabetul. Doar pentru un antidiabetic oral (Gliburid) au fost efectuate studii la gravide.
Diabetul insulino-dependent
Studiile efectuate de catre DCCT (Diabetes Control and Complications Trial) si EDIC (Epidemiology of Diabetes Interventions and Complications) pe o perioada de 10 ani, au aratat ca tratamentul insulinic permite un bun control metabolic al DZ de tip I si scade incidenta complicatiilor retiniene, renale, neurologice in comparatie cu pacientii care au urmat un tratament standard.Un alt studiu a arata ca Insulina Glargine (Lantus), o formula de insulina cu actiune lenta este la fel de eficienta ca formule NPH la pacientii cu DZ de tip I si produce mai putine episoade de hipoglicemie decat Insulina NPH.
Diabetul non-insulino-dependent
Studiile prospective efectuate in Marea Britanie au relevat o scadere a riscului aparitiei retinopatiei, nefropatiei si neuropatiei diabetice la pacientii cu DZ de tip II.

Efecte secundare
Cea mai de temut reactia adversa a tratamentului cu insulina este hipoglicemia severa. Dupa administrarea insulinei rapide poate apare hipoglicemie in 10-15 minute.Obezitatea poate apare dupa tratamentul cu insulina, in special la pacientii cu diabet non-insulino-dependent.
Alte efecte secundare includ:
- lipodistrofia (pierderea de tesut adipos) apare la locul injectarii daca nu se schimba locul administrarii in cadrul aceleiasi regiuni
- rar, reactii de hipersensibilitate generalizata.
Pacientii cu DZ tip I isi controleaza metabolic boala (nivel scazut al glicemiei, nivel scazut al Hb A1c, risc scazut pentru dezvoltarea microangiopatiei: complicatiilor retiniene si renale) prin administrarea mai multor doze de insulina zilnic sau prin folosirea unei pompe, comparativ cu cei care-si administreaza una sau doua prize zilnice.
Pompa de insulina permite o administrare in mai putine doze decat in administrearea subcutanata, iar eficienta este la fel de buna ca in tehnica cu injectii multiple.
Insulina Glargine (Lantus) previne aparitia hipoglicemiilor care survin in timpul noptii, fiind utila mai ales la pacientii care nu-si pot controla nivelul glicemiei cu insulina intermediara.Insulina rapida Humalog (Insulina lispro) sau NovoLog (Insulina aspartat) se va administra in timpul sau imediat dupa masa permitand controlul glicemiei in cazul in care este consumat un aliment neprevazut in planul de regim.Prin administrarea Insulinei cu actiune scurta, inainte de cina si a formulei intermediare NPH inainte de culcare, in locul asocierii lor la masa de seara, este evitata aparitia hipoglicemiei nocturne sau a hipoglicemiei ignorate.

Informatii practice privind insulino-terapia
Anumiti factori interactioneaza cu insulino-terapia modificand modul de actiune si eficienta insulinei:
- locul administrarii injectiei: la nivel abdominal, prin administrarea intramusculara sau intravenoasa in vasele mici de la nivelul tesutului adipos efectul se va instala mai rapid decat in cazul administrarii subcutanate
- doza: dozele mai mari scad glicemia mai mult decat o doza uzuala
- formulele de insulina asociate
- efortul fizic desfasurat inainte sau dupa administrare insulinei: efectul este mai rapid
- daca in zona administrari se aplica caldura (dus sau baie, masaj) insulina administrata va intra mai rapid in actiune
- deshidratarea, vascularizatia scazuta la nivelul pielii, va determina scaderea absorbitei insulinei.
Se recomanda:
- ca fiecare flacon cu insuina se fie etichetat la prima folosire, iar produsele care nu au fost utilizate timp de 30 de zile sa fie aruncate (isi pierd valabilitatea dupa 30 de zile)
- insulina va fi pastrata in conditii optime pentru a nu-si pierde eficacitatea
- se va folosi acelasi tip de insulina (umana sau porcina)
- pacientul trebuie sa cunoasca momentul instalarii efectului, momentul in care efectul este maxim si durata de actiune
- parintele sau pacientul trebuie sa stie sa(-si) administreze insulina.

Precautii in cazul formulei de insulina cu actiune lunga
Insulina retard:
- se va administra numai daca produsul este incolor, limpede fara impuritati
- nu se va administra in aceeasi seringa cu care a fost administrat alt tip de insulina
- nu se va amesteca cu alt tip de insulina
- trebuie se fi etichetata pentru a nu fi confundata cu insulina cu actiune scurta
- injectia va fi facuta la intrarea si ridicarea din pat, astfel ca va fi administrata in doua doze dimineata si seara
- poate provoca disconfort la locul administrarii mai mare decat alte formule, deaoarece este acida.
DZ de tip II la copii
In aceasta situatie insulina se va administra in doza unica nocturna sau in cateva doze mici pe parcursul zilei.
Noul tip de insulina rapida se administreaza in timpul mesei sau imediat dupa aceasta. Doza este aleasa in functie de alimentele ingerate si nu de regimul alimentar. Daca apetitul copilului este capricios se vor alcatui regimuri flexibile. Cercetatorii fac eforturi sa gaseasca noi tipuri de insulina si sa imbunatateasca administrarea acesteia.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical nu este o practica de rutina a diabetului insulino-dependent, iar copii cu DZ de tip I nu intrunesc criteriile necesare indicatiei chirurgicale.
- transplantul de pancreas se efectueaza, de obicei, la pacientii cu insuficienta renala cronica, situatie in care se realizeaza transplantul dublu de rinichi si pancreas
- transplantul de celule beta-pancreatice este o metoda chirurgicala experimentala, aflata deocamdata in studiu.

Profilaxie

In cazul unui copil cu diabet este foarte importanata profilaxia secundara, a instalarii complicatiilor acute de tipul episoadelior de hipo- sau hiperglicemie sau a complicatiilor tardive prin:
- incurajarea unei atitudini pozitive a copilului fata de de boala. Pe masura ce creste trebuie responsabilizat sa-si administreze singur tratamentul
- copilul trebuie incurajat sa-si mentina glicemia cat mai aproape de normal, imediat dupa punerea diagnosticului pentru a fi evita instalarea complicatiilor, prin dieta, exercitii fizice, monitorizare zinica a glicemiei, respectarea prescriptiilor specialistului
- monitorizarea de cateva ori pe zi si ori de cate ori parintele banuieste ca s-a instalat o hipo- sau o hiperglicemie
- recunoastrea rapida si taratarea hipo- sau hiperglicemiilor; persoanele din jurul copiluluii vor fi educate sa intervina prompt pentru a trata adecvat aceste urgente
- vor fi explicate adolescentului efecte nocive ale alcoolului, fumatului si al consumului de droguri. Tutunul produce leziuni vasculare si agraveaza efectele diabetului conducand in timp la instalarea unor complicatii severe. Alcoolul si alte droguri pot masca simptomle hipoglicemiei favorizand instalarea comei hipoglicemice
- va fi respectat calendarul imunizarilor. Diabetul afecteaza sistemul imunitar si creste riscul unor imbolnaviri severe
- nu se vor trece cu vederea modificarile comportamentale ale copilului. Tulburarile emotionale si de comportament vor influenta negativ controlul diabetului.

Imagini