Termen cautat
Categorie

Diabetul zaharat


GENERALITATI:

Ce este diabetul zaharat ?

Diabetul zaharat este o boala de metabolism cu evolutie cronica, caracterizata din punct de vedere biochimic prin tulburari ale metabolismului glucidic, cu hiperglicemie si glicozurie, la care participa secundar si tulburari ale metabolismului lipidic. Diabetul zaharat reprezinta un sindrom caracterizat prin hiperglicemie nereglabila si cu caracter cronic, datorata deficitului absolut sau relativ de insulina, care are ca si consecinta incapacitatea celulelor de a utiliza glucoza ca si o sursa de energie. Diabetul este datorat unor perturbari globale ale metabolismului intermediar, care este determinat la randul sau de absenta relativa sau absoluta a insulinei.

Prevalenta

Numarul de pacienti diabetici s-a dublat in ultimele trei decenii, studiile efectuate demonstrand ca in anul 2011 s-au inregistrat 347 de milioane de pacienti diabetici la nivel global, spre deosebire de cei 171 de milioane de pacienti diabetici la nivel mondial inregistrati in anul 2000.

In Romania, statisticile derulate au stabilit ca in anul 2012 au fost inregistrate 800.000 de cazuri de diabet zaharat, spre deosebire de cele 400.000 inregistrate in anul 2006.

Conform ultimelor studii efectuate, 1,7 milioane de persoane cu cetatenie romana sufera de diabet si 3 milioane de romani sufera de prediabet, fiind expusi riscului de a dezvolta boala in urmatorii zece ani in absenta instituirii unor masuri preventive.

Pe viitor, cercetatorii se asteapta la cresterea numarului de pacienti cu diabet zaharat, in special in tarile aflate inca in curs de dezvoltare, datorita exploziei demografice, a imbatranirii populatiei, dietelor vicioase, obezitatii inregistrate din ce in ce mai frecvent si a sedentarismului.

Incidenta diabetului zaharat de tip II reprezinta aproximativ 95 % dintre cazurile inregistrate, fiind in continua crestere si inregistrandu-se la varste din ce in ce mai fragede.

Se presupune ca pana in anul 2030, in tarile dezvoltate majoritatea pacientilor diabetici vor avea varste de 65 de ani sa mai mult, iar in tarile aflate in curs de dezvoltare, media de varsta a pacientilor diabetici se va incadra intre 45 si 64 de ani.

Datele statistice disponibile in ceea ce priveste incidenta diabetului in Romania, situeaza tara noastra pe primele locuri din Europa in ceea ce priveste numarul de imbolnaviri, specialistii sustinand ca numarul real al pacientilor diabetici depaseste un milion. Speranta de viata a pacientilor diabetici este cu 10 ani mai scazuta decat a unei persoane sanatoase.

Care sunt valorile normale ale glicemiei ?

Valorile normale ale glicemiei trebuie sa se incadreze, in afara starii de sarcina si pe nemancate, intre 70 si 120 mg de glucoza la 100 ml de sange si sa fie mai mici de 140 mg / dl la 100 ml de sange dupa trecerea a doua ore de la servirea meselor. In cazul obtinerii unei valori inferioare celei de 65 mg glucoza la 100 ml de sange, se instaleaza hipoglicemia, iar daca este depasita valoarea de 125 mg glucoza la 100 ml de sange pe nemancate se instaleaza hiperglicemia.

Valoarea normala a glicemiei la femeile gravide trebuie sa se incadreze intre 60 si 90 mg / dl la 100 ml de sange si la mai putin de 120 mg / dl dupa trecerea a doua ore de la servirea meselor.

Clasificarea diabetului zaharat

Diabetul zaharat de tip I mai este cunoscut si sub denumirea de diabet cu debut juvenil, este caracterizat prin insulinopenie sau insulinodeficienta severa cauzata de distructia progresiva a celulelor beta pancreatice. In acest caz, celulele pancreatice producatoare de insulina sunt distruse definitiv in proportie de 90 %. Diabetul de tip I, cunoscut si ca diabet insulinodependent se datoreaza scaderii productiei de insulina la nivelul pancreasului. Cauzele primare sunt multiple, aceasta forma putand fi autoimuna sau idiopatica.

Distrugerea celulelor beta pancreatice care produc insulina, localizate la nivelul insulelor Langerhans ale pancreasului, determina deficitul de insulina. Cauza principala a distrugerii acestor celule este reprezentata de o reactie autoimuna mediata de limfocitele T.

Printre cauzele frecvent intalnite se enumera pancreatitele, starea de obezitate, predispozitia genetica la unele afectiuni al caror mecanism implica formarea antagonistilor de insulina sau administrarea unor tratamente medicamentoase cu antagonisti ai insulinei. Cu toate acestea, numai o proportie de 10 % dintre cazurile inregistrate de diabet sunt de tip I, caz in care boala apare inaintea implinirii varstei de 30 de ani. Specialistii au conchis ca factorii de mediu, factorii nutritionale sau infectiile virale care afecteaza pacientul in perioada copilariei sau a adolescentei induc distructia celulelor beta pancreatice de catre sistemul imunitar.

Leziunile survenite la nivelul pancreasului pot sa determine scaderea pana la suprimare a secretiei de insulina a celulelor beta pancreatice. Insulinopenia determina inhibarea captarii glucozei de catre celulele responsabile, cresterea gluconeogenezei si a glicolizei hepatice, fapt care atrage dupa sine instalarea starii de hiperglicemie, aparitia glucozuriei si manifestarea semnelor de polidipsie sau consum sporit de lichide, poliurie sau urinare frecventa, polifagie sau consumul sporit de alimente si starea de slabiciune. In stadii avansate si netinute sub control se instaleaza cetonemia sau aparitia corpilor cetonici in sange si acidoza cetodiabetica. Cetoacidoza diabetica reprezinta una dintre cele mai grave urgente ce pot surveni in cazul diabetului zaharat, putand sa puna in pericol viata pacientului. Acidoza diabetica se poate instala atat la pacientii diagnosticati cu diabet zaharat de tip I, caz in care este asociata cu scaderea severa a rezervelor insulinice si este denumita cetoacidoza inaugurala. Cetoacidoza poate aparea si la pacientii afectati de diabet de tip II in unele circumstante.

Diabetul zaharat de tip II, insulinorezistent sau noninsulinodependent are ca si caracteristica esentiala rezistenta la insulina. Diabetul de tip II implica disfunctia celulelor beta pancreatice. Secretia insulinei poate fi scazuta, normala sau crescuta, insa este insuficienta pentru depasirea rezistentei la insulina in tesuturile periferice. Diabetul zaharat de tip II mai este cunoscut si ca diabetul cu debut la varsta adulta.

Diabetul de tip II insulinorezistent poate fi determinat de alte patologii precum hipercorticismul, cunoscut si sub denumirea de diabet steroidic, hipertiroidie, hipersomatotropism sau acromegalie, obezitate, pancreatite, in cazul carora distructia celulelor beta pancreatice este incompleta. In acest caz, hiperglicemia inhiba functia de secretie a celulelor beta pancreatice ramase functionale, favorizand instalarea hipoinsulinemiei. Hipoinsulinemia, la randul ei, intretine si agraveaza hipoglicemia.

Diabetul de tip II se caracterizeaza prin insulinemia crescuta compensatorie, care conduce la epuizarea capacitatii endogene de secretie. Diabetul zaharat de tip II poate fi indus si de factori precum un regim sedentar de viata si abundenta calorica a dietelor moderne urmata de instalarea obezitatii, fumatul, valorile mari de colesterol sau hipertensiunea arteriala.

Specialistii au descris si un diabet de tip II de natura genetica, care este indus de hiporeactivitatea tesuturilor la actiunea insulinei, in asociere cu un raspuns deficitar al celulelor geta pancreatice la factorii stimulanti ai secretiei de insulina si anume acizii grasi si glucoza.

Stabilirea unui diagnostic de diabet insulinodependent sau noninsulinodependent poate crea confuzii in practica medicala ca urmare a raspunsului la insulina care difera in functie de gravitatea leziunilor pancreatice sau ca urmare a actiunii unor medicamente cu rol de antagonisti insulinici.

Diabetul zaharat secundar este consecinta unor tulburari organice, hormonale sau a administrarii unor produse medicamentoase care au proprietatea de a scadea secretia insulinei sau de a altera actiunea insulinei la nivelul tisular. Astfel de afectiuni sunt hiperadrenocorticismul, hipersecretia de hormon de crestere sau hipersecretia de progesteron. In cazul in care se reuseste corectarea dezechilibrului care are ca si urmare rezistenta la insulina si daca functia celulelor beta pancreatice este nealterata, patologia poate fi remediata.

Diabetul gestational

Diabetul gestational se instaleaza ca urmare a faptului ca pancreasul nu reuseste sa secrete cantitatea optima de insulina. Pe parcursul sarcinii, placenta secreta hormoni capabili sa blocheze activitatea insulinei, fapt care sporeste necesarul de insulina necesar mentinerii valorii glicemiei intre limite fiziologice. Pe masura inaintarii in sarcina, din ce in ce mai mult hormoni capabili sa blocheze activitatea insulinei sunt produsi, organismul matern devenind insulino - rezistent.

Diabetul gestational este diagnosticat frecvent intre saptamanile 24 si 28 de sarcina. In cazul in care valoarea glicemiei se mentine intre limite normale si greutatea nou - nascutului este normal la nastere, riscul aparitiei unor complicatii care pot afecta nou - nascutul sunt aceleasi ca in cazul nou - nascutilor cu mame nediabetice.

Mentinerea glicemiei intre valori normale este importanta pentru prevenirea complicatiilor ce pot consta intr-o greutate prea mare a fatului, o valoare scazuta a glicemiei nou - nascutului sau cresterea tensiunii arteriale a mamei.

Simptomele diabetului gestational sau a diabetului de sarcina constau in senzatie de sete, mictiuni frecvente, senzatie de foame si vedere incetosata, insa majoritatea pacientelor nu manifesta o simptomatologie specifica. Simptomele pot ramane neobservate ca urmare a faptului ca mictiunile frecvente si senzatia intensa de foame sunt semne normale ale sarcinii. In cazul in care simptomele sunt suficient de intense pentru a putea fi identificate, exista posibilitatea ca diabetul sa fi fost prezent inainte de instalarea sarcinii. 

Fiziopatologie

Un deficit absolut sau relativ de insulina se concretizeaza intr-o utilizarea deficitara a glucozei la nivelul celulelor. Drept urmare, glucoza care este absorbita la nivelul intestinului sau care rezulta din gluconeogeneza hepatica, se acumuleaza in circulatie si determina instalarea hiperglicemiei. Cresterea concentratiei glucozei din plasma sanguina determina scaderea capacitatii de reabsorbtie a glucozei din filtratul glomerular de catre tubii renali, astfel instalandu-se glucozuria. Glucozuria se instaleaza atunci cand concentratia glucozei din plasma sanguina depaseste 180 de mg la 100 ml de sange. Glucozuria are ca urmare instalarea diurezei osmotice care determina manifestarea poliuriei si a polidipsiei ca mecanism compensator pentru prevenirea instalarii starii de deshidratare. Glucozuria determina pierderea caloriilor, care in corelatie cu metabolismul deficitar al glucozei la nivelul tesuturilor determina pierderea in greutate. Astfel, organismul incearca sa acopere nevoile energetice prin alte metode, apeland la mobilizarea lipidelor de depozit in scop energetic.

Corpii cetonici in exces din sange determina instalarea acidozei, iar eliminarea lor sporita prin intermediul secretiei urinare conduce la aparitia diurezei osmotice si la excretia urinara sporita de potasiu si de sodiu.

Obiectivele managementului diabetului zaharat

Obiectivele tratamentului diabetului zaharat constau in mentinerea unei stari generale bune, ameliorarea sau remiterea hiperglicemiei, normalizarea tensiunii arteriale la persoanele hipertensive, prevenirea complicatiilor si prelungirea sperantei de viata.

Simptomatologia diabetului zaharat

Simptomele inregistrate in diabetul de tip I sunt asemanatoare celor observate in diabetul de tip II. Simptomatologia initiala este determinata de efectul direct al hiperglicemiei. Atunci cand glicemia pacientului depaseste valoarea de 160 - 180 mg / dl, se instaleaza glucozuria. In conditiile in care excretia glucozei prin intermediul secretiei urinare creste, rinichii incep sa excrete volume suplimentare de apa cu scopul diluarii glucozei. Ca urmare a faptului ca pacientul elimina un volum urinar crescut, acesta va urina mai frecvent, manifestare cunoscuta sub termenul de poliurie. Eliminarea unor volume marite de urina, determina si aparitie setei intense care determina manifestarea polidipsiei sau a consumului sporit de lichide. De asemenea, pierderea calorica sporita determina scaderea ponderala, compensata de organism prin inducerea polifagiei sau a cresterii apetitului.

Alte simptome inregistrate constau in tulburari ale vederii, stare de somnolenta, greata si scaderea rezistentei la efort.

In cazul diabetului de tip I, simptomatologia debuteaza brusc si intens. Pacientul poate fi afectat brusc de instalarea cetoacidozei diabetice. In absenta secretiei insulinice, majoritatea celulelor organismului nu pot utiliza glucoza din sange, astfel ca sunt nevoite sa sa apeleze la mecanisme secundare de producere a energiei cu scopul de a supravietui. Astfel, celulele adipoase incep sa metabolizeze grasimea, determinand producerea de cetone, surse de energie celulara, care determina insa si acidifierea sangelui si instalarea starii de cetoacidoza.

Simptomele initiale de cetoacidoza includ o senzatie intensa de sete, eliminarea unui volum mare de urina, scaderea ponderala, senzatia de greata, varsaturi, stare de oboseala si dureri abdominale in cazul copiilor. Functia respiratorie este si ea afectata, respiratia devenind rapida si profunda din cauza faptului ca organismul incearca sa amelioreze acidoza sanguina. Aerul exhalat de pacienti are miros de acetona, ca urmare a excretarii cetonelor prin respiratie. In absenta instituirii unei conduite terapeutice adecvate, cetoacidoza diabetica poate sa evolueze spre coma si deces, uneori chiar in decurs de cateva ore.

Complicatiile diabetului zaharat

Complicatiile acute ale diabetului zaharat sunt coma diabetica, hiperglicemica, cetoacidozica, hiperosmolara, lactacidemica, hipoglicemica sau infectiile.

Complicatiile cronice ale diabetului zaharat constau in microangiopatii, macroangiopatii sau neuropatii. Este vorba despre patologii precum retinopatia diabetica, nefropatia diabetica, neuropatia diabetica, ateroscleroza sau piciorul diabetic. Alte complicatii cronice ale diabetului zaharat sunt disfunctiile sexuale, modificarile tegumentare, afectiunile dentare, bolile coronariene, boala vasculara periferica sau afectarea aterosclerotica cerebrovasculara.

Prevenirea acestor complicatii se poate realiza prin respectarea regimului alimentar stabilit de catre personalul medical specializat, monitorizarea periodica a glicemiei si respectarea administrarii tratamentului cu insulina sau cu antidiabetice orale.

Pe termen lung, pacientii diabetici pot fi afectati de o gama larga de complicatii severe. Unele complicatii pot debuta in primele luni care succed instalarea diabetului, insa de obicei, complicatiile survin dupa o perioada aproximativa de cativa ani de la debutul bolii. Majoritatea complicatiilor inregistrate au caracter progresiv, insa cu cat pacientii invata sa isi controleze mai bine valorile glicemiei, cu atat se reduce mai mult riscul de a dezvolta sau de a agrava complicatiile.

Hiperglicemia determina ingustarea lumenului vaselor de sange de toate calibrele, in peretii acestora acumulandu-se produse zaharidice care determina ingrosarea si sporirea permeabilitatii acestora. Aportul sangvin tisular scade progresiv, in special la nivelul nervilor si al tegumentului.

Un control inadecvat al glicemiei determina si cresterea concentratiei lipidice sanguine, favorizand instalarea aterosclerozei si scaderea fluxului sanguin la nivelul vaselor de mare calibru. Ateroscleroza este inregistrata de doua pana la sase ori mai frecvent la pacientii diabetici decat la persoanele neafectate de acest sindorm si are tendinta sa se instaleze la varste fragede.

De-a lungul timpului, cresterea valorii glicemiei si tulburarile de ordin circulator instalate determina aparitia unor leziuni la nivelul cordului, al creierului, membrelor, rinichilor, nervilor, globilor oculari si tegumentului. Astfel se instaleaza angina, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta cardiaca, crampele musculare in timpul mersului, scaderea acuitatii vizuale, insuficienta renala, tulburarile de ordin neurologic si degradarea structurii tisulare. Infarctele si accidentele vasculare cerebrale sunt afectiunile cel mai frecvent intalnite la pacientii diabetici.

Modificarile cutanate de ordin circulator constau in aparitia de ulceratii sau de infectii si in vindecarea foarte greoaie a plagilor. Persoanele diabetice sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta ulceratii sau infectii la nivelul membrelor inferioare. Aceste leziuni se pot vindeca foarte lent sau chiar deloc, in cazuri severe existand riscul ca pacientul sa fie supus amputarii segmentului afectat. Persoanele diabetice dezvolta adesea infectii de natura bacteriana sau fungica la nivelul pielii, iar nivelul crescut al glicemiei impiedica globulele albe sa combata infectiile in mod eficient. Astfel, la pacientii diabetici, orice infectie aparuta va avea o evolutie mai grava decat in conditii normale.

Leziunile aparute la nivelul vaselor de sange de la nivelul globilor oculari pot determina pierderea functiei vizuale, din cauza instalarii retinopatiei diabetice. Vasele de sange pot fi obstruate prin tehnica chirurgicala cu laser cu scopul prevenirii aparitiei de leziuni la nivelul retinei. Drept urmare, persoanele diabetice trebuie sa efectueze examene oftalmologice pentru depistarea precoce a leziunilor oculare.

Tulburarile functionale renale evolueaza uneori spre insuficienta renala care necesita supunerea pacientului dializei sau transplantului renal. In general, medicii efectueaza examene de urina pentru pacientii diabetici cu scopul depistarii cresterii eliminarii proteinelor prin urina, in special a albuminei, semn timpuriu al afectarii functiei renale. In cazul in care apar semne de insuficienta renala, pacientii sunt supusi unui tratament cu inhibitori de enzima de conversie a angiotensinei, care au capacitatea de a reduce rata de deteriorare a functiei renale.

Leziunile nervilor se pot manifesta in diverse moduri. In cazul in care un singur nerv este afectat, pacientul resimte brusc o senzatie de slabiciune la nivelul unuia dintre membre. In caz de neuropatie diabetica, cu afectarea nervilor de la maini si de la picioare, pacientii manifesta tulburari de sensibilitate, resimt senzatii de furnicaturi sau senzatii dureroase si slabiciune in regiunile afectate. Tulburarile nervilor cutanati sporesc riscul de aparitie a leziunilor tegumentare repetate din cauza ca pacientii nu percep variatiile de temperatura sau de presiune.

Cetoacidoza diabetica apare, la pacientii diagnosticati recent cu diabet de tip I, ca urmare a scaderii drastice a rezervei de insulina a organismului. La pacientii cunoscuti deja ca fiind diabetici, cetoacidoza diabetica apare ca urmare a intreruperii tratamentului cu insulina sau ca urmare a administrarii unor cantitati de insulina mult prea mici si insuficiente organismului, fenomen cunoscut sub denumirea de subinsulinizare.

In cazul administrarii unei doze incorecte, pacientii se pot confrunta cu tulburari vizuale. De asemenea, in cazul pacientilor cu pompe de insulina, infundarea cateterului sau deficientele de functionare nesesizate ale pompei pot sa determine instalarea in decurs de cateva ore a starii de cetoacidoza.

Infectiile reprezinta, de asemenea, un factor determinant important al cetoacidozei diabetice.

Alti factori favorizanti ai cetoacidozei diabetice sunt reprezentati de sarcina, complicatii medicale precum infarctele miocardice, accidentele vasculare cerebrale sau complicatii de natura chirurgicala precum apendicita, gangrene ale membrelor sau pancreatita acuta. Bolile endocrine netratate precum tireotoxicoza sau tratamentele cu cortizon pot sa induca, de asemenea, instalarea cetoacidozei diabetice.

Elementele care conditioneaza gravitatea cetoacidozei diabetice sunt starea de hiperglicemie, acidoza metabolica si deshidratarea grava si pierderile importante de electroliti precum potasiul, sodiul, magneziul, calciul sau fosfatii.

Simptomatologia cetoacidozei diabetice

Pacientii care dezvolta aceasta complicatie resimt o senzatie intensa de sete, elimina cantitati crescute de urina, resimt o astenie fizica progresiva si manifesta dureri de cap. In cazul unora dintre acesti pacienti, din cauza starii de deshidratare instalate, apare si hipotensiunea ortostatica definita ca imposibilitatea pacientilor de a sta in picioare. Acestia pot sa piarda 6,5 pana la 8 litri de lichide, volum care reprezinta circa 10 % din greutatea corporala a acestora.

Pe masura ce corpii cetonici incep sa se formeze, pacientul resimte dureri abdominale severe si senzatia de arsura la nivelul esofagului, senzatie de greata si episoade de varsaturi asociate cu senzatie de vertij.

Durerile abdominale pot fi destul de violente, putand fi confundate astfel cu urgente de natura chirurgicala. In urma eforturilor prelungite si intense de varsaturi, simptomelor descrise deja li se poate asocia si hematemeza, care in cazul pacientilor diabetici se prezinta cu aspect de "zat de cafea" a continutului gastric amestecat cu sange digerat. Mirosul respiratiei pacientilor este cel de acetona.

In stadii avansate ale cetoacidozei diabetice, pacientii manifesta un tip de respiratie specific, cunoscut sub denumirea de dispnee Kussmaull.

Fenomenul Dawn

Hormonii produsi de organism induc eliberarea unor cantitati mari de glucoza in sange de la nivel hepatic. Hormonii de crestere, cortizolul si catecolaminele eliberate dimineata devreme pot bloca partial efectele insulinei, chiar daca aceasta este produsa de organism sau administrata pe cale artificiala. In cazul in care organismul nu secreta suficienta insulina, valoarea glicemiei poate sa creasca inainte ca pacientul sa reuseasca sa se alimenteze.

Glucoza are tendinta de a creste dimineata, cu cateva ore inainte de servirea micului dejun, insa cresterea sa este exagerata la pacientii afectati de diabet zaharat de tip I si la unii pacienti afectati de diabet zaharat de tip II.

Efectul Somogyi

Acest efect cunoscut si sub denumirea de hiperglicemie posthipoglicemica, poate sa se manifeste atunci cand pacientul se afla in tratament cu administrare de insulina cu efect de lunga durata. In cazul in care valoarea glucozei din sange scade in cursul primelor ore ale diminetii, hormonii de crestere, cortizolul si catecolaminele sunt eliberati cu scopul de a scadea nivelul de glucoza, insa aceasta reactie poate sa creasca sever valoarea glicemiei. Fenomenul consta in cresterea anormala a glicemiei ca raspuns la hipoglicemia instalata.

Cel mai comun motiv al instalarii hiperglicemiei matinale este reprezentat de hipoinsulinemie. Persoanele diabetice au un necesar sporit de insulina dimineata devreme, in special datorita hormonului de crestere, care are capacitatea de antagonizare a actiunii insulinice.

Pacientii experimenteaza hipoinsulinemia ca urmare a absortiei incorecte sau a dozelor incorecte de insulina care au fost administrate in seara precedenta. Fenomenul se instaleaza o data ce necesarul de insulina creste si determina si cresterea glicemiei intre orele patru si opt dimineata. Acest fenomen se manifesta la pacientii cu diabet zaharat de tip I sau cu diabet zaharat de tip II.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul diabetului zaharat

Pacientii simptomatici prezinta simptomele tipice ale diabetului zaharat si semnele unor complicatii. Pacientilor asimptomatici li se stabileste diagnosticul intamplator in urma efectuarii unui bilant de sanatate sau in urma efectuarii unui screening.

Diagnosticul clinic al diabetului zaharat se stabileste pe baza simptomelor de poliurie, polidipsie, polifagie, scadere ponderala si astenie.

Criteriile luate in considerare pentru diagnosticarea diabetului zaharat sunt urmatoarele:

  1. Simptomele clasice de diabet si glicemia plasmatica intamplatoare cu valori care depasesc 200 mg / dl. Simptomele clasice de diabet includ poliuria, polidipsia si scaderea inexplicabila in greutate. Glicemia intamplatoare consta in recoltarea probelor fara a fi in corelatie cu ultimul pranz servit.
  2. Glicemia plasmatica cu valori mai mari de 126 mg / dl, masurata a jeun sau pe nemancate, caz in care recoltarea sangelui se efectueaza dupa trecerea a minim opt ore de la ultima ingestie calorica.
  3. Glicemia plasmatica cu valori care depasesc 200 mg / dl, obtinuta in urma recoltarii sangelui dupa doua ore de la ingestia de glucoza in cadrul unui test de toleranta la glucoza. Testul se realizeaza utilizand 75 de grame de glucoza dizolvate in 300 ml apa.

In absenta unei hiperglicemii cu semne acute de decompensare metabolica, diagnosticul trebuie confirmat prin repetarea glicemiei plasmatice pe nemancate intr-o alta zi.

Valoarea normala a glicemiei se incadreaza intre 70 - 110 mg / dl. Valorile glicemiei incadrate intre 110 si 125 mg / dl denota o –glicemie bazala modificata, iar valorile glicemice mai mari de 126 mg / dl indica diagnosticul de diabet zaharat.

Indicatiile screening - –ului realizat pentru diabet zaharat subiectilor asimptomatici cu ajutorul glicemiei bazale sunt urmatoarele:

  • Pacientii cu varste peste 45 de ani trebuie sa repete screeningul la intervale de trei ani.
  • Testarea se efectueaza la varste mai tinere de 45 de ani si se repeta la intervale mai scurte in urmatoarele cazuri:
  1. Persoanele cu IMC mai mare de 27 kg / m2.
  2. Pacientii care au rude de gradul I cu diabet zaharat.
  3. Grupurile etnice expuse unui risc crescut.
  4. Femeile care au nascut copii cu greutatea peste 4,5 kg.
  5. Femeile care au avut diabet gestational.
  6. Persoanele hipertensive.

Diagnosticul diabetului zaharat gestational

Screeningul pentru diabet zaharat nu este necesar in urmatoarele conditii care determina un risc scazut de dezvoltare a diabetului zaharat:

  • Femeile cu varste mai mici de 25 de ani.
  • Femeile cu o greutate corporala normala.
  • Persoanele care nu au antecedente familiale de diabet zaharat.
  • Persoanele care nu au antecedente personale de alterari ale metabolismului glucozei.
  • Persoanele care nu au antecedente obstetricale cu repercursiuni negative.
  • Persoanele care nu apartin unui grup etnic sau rasial cu prevalenta crescuta fata de diabetul zaharat.

Evaluarea riscului de dezvoltare a diabetului gestational trebuie efectuata in cadrul primei vizite  medicale prenatale. Gravidele expuse unui risc crescut de dezvoltare a diabetului trebuie testate glicemic cat mai timpuriu. In cazul in care rezultatul obtinut este negativ, acestea trebuie retestate in intervalul cuprins intre saptamanile 24 si 28 de sarcina. Gravidele expuse unui risc mediu de dezvoltare a diabetului gestationale trebuie testate in intervalul cuprins intre saptamanile 24 si 28 de sarcina.

Detectarea glicemiei a jeun cu valoare mai mare de 126 mg / dl ( 7,0 mmol / l ) sau a unei valori glicemice arbitrare mai mari de 200 mg / dl ( 11,1 mmol / l ) reprezinta criterii de diagnostic pentru diabetul gestational. In absenta hiperglicemiei, diagnosticul se confirma prin retestarea ulterioara. Confirmarea unui diagnostic de diabet gestational pe baza criteriilor enumerate face efectuarea testului de toleranta la glucoza optional. In  absenta valorii de hiperglicemie necesara stabilirii diagnosticului, evaluarea femeilor gravide cu risc mediu sau crescut se poate efectua in unul dintre urmatoarele doua moduri:

  • “ Intr-un pas ”, caz in care se realizeaza un test diagnostic de toleranta la glucoza. Aceasta varianta poate fi mai eficienta din punct de vedere al costurilor pentru pacientele expuse unui risc crescut precum cele care apartin grupului de americani nativi.
  • “ In doi pasi “, caz in care se realizeaza un screening initial prin masurarea glicemiei dupa o ora de la administrarea unei doze orale de 50 grame de glucoza, urmata de realizarea unui test diagnostic de toleranta la glucoza numai pentru subgrupul de gravide care depaseste valoarea glicemica de prag stabilita pentru testarea initiala. Stabilirea acestui prag la valoarea de 140 mg / dl ( 7,8 mmol / l ) permite identificarea a aproximativ 80 % dintre femeile afectate de diabet gestational, procentul crescand pana la 90 % in cazul stabilirii valorii de prag la 130 mg / dl ( 7,2 mmol / l ).

TRATAMENT:

Protocolul terapeutic in cazul diabetului zaharat de tip I consta in respectarea unui anume regim alimentar, respectarea unui program de exercitii fizice, educarea pacientilor si administrarea medicatiei specifice. In cazul in care pacientul diabetic reuseste sa isi controleze valoarea glicemiei, riscul de dezvoltarea a complicatiilor se diminueaza. Obiectivul tratamentului este mentinerea valorii glicemice la un nivel normal pentru cat mai mult timp posibil.

Tratarea hipertensiunii arteriale si a hipercolesterolemiei pot, de asemenea, preveni aparitia unor complicatii specifice diabetului. Administrarea zilnica a unor doze mici de aspirina poate fi, de asemenea, eficienta.

Pacientii diabetici trebuie sa fie informati apropo de evolutia bolii, gravitatea ei si sa inteleaga mecanismul prin care regimul alimentar si programul de exercitii fizice influenteaza valoarea glicemiei si ce trebuie sa faca pentru scaderea riscurilor la care sunt expusi.

Pacientii diabetici trebuie sa poarte asupra lor intotdeauna o bratara medicala care sa informeze asupra conditiei lor medicale. O astfel de bratara permite initierea rapida a unui tratament salvator in caz de traumatisme sau de alterare a sanatatii mentale.

Specialistii recomanda persoanelor diabetice sa consume alimente sanatoase, sa respecte un regim alimentar echilibrat si sa depuna eforturi pentru mentinerea greutatii corporale optime. Un regim dietetic potrivit poate fi stabilit si impreuna cu un medic nutritionist.

Pacientii cu diabet zaharat de tip I care reusesc sa isi mentina o greutate corporala corespunzatoare, necesita administrarea unor doze mici de insulina. In principiu, persoanele diabetice nu trebuie sa consume alimente indulcite in cantitati crescute si trebuie sa serveasca mesele la intervale regulate de timp, perioadele lungi dintre mese fiind contraindicate.

Limitarea aportului de grasimi saturate este, de asemenea, necesar deoarece pacientii diabetici sunt predispusi cresterii colesterolului sanguin. In unele cazuri se pot administra si medicamente care scad valoarea colesterolului.

Pacientii diabetici trebuie sa opteze pentru consumul unor alimente care se digera mai lent. O parte dintre alimentele cu indice glicemic foarte scazut sunt legumele verzi, fasolea boabe, alunele, branzeturile, untul, soia, lintea, pestele, ouale, crustaceele, orzul, carnea si fructele.

Alimentele cu indice glicemic scazut sunt fasolea la cuptor, mazarea, nautul, fasolea neagra, cartofii dulci, nucile, porumbul dulce, merele, portocalele, strugurii, iaurturile, perele, painea de secara, pastele sau fulgii de ovaz.

Alimente cunoscute ca avand un indice glicemic foarte crescut sunt mierea, orezul expandat, fulgii de porumb, prajiturile din orez, morcovii, baghetele, pastarnacul sau cartofii.

Regimul alimentar al pacientilor diabetici carora li se administreaza insulina trebuie organizat in asa fel incat sa se evite instalarea hipoglicemiei. Un regim corect consta in distribuirea a 20 % din calorii micului dejun, a 35 % dintre calorii mesei de pranz, a 30 % dintre calorii cinei si 15 % pentru mesele mai tarzii. Acest regim variaza totusi in functie de individ si de stilul de viata al fiecaruia. Astfel, pacientii care lucreaza pe durata noptii isi vor decala mesele. Pentru pacientii supusi injectiilor multiple cu insulina, caloriile se impart in proportie de 20 % la micul dejun, 30 % la pranz, 30 % la cina, iar restul se rezerva gustarilor in concordanta cu valorile glicemice inregistrate de-a lungul zilei.

Pacientii cu diabet zaharat insulinodependent trebuie sa respecte cu strictete regimul alimentar stabilit din cauza rezervei mici de insulina. 

Respectarea unui program regulat de exercitii fizice contribuie, de asemenea, la controlarea greutatii si a valorii glicemiei, care poate fi dificila.

Incercarile de reducere a concentratiei sanguine de glucoza pot, de asemenea, sa determine o scadere prea accentuata a glicemiei care sa conduca la instalarea starii de hipoglicemie. Hipoglicemia reprezinta o tulburare ce trebuie tratata de urgenta. In acest sens, se administreaza glucoza in decursul a cateva minute pentru prevenirea leziunilor permanente si ameliorarea simptomelor, insa de obicei se recomanda consumul de zahar. Totusi, glucoza are o actiune mai rapida decat a zaharului.

Majoritatea pacientilor diabetici poarta asupra lor tablete de glucoza sau recipiente cu glucoza dizolvata. Alte optiuni salvatoare in acest caz sunt consumul unui pahar de lapte, care contine lactoza si este tot un zaharid, consumul de apa cu zahar, sucuri de fructe sau prajituri, consumul de fructe sau de alte alimente dulci. In cazuri severe este indicata administrarea pe cale intravenoasa a glucozei.

Alternativa tratamentului pentru hipoglicemie e reprezentata de administrarea glucagonului pe cale intramusculara, urmata de eliberarea, in cateva minute, a unor mari cantitati de glucoza de la nivelul ficatului. Pentru pacientii diabetici sunt disponibile truse speciale care contin seringi pline cu solutii de glucagon.

Cetoacidoza diabetica reprezinta o urgenta medicala care poate induce starea de coma si chiar fatalitatea. In acest caz este absolut necesara spitalizarea pacientului, de regula in unitatea de terapie intensiva. Intravenos se administreaza volume mari de lichide si de electroliti precum sodiul, potasiul, clorul sau fosfatul cu scopul substituirii pierderilor determinate de urinarea excesiva. In general, se recurge la administrarea intravenoasa a insulinei, cale pe care actioneaza mai rapid, iar doza se poate controla mai usor. La fiecare doua ore se va masura nivelul glucozei, a cetonelor si a electrolitilor si se va verifica aciditatea sanguina.

In unele cazuri pot fi necesare tratamentele suplimentare pentru corectarea acidozei crescute, insa controlarea valorii glicemiei si substituirea electrolitilor pierduti permit restabilirea unui echilibru acido - bazic normal.

Tratarea comei hiperosmolare hiperglicemice non - cetonice se face asemanator cu tratarea cetoacidozei diabetice. Si in acest caz se va avea in vedere inlocuirea pierderilor de lichide si de electroliti. Valoarea glicemiei se va reduce treptat pentru evitarea transferurilor bruste de lichide la nivelul tesutului cerebral. Concentratia sangvina a glucozei se controleaza mai usor, spre deosebire de coma cetodiabetica, iar aciditatea sangelui nu este foarte crescuta.

Pentru tratarea diabetului zaharat de tip I exista si tratamente experimentale aflate in curs de cercetare precum transplantarea unor celule producatoare de insulina. Aceasta manopera se realizeaza in asociere cu administrarea unei medicatii imunosupresoare cu rol de prevenire a respingerii transplantului.

Protocolul terapeutic al diabetului zaharat de tip I include administrarea injectabila a insulinei.

Diabetul zaharat de tip II se trateaza cu administrarea indelungata a medicatiei orale.

Insulina

Insulina se administreaza tuturor pacientilor cu diabet zaharat insulinodependent pacientilor cu diabet zaharat noninsulinodependent care nu raspund la tratamentul cu antidiabetice orale. Insulina administrata poate avea efect rapid, intermediar sau lent. Insulina cu actiune rapida isi face efectul intr-o ora de la administrare, iar insulina cu actiune intermediara isi face efectul dupa doua pana la cinci ore de la administrare, cu un varf de actiune dupa 11 ore si o durata totala a actiunii de 25 de ore.

Clasificarea insulinelor

Dupa provenienta lor, insulinele pot fi de origine animala sau de tip uman.

Dupa durata de actiune, insulinele pot avea actiune ultrarapida, durata scurta de actiune, actiune intermediara, durata lunga de actiune sau pot fi insuline premixate.

Preparate de insulina

Preparate cu actiune rapida (analogi de insulina):

  • NovoRapid

  • Humolog

  • Apidra

Preparate cu actiune scurta:

  • Actrapid HM
  • Humulin R
  • Insuman Rapid

Preparate cu actiune intermediara:

  • Insulatard HM
  • Humulin N (NPH)
  • Insuman Bazal

Preparate cu actiune lunga:

  • Monotard HM
  • Humulin L

Analogi de insulina cu actiune lunga:

  • Lantus
  • Levemir

Insuline premixate:

  • Mixtard 10 – 50 HM
  • Humulin M1 – 5
  • Insuman Comb 25; Insuman Comb 50

Analogi premixati:

  • NovoMix 30
  • Humalog Mix 25 ,Humalog Mix 50

Tratamentul conventional consta in administrarea uneia sau a doua injectii cu insulina cu actiune intermediara sau rapida zilnic. Majoritatea pacientilor diabetici sunt tratati cu asocierea dintre o insulina intermediara si una rapida. Insulina extrarapida se poate administra inaintea unei mese care contine suplimente calorice sau alimente care nu sunt permise in mod normal consumului de catre pacientii diabetici.

Tratamentul insulinic intensiv se efectueaza prin administrarea unei insuline cu actiune intermediara sau cu actiune lunga, seara, in asociere cu insulina cu actiune rapida inaintea servirii fiecarei mese.

Administrarea insulinei se poate realiza si continuu subcutanat prin aplicarea unei pompe de insulina actionata de acumulatori electrici, care elibereaza doze fixe de insulina la nivelul peretelui abdominal. Insulina se elibereaza in flux continuu pe toata durata zilei, pompa fiind programata sa creasca dozele eliberate inaintea servirii meselor. Inaintea eforturilor fizice sustinute este necesar ca doza de insulina administrata sa fie scazuta.

Antidiabeticele orale

Principalele clase de antidiabetice orale sunt derivatele de sulfoniluree, metforminul si derivatii de tiazolidindione. Instalarea hipoglicemiei in urma tratamentului cu antidiabetice orale este mult mai rara decat in cazul insulinei, insa aceasta are un caracter mai sever si este mai prelungita, facand obligatorie spitalizarea pacientului.

Pentru pacientii cu forme mai usoare de boala, antidiabeticele orale pot sa aduca valoarea glicemiei la normalitate, insa in cazul pacientilor cu forme mai severe, antidiabeticele orale pot doar sa imbunatateasca valoarea glicemiei, insa nu o pot aduce la normal. Din acest motiv, pacientii afectati de diabet zaharat noninsulinodependent sunt tratati cu insulina.

Tratamentul cu antidiabetice orale

Medicamente care sporesc secretia pancreatica de insulina

Sulfonilureice

  • Reglatori prandiali ai glicemiei

Medicamente care scad rezistenta la insulina

  • Biguanide
  • Tiazolidindione

Medicamente care scad absorbtia intestinala de glucoza

  • Inhibitori ai alfa-glucozidazei

Medicamentele antidiabetice orale permit controlarea glicemica de durata, nu induc riscul de hipoglicemie, au actiuni benefice asupra metabolismului lipidic si implica un regim simplu de dozare. In cazul in care diabetul zaharat apare pana la implinirea varstei de 30 de ani, durata de viata va scadea cu pana la 15 ani, iar daca apare dupa implinirea varstei de 50 de ani, durata de viata scade cu pana la 7 ani.

Hipoglicemia

Hipoglicemia se poate instala ca urmare a lipsei unei mese, a efectuarii unor eforturi neasteptate, insa fara a avea legatura cu acesti factori. In cursul zilei, hipoglicemia se manifesta prin transpiratii, stare de nervozitate, tremuraturi si senzatie de foame. In cursul noptii se pot inregistra transpiratii nocturne, cosmaruri si dureri de cap dimineata devreme. In cazul in care hipoglicemia persista, pacientul poate manifesta o stare de confuzie, un comportament anormal sau chiar pierderea constientei si convulsii.

Crizele de hipoglicemie sunt foarte periculoase, iar o frecventa crescuta a lor prevesteste o evolutie nefavorabila.

In timpul crizei de hipoglicemie, pacientului i se pot administra zahar, bauturi nealcoolice dulci sau bomboane. In cazul in care pacientul este inconstient i se va administra glucoza pe cale intravenoasa.

Printre factorii care pot influenta nivelul de zahar din sange se numara fumatul, consumul de bauturi alcoolice, starile de stres, calatoriile sau schimbarea climatului.

Persoanele bolnave de diabet zaharat trebuie sa stie ca pe langa respectarea dietei si a unui program de exercitii fizice, este esential sa se respecte intocmai si tratamentul prescris de medicul specialist. Administrarea insulinei si monitorizarea nivelului de zahar din sange trebuie sa faca parte din viata de zi cu zi a pacientilor diabetici.

Bibliografie
1. Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus. Diabetes Care, volume 31, Supplement 1, January 2008

Comentarii

Buna ..am si eu o intrebare care ma pune pe ganduri ceea ce tine de diabet ..in ultima perioada ma sint foarte rau am niste simptome ciudatd care nu le inteleg ..in primul rand am niste dureri de cap ingrozitoare ca nu este zi sa nu iau comprese pentru ami ameliora durerea dupa care o oboseala ingrozitoare ca nu sunt in stare sa fac nimic pe fond nervos sunt terminata si intro zi am decis sami masor glicemia in sange si mia iesit306 va multumesc mult daca mati informa despre este vorba

Pentru mine astazi este cea mai neagra zi! Fiica mea de 11 ani a fost diagnosticata cu diabet zaharat, de 1 luna si 2 saptamani de la 65 kg avand 1,50 m, a ajuns la 50 kg, urina foarte des mai ales noaptea, bea foarte multa apa, un bidon de 5 litri in 2 zile,astazi simtindu-se foarte rau cu dureri de stomac am internat-o fiind gasita cu glicemia 515, dupa perfuzie a scazut la 360, nu stiu ce sa ma fac, este oare posibil sa fie o asemanare cu vreo alta boala( ficat) avand aceleasi simptome? nu este o glicemia mult prea mare ptr un diabet zaharat? ce valoare ar trebui sa aibe glicemia ptr varsta ei?

Buna ziua! De patru zile am aaflat ca sotul meu are diabet zaharat tip 1. Este internat la un spital din Germania si nu reuseste sa i se regleze glicemia. A fost internat cu glicemia 306, apoi a scazut dupa insulina pana la 250, a doua zi a mai scazut pana la 196, dar in urmatoarea zi a scazut dimineata pana la 70, apoi la pranz iar acrescut pana la 180 si tot asa, insa asta noapte a crescut iar la 306 si abia dupa ce i s-a facut 2 insuline a reusit sa scada pana la 150 si vad ca acum a mai crescut numai pana la 160. Tin sa mentionez ca zilnic i se administreaza cate 4 insuline. E normal asa ceva? De ce ii creste asa mult daca face insulina? Astept un raspuns. Va multumesc!

 

va rog mult ajutati-ma cu un raspuns. m-am ingrozit de ceea ce am citit in acest articol.

problema mea e: de mai mult de o luna am observat ca am un miros de fructa putreda, nu pt. mult timp,apare  apoi dispare mai mult timp, azi dimineata am reavut si inca am acest miros.

va rog mult, e probabil sa am deja diabet?

Foarte bun si adevarat articolul. Din pacate estimările specialiştilor arată că până în 2030, 438 milioane de persoane vor suferi de diabet, reprezentând aproximativ 8% din populaţia lumii. Mai precis, mai mult de 1 din 13 adulţi ar putea avea diabet peste 20 de ani.

Campania "Impreuna putem face mai mult" are ca scop lupta impotriva diabetului si informarea publicului. In semn de solidaritate o puteti sustine pe baloanepentrudiabet.ro. Vrem sa facem cea mai mare eliberare de baloane de lume... cum vi se pare initiativa?

In primul rand depinde de valorile normale ale aparatului (uneori exista variatii ale valorilor normale de la un laborator la altul) si despre ce glicemie este vorba. Am presupus ca este vorba de glicemia bazala (dupa 8 ore de post alimentar) si atunci valoare este crescuta ( valorile normale la copiii sub 3 ani este 50-80 mg/dl). Pentru a stabili ca este vorba de diabet zaharat trebuie ca macar 2 valori ale glicemiei sa fie crescute. Trebuie sa consultati un medic pediatru pentru a stabili despre ce este vorba. Multa sanatate!

am un baiat de 2 ani si o luna si ia iesit analiza glu 130 si as vrea sa stiu daca este normal uni ami zic ca da si alti nu as vrea sa stiu cat este normal si ce am de facut

Buna ..am si eu o intrebare care ma pune pe ganduri ceea ce tine de diabet ..in ultima perioada ma sint foarte rau am niste simptome ciudatd care nu le inteleg ..in primul rand am niste dureri de cap ingrozitoare ca nu este zi sa nu iau comprese pentru ami ameliora durerea dupa care o oboseala ingrozitoare ca nu sunt in stare sa fac nimic pe fond nervos sunt terminata si intro zi am decis sami masor glicemia in sange si mia iesit306 va multumesc mult daca mati informa despre este vorba

Pentru mine astazi este cea mai neagra zi! Fiica mea de 11 ani a fost diagnosticata cu diabet zaharat, de 1 luna si 2 saptamani de la 65 kg avand 1,50 m, a ajuns la 50 kg, urina foarte des mai ales noaptea, bea foarte multa apa, un bidon de 5 litri in 2 zile,astazi simtindu-se foarte rau cu dureri de stomac am internat-o fiind gasita cu glicemia 515, dupa perfuzie a scazut la 360, nu stiu ce sa ma fac, este oare posibil sa fie o asemanare cu vreo alta boala( ficat) avand aceleasi simptome? nu este o glicemia mult prea mare ptr un diabet zaharat? ce valoare ar trebui sa aibe glicemia ptr varsta ei?

Buna ziua! De patru zile am aaflat ca sotul meu are diabet zaharat tip 1. Este internat la un spital din Germania si nu reuseste sa i se regleze glicemia. A fost internat cu glicemia 306, apoi a scazut dupa insulina pana la 250, a doua zi a mai scazut pana la 196, dar in urmatoarea zi a scazut dimineata pana la 70, apoi la pranz iar acrescut pana la 180 si tot asa, insa asta noapte a crescut iar la 306 si abia dupa ce i s-a facut 2 insuline a reusit sa scada pana la 150 si vad ca acum a mai crescut numai pana la 160. Tin sa mentionez ca zilnic i se administreaza cate 4 insuline. E normal asa ceva? De ce ii creste asa mult daca face insulina? Astept un raspuns. Va multumesc!

 

Pagini