Enurezis nocturn ,incontinenta urinara nocturna sau udarea patului

Generalitati

Ce este enurezisul?
Enurezis este denumirea medicala a simptomului cronic al copiilor de urina in timpul somnului de noapte, sau in limbaj obisnuit de ``a face pipi in pat``.
La varsta de 5 ani, 15-25% din copii continua sa ude patul. Pana la varsta de 12 ani, 8% din baieti si 4% din fete inca uda patul, iar problema poate persista la 1-3% din cazuri si la varsta adolescentei.
Enurezisul nu este o boala, este un simptom, si acesta se rezolva de regula de la sine pana la varsta adolescentei. De cele mai multe ori, acesta se datoreaza dezvoltarii mai lente a controlului VU. Enurezisul nu este o problema de comportament si copiii nu fac pe ei in mod intentionat.

Tipuri de enurezis nocturn:
• Enurezisul nocturn primar reprezinta urinarea in pat la un copil mai mare de 5-6 ani care poate fi considerat incapabil de a sta uscat noaptea.
• Enurezisul nocturn secundar reprezinta urinarea in pat care incepe dupa ce o perioada copilul a fost capabil sa se mentina uscat pe timpul noptii cel putin 6 luni de zile.

Care sunt cauzele enurezisului nocturn?
* factori genetici (istoric in familie)
* dificultati in trezirea din somn
* dezvoltarea mai lenta decat in mod normal a sistemului nervos central - aceasta reduce abilitatea copilului de a opri golirea vezicii urinare pe timpul noptii
* factori hormonali (insuficienta hormonului antidiuretic, cel care reduce cantitatea de urina produsa de rinichi)
* infectii ale tractului urinar
* disfunctii ale valvelor uretrale la baieti sau ale ureterelor la fete si la baieti
* disfunctii ale maduvei spinarii
* incapacitatea de a retine urina pentru o perioada mai lunga de timp datorita unei vezici urinare mici
Enurezisul nu e cauzat de consumul excesiv de lichid inainte de culcare. Nu este o problema mintala sau de rea vointa. Nu se intampla datorita faptului ca este prea lenes copilul pentru a merge la toaleta. Copii nu urineaza noaptea in pat intentionat sau in scopul de a-si enerva parintii.
Problema de baza pe care o infrunta copii in cazul enurezisului primar consta in incapacitatea in timpul somnului de a recunoaste mesajele neurologice trimise de vezica urinara plina la nivelul centrilor nervosi asociati somnului. In acelasi timp capacitatea vezicii urinare este frecvent redusa la copii afectati de enurezis.

Diagnostic

Doctorul poate incepe diagnosticarea prin adresarea unor intrebari despre starea de sanatate anterioara a copilului si situatii precedente de enurezis din familie. De exemplu :
* exista antecedente de enurezis in familie ?
* copilul dumneavoastra a urinat in pat dintotdeauna sau a inceput recent?
* cat de des se intampla acest lucru ?
* enurezisul pare a fi determinat de anumite alimente sau activitati ?
* copilul dumneavoastra se mentine uscat pe timpul zilei ?
* sufera copilul in perioada aceasta de schimbari majore sau de o perioada mai stresanta ?
* in timpul urinarii copilul dumneavoastra se plange de dureri sau alte simptome ?
Apoi copilului i se va face un examen fizic. In functie de circumstante, o analiza a urinei se va face pentru a detecta semne de infectie sau de diabet. Daca doctorul va suspecta o anomalie anatomica, o radiografie sau o alta metoda de punere in evidenta a rinichilor sau a vezicii urinare va fi facuta.

Tratament

Tratamentul disfunctiei de evacuare depinde de tipul si cauza problemei, cat si de varsta si capacitatea copilului. Un copil nu ar trebui niciodata pedepsit pentru udarea patului deoarece el nu poate controla acest lucru. Este mai bine sa recompensezi copilul pentru evacuarea vezicii, care este controlata de el.
Pentru copiii cu o capacitate mica a vezicii urinare, o medicatie anticolinergica ar putea creste capacitatea vezicii si sa scada contractiile vezicii la copiii la care vezica se contracta prea des. Este important ca acesti copii sa mearga frecvent la baie. Incercarea de "a tine" poate afecta vezica urinara si rinichii si invata copilul sa evacueze incomplet.
In cazul copiilor cu o vezica mare (copii care nu evacueaza des), tratamentul cel mai bun consta in vizite cat mai dese la baie (cam la fiecare doua ore). Deoarece vezicile mai mari pot fi intinse si nu se golesc bine, este important ca multi dintre acesti copii sa petreaca cateva minute incercand sa se asigure ca vezica este complet golita. Golind frecvent si complet vezica, copilul reduce posibilitatea udarii sau a infectiilor si incepe sa recunoasca semnalele timpurii de la vezica care spun creierului ca e timpul sa urineze.

Terapia comportamentala
O varianta de terapie comportamentala include un suport special cu un senzor care se aseaza in patul copilului si care suna o sonerie atunci cand aceasta se uda. Soneria trezeste copilul iar acesta cu timpul asociaza vezica plina cu trezitul. Dupa ce a fost invatat acest raspuns unii copii continua sa se trezeasca fara alarma in timp ce altii pot dormi toata noaptea fara sa se trezeazca.
O alta tehnica comportamentala foloseste un simplu ceas cu sonerie pentru a trezi copilul in fiecare noapte dupa cateva ore de somn pana cand copilul invata sa se trezeasca in mod spontan. In practica aceasta metoda este aproape la fel de eficienta ca si metoda suportului de pat cu alarma. O metoda mai sofisticata foloseste un monitor cu ultrasunete pe care copilul il poarta pe pijama. Acest monitor poate detecta marimea vezicii si porni o alarma cand aceasta este plina.
Alte metode comportamentale folosite sunt: restrictionarea consumului lichidelor cu cateva ore inainte de culcare si trezirea copilului in timpul noptii pentru a merge la baie. Este adevarat pentru copil ca ar trebui sa isi asume responsabilitatea pentru urinarea in pat (de ex. sa ajute cu lenjeria).
Dar copilul nu trebuie facut sa se simta vinovat pentru ceva ce nu poate controla. Este important ca un copil sa stie ca acest lucru nu e vina lui.
Se mai inregistreaza succese in terapia enurezisului cu ajutorul hipnozei. Atunci cand hipnoza da rezultate de obicei acestea se vad in patru pana la sase sedinte.

Imagini