Epilepsia

Generalitati

Ce este epilepsia?
Epilepsia afectează peste 40 de milioane de oameni în ţările în curs de dezvoltare, ceea ce reprezintă cca 80% din totalul pacienţilor diagnosticaţi cu epilepsie din întreaga lume. Incidenţa generală a epilepsiei este în medie de 50 cazuri/100.000 locuitori/an în ţările industrializate. Persoanele cu un nivel socio-economic scăzut au un risc mai mare de a dezvolta boala.
Epilepsia este o afecţiune manifestată prin crize epileptice recurente. Aceste crize sunt de diferite tipuri. Unii oameni cu epilepsie pur şi simplu „încremenesc” pentru câteva secunde, după care îşi reiau activitatea de dinainte; aceasta a fost denumită criză de tip absenţă. Alte persoane au crize mai dramatice, chiar înspăimântătoare: membrele au mişcări spasmodice pentru câteva momente, constituind ceea ce se numeşte o criză tonico-clonică. Deşi par atât de diferite, toate crizele au o trăsătură comună: ele survin când o parte a creierului, în mod brusc, nu mai funcţionează normal şi semnalele electrice cerebrale devin haotice.
Pentru a înţelege ce se petrece în timpul unei crize epileptice, trebuie să înţelegem cum funcţionează creierul în mod normal. Creierul este constituit din milioane de celule numite neuroni. Aceşti neuroni controlează totul, de la ridicarea unui deget până la amintirea primei biciclete. Neuronii comunică prin intermediul semnalelor electrice. Ei formează o serie de reţele neuronale, prin care semnalul electric circulă în interiorul creierului. Când neuronii descarcă prea rapid sau anormal, puteţi avea o criză.

Care sunt cauzele epilepsiei?
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale
Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare
Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina Convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Care sunt simptomele?
Crizele epileptice pot fi împărţite în două grupe: crize parţiale şi crize generalizate. Crizele parţiale afectează numai o anumită zonă din creier, astfel încât numai partea corespunzătoare a corpului va fi implicată. Spre exemplu, dacă criza este declanşată de aria cerebrală care controlează piciorul stâng, pot apărea succesiuni de mişcări spasmodice involuntare la nivelul piciorului. Sau puteţi simţi brusc un miros bizar, pe care ceilaţi nu-l simt, ori puteţi auzi un sunet anume. În crizele parţiale simple, pe toată durata crizei sunteţi perfect conştient de lumea înconjurătoare. În crizele parţiale complexe, nivelul de vigilenţă este afectat, astfel încât este posibil să nu vă amintiţi criza sau să nu conştientizaţi când aceasta se desfăşoară.
Crizele generalizate, după cum sugerează şi denumirea, afectează o regiune mai mare din creier. Acestea includ crizele de tip absenţă, în care pacientul este „încremenit” pentru câteva secunde şi crizele tonico-clonice, în care pacientul are convulsii.
Convulsiile sunt singurul simpotom vizibil al epilepsiei. O convulsie este o schimbare in senzatii indusa de o scurta si brusca dereglare electrica la nivelul creierului. Exista mai multe tipuri de convulsii.
1. Crize comitiale generalizate:
• Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor, apar intre 5 si 12 ani si se prezinta prin lipsa temporara a constientei, cateodata persoanele privind in gol. Crizele incep si se incheie brusc;
• Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea brusca si temporara a tonusului muscular;
• Crize mioclonice - sunt reprezentate de contractii rapide si scurte ale muschilor corpului, cel mai adesea avand loc pe ambele parti ale corpului in acelasi timp;
• Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criza. In timpul fazei tonice, ritmul respiratiei poate scadea sau poate inceta, ea revenind in timpul fazei clonice la un ritm mai scazut. In timpul fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. In timpul episodului epileptic, limba si buzele pot fi muscate. Contrar parerii general acceptate,nimic nu trebuie sa fie pus in gura persoanei in timpul unei crize,intoarcerea sa pe o parte fiind suficienta pentru a impiedica sufocarea sa.
2. Crize comitiale partiale:
• crize partiale simple: in aceste crize, constienta este mentinuta. Totusi, persoanele care au acest tip de crize isi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se pot misca pana cand criza nu a trecut. Ele isi pot aminti exact ce s-a intamplat in timpul crizei.
Acest tip de criza poate modifica miscarile (prin miscari anormale ale limbii sau clipit des s.a.), senzatiile (se poate modifica perceptia asupra lucrurilor; persoana poate simti pe piele o briza sau poate auzi diferite sunete s.a.) si emotiile (poate induce frica, furia, fericire s.a.).
• crize partiale complexe (epilepsie psihomotorie): in timpul unei astfel de crize persoana are constienta pierduta sau alterata, putandu-se afla intr-o stare asemanata de experti unei stari de transa sau de vis. Persoana nu poate interactiona cu ceilalti intr-un mod normal, nu isi poate controla miscarile, vorbirea sau actiunile, nu stie ce face si nu isi va aminti la sfarsitul crizei ceea ce s-a intamplat.
Status epilepticus – se caracterizeaza prin crize prelungite sau repetitive, fara o perioada de recuperare intre atacuri. Aceste atacuri implica riscuri, dintre cele mai grave: obstructia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem cerebral, hipoglicemie, alterarea functiilor SNC.

Care este evolutia epilepsiei?
Pe masura cresterii copilului, tipul si frecventa crizelor se poate modifica. La unele fete, crizele de epilepsie devin mai frecvente in perioada menstruatiei. Unii copii depasesc boala spre sfarsitul adolescentei (remisie spontana).
Daca intr-un interval de cativa ani, copilul nu a mai suferit nicio criza, medicul poate lua in considerare posibilitatea reducerii treptate a medicatiei si, in cele din urma, intreruperea completa a acesteia.

Diagnostic

Când epilepsia este suspectată sau diagnosticată pentru prima dată, medicul dumneavoastră va dori să vă facă o serie de teste. Testele sangvine vor detecta dacă există vreo problemă de metabolism care să explice crizele: spre exemplu, crizele pot fi generate de un nivel ridicat al glucozei sanguine, consecinţă a unui diabet zaharat necunoscut până la acel moment sau de valorile mari ale calcemiei determinate de un dezechilibru hormonal.
Deşi analizele de sânge pot deconspira problemele subiacente, ele nu arată dacă aveţi sau nu epilepsie. Testul cel mai frecvent utilizat pentru a diagnostica epilepsia se numeşte electroencefalogramă (EEG), metodă prin care se măsoară undele cerebrale. Dacă aveţi epilepsie, aspectul undelor cerebrale va fi adesea (dar nu întotdeauna) anormal, chiar dacă nu aveţi o criză în momentul în care se înregistrează EEG. În cazul în care crizele au debutat la vârsta maturităţii, de regulă medicul va solicita teste suplimentare, pentru excluderea altor probleme medicale. De exemplu, medicul poate cere o tomografie computerizată (TC), care vizualizează tumori sau cheaguri de sânge la nivelul creierului. Se poate recurge la teste speciale, de tipul rezonanţei magnetice nucleare (RMN) sau tomografiei cu emisie de pozitroni (TEP) dacă aspectul tomografiei computerizate este neclar, crizele sunt neobişnuit de complicate sau dacă se are în vedere intervenţia chirurgicală.

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri si determina disparitia crizelor pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata si nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele prezinta un risc la traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor. E posibil ca un tratament care amelioreaza un tip de Convulsii pe care le are bolnavul.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandata, fiind tratamentul de prima intentie. Monoterapia determina mai putine efecte adverse si nu are riscul de a interactiona cu alte medicamente. De asemenea, sansele de a uita sau de a gresi ora administrarii medicamentului sunt mult mai mici in monoterapie fata de un tratament compus din mai multe medicamente.
Atunci cand monoterapia este ineficienta, adaugarea unui al doilea medicament poate imbunatatii controlul convulsiilor. De asemenea, in cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii, este nevoie de mai mult de un singur medicament.

Cum afecteaza epilepsia viata copilului?

Activitatile din timpul liber
Majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie pot participa la activitatile obisnuite pentru varsta lor. Unele sporturi (inotul, mersul cu bicicleta) necesita totusi masuri suplimentare de precautie in cazul acestor copii.
De asemenea, marea majoritate a tinerilor bolnavi de epilepsie pot merge la discoteca, utiliza computere si se pot uita la televizor fara ca aceste activitati sa creasca riscul unei crize. Cu toate acestea, in cazul unui tip de epilepsie -epilepsia fotosensibila- crizele sunt provocate de stimulari luminoase intermitente. Acest tip de epilepsie este depistat cu ajutorul unei electroencefalograme si se trateaza cu medicamente.

Scoala
Majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie au acelasi coeficient de inteligenta si acelasi potential intelectual ca si copiii sanatosi. Totusi crizele frecvente de epilepsie pot intrerupe ritmul de invatare al copilului. Dificultatile scolare ale acestor copii au drept cauza tulburarile de atentie legate de tratament, absenteism din cauza crizelor si tulburarile de caracter.
Unii copii bolnavi de epilepsie pot avea deficiente intelectuale, necesitand ajutor suplimentar la scoala. Parintii acestora pot lua in considerare varianta alegerii unei scoli speciale, cu personal specializat, care sa-i ofere copilului sprijinul de care are nevoie.

Comportament
Epilepsia nu schimba caracterul unei persoane, dar la unii copii se observa modificari ale dispozitiei sau comportamentului, acestia devenind iritabili sau retrasi. Comportamentul iritabil sau agitat poate sa apara ca efect advers al medicamentelor antiepileptice.
Copiii sunt sfatuiti sa discute despre sentimentele legate de boala lor. De asemenea, este important ca acestia sa nu fie tratati in mod diferit fata de fratii sau de prietenii lor.

Imagini