Fractura de antebrat

Generalitati

Fracturile diafizelor oaselor antebratului sunt fracturi situate sub nivelul coronoidei ulnei si respectiv sub nivelul tuberozitatii bicipitale a radiusului si deasupra unei linii orizontale care separa metafiza de diafiza, datorita actiunii unui agent traumatic.
Putem vorbi aici de notiunea de "fractura dubla" deoarece acesta fractura presupune intreruperea continuitatii osoase la nivelul a doua oase : radius si ulna.
Aceste fracturi se produc prin mecanismul prono-supinatiei. Adica agentul traumatic lezeaza cele doua oase iar grupele de muschi pronatori si supinatori accentueaza leziunea datorita mecanismului de tragere.
In tratamentul acestor fracturi trebuie avut in vedere mentinerea lungimii si curburilor normale ale radiusului astfel incat miscarea de supinatie-pronatie sa nu fie modificata sau ingreunata.
Prin fractura diafizelor oaselor lungi ale antebratului intelegem o fractura complexa ce poate include
fracturi ale radiusului, ulnei sau ambelor oase. In urma fracturarii oaselor acestea se pot angula (formeaza un unghi la nivelul focarului de fractura , unghi ce nu exista in mod normal ), se pot incaleca(modificare in ax a osului) sau se pot decala (se departeaza capetele fracturate). Pe langa leziunile osoase existente se pot asocia leziuni articulare (ale capsulei cotului sau ale ligamentelor) si leziuni ale membranei interosoase.
La acest nivel putem vorbi si de fracturile in "lemn verde", care au o incidenta crescuta la copil datorita elaticitatii oaselor, in care numai o parte a corticalei osului este intrerupta.

Care sunt cauzele?
Mecanismul de producere a acestor fracturi este unul indirect prin cadere pe mana sau mecanism direct "fractura de aparare" cand agentul traumatic actioneaza direct asupra osului, iar focarul de fractura corespunde cu locul actiunii agentului traumatic.

Clasificare
Clasificarea utilizata cel mai frecvent:
• simple (transversale, oblice, spiroide)
• cu contact partial intre fragmentele principale si unul sau mai multe fragmente
intermediare
• fara contact intre fragmentele principale (segmentare sau cu cominutie segmentara).

Care sunt manifestarile clinice?
In urma producerii unei fracturi se instaleaza semne generale si locale.
Semnele generale constau in agitatie, anxietate, Durere articulara. O alta complicatie tardiva este instalarea pseudoartrozei. La copil fracturile oaselor antebratului sunt de obicei in “lemn verde” datorita periostului mai gros, astfel ca o complicatie tardiva a fracturii antebratului la copii consta in inchiderea prematura a cartilajului de crestere cu devierea antebratului.

Diagnostic

Se fac radiografii din incidenta antero-posterioara si de profil si se va avea in vedere ca radiografiile sa cuprinda antebratul pe toata lungimea sa, inclusiv articulatiile proximal si distala pentru evidentierea unor leziuni secundare. La radiografii se poate adauga o tomografie computerizata pentru evidentierea leziunilor de parti moi.
Diagnosticul pozitiv se pune pe mobilitate anormala, crepitatii osoase si imagistica si trebuie avut in vedere diagnosticul leziunilor asociate.
Diagnostic negativ se face prin diagnostic diferential cu contuziile antebratului, cotului sau pumnului.

Tratament

Principalul obiectiv al tratamentului este reprezentat de consolidarea fracturii cu articulatiile cotului si pumnului nedureroase si mobile fara Limitarea miscarilor de prono-supinatie. Tinand cont de faptul ca in fracturile antebratului consolidarea este lenta, tratamentul de electie este cel chirurgical.
Tratamentul ortopedic (reducerea si imobilizarea antebratului) se recomanda in fracturile in “lemn verde” intalnite la copil sau in fracturile cu minima deplasare a unui singur os al antebratului. Acesta consta in imobilizarea in aparat gipsat brahio-palmar timp de 2-3 saptamani.
In fracturile cu deplasare mare la copil se poate realiza reducerea ortopedica si imobilizarea cu ajutorul brosei Kirschner.
La adult se recomanda tratamentul chirurgical, acesta fiind de electie, astfel realizandu-se reducerea sangeranda si osteosinteza ambelor oase cu placa cu compactarea radiusului si cu placa, tija sau brosa centromedulara a ulnei.
La copil este acceptata in unele cazuri osteosinteza centromedulara cu brosa.
In fractura izolata a treimii superioare a ulnei (fractura Monteggia-Stanciulescu) se prefera tratamentul chirurgical – reducere sangeranda si osteosinteza cu placa a ulnei. Dupa refacerea lungimii ulnei apare de obicei reducerea spontana a luxatiei capului radial, acest aspect trebuie controlat radiologic intraoperator. Daca nu se obtine reducerea spontana este necesara reducerea ortopedica sau cea chirurgicala.
In fractura izolata a treimii inferioare a radiusului (fractura Galeazzi) este indicata reducerea sangeranda urmata de osteosinteza cu placa cu compactarea radiusului, aceasta determimnand reducerea spontana a dislocatiei radio-ulnare distale.
Tratamentul complicatiilor are ca obiectiv inlaturarea deficitului functional determinat de calusul vicios precum si de pseudoartroza. Calusul vicios este inlaturat prin osteotomie, grefa osoasa urmata de osteosinteza ferma iar pseudoartroza necesita decorticare osteoperiostica, grefa osoasa si osteosinteza ferma. Pseudartroza se trateaza prin decorticare osteoperiostica, grefa osoasa si osteosinteza ferma.
Pseudartroza radiusului proximal de insertia rotundului pronator si pseudartroza ulnei in treimea distala sunt in general bine tolerate functional.