Glaucom

Generalitati

Ce este glaucomul?
Glaucomul este o afectiune a nervului optic.Nervul optic coduce la creier imaginile captate de retina.Foarte multa lume stie ca glaucomul are legatura cu presiunea din ochi.Cu cit este mai mare aceasta presiune cu atit cresc sansele de a afecta nervul optic.
Apare ca rezultat al acumularii de lichid in interiorul globului ocular. Imaginati-va ca in interiorul ochiului dumneavoastra se afla un fel de chiuveta cu robinetul mereu deschis si scurgerea deschisa tot timpul. Ca si apa din chiuveta, lichidul din ochiul dumneavoastra intra si iese. Lichidul hraneste ochiul si il mentine sanatos. Dupa ce lichidul circula, el se scurge printr-un mic canal in fata ochiului. La persoanele cu glaucom calea de drenaj este blocata iar lichidul nu poate iesi din globul ocular. In schimb el se acumuleaza si produce cresterea presiunii oculare.

Care sunt factorii de risc?
# Varsta peste 45 ani
# Istoric familial de glaucom
# Diabet
# Istoric de presiune intraoculara crescuta
# Tulburare de vedere la distanta (miopie de grad inalt), care inseamna imposibilitatea de a vedea clar obiectele la distanta
# Istoric de traumatism ocular
# Folosirea cortizonului (steroizi), fie in ochi, fie sistemic (oral sau injectabil)
# Tulburare de vedere aproape (hipermetropia), care inseamna vederea mai buna a obiectelor la distanta decat in apropiere

Tipuri de glaucom

*Glaucomul acut cu unghi inchis
Exista cazuri cind unghiul irido-cornean este complet inchis si astfel sistemul de drenaj al umorii apoase este complet blocat si astfel creste brusc presiunea intraoculara.Printre simptomele care apar sunt:
-vedere incetosata
-durere oculara intensa
-cefalee
-halouri colorate in jurul luminilor
-stare de greata si voma
Atunci cind unele dintre aceste simptome apar este necesar sa va prezentati de urgenta la medical oftalmolog.Daca nu este tratat imediat glaucomul acut poate sa duca la orbire!

*Glaucomul cronic cu unghi deschis:
Este cel mai des intilnit ditre toate formele de glaucom (90%).Deobicei survine odata cu virsta cind sistemul de drenaj devine incet din ce in ce mai putin eficient crescind astfel presiunea intraoculara.Presiune intraoculara crescuta ,afectarea nervului optic si reducerea cimpului vizual compun cadrul clinic al glaucomului cronic simplu.Deobicei glaucomul cronic simplu poate sa nu provoace niciun simptom care sa-l faca pe pacient sa mearga la medic.De fapt cel mai frecvent glaucomul cronic simplu este diagnosticat in timpul unui consult oftalmologic ocazional.Doar cind boala este in faza avansata exista tulburari de vedere.Glaucomul diagnosticat in faze tardive duce la orbire.

*Glaucomul secundar
Glaucomul poate sa apara ca rezultat al unui traumatism ocular, inflamatie, tumora sau în cazuri avansate de cataracta sau diabet. Deasemenea poate fi provocat de anumite medicamente sau substante, de exemplu steroizi. Aceasta forma de glaucom poate sa se manifeste în forme mai blânde sau mai severe. Tratamentul va fi diferit în functie de tipul de glaucom (glaucom cu unghi deschis sau glaucom cu unghi închis).

*Glaucomul cu tensiune normala (NTG)
Glaucomul cu tensiune normala este deasemeni cunoscut ca glaucomul cu tensiune joasa . În acest tip de glaucom, nervul optic este afectat chiar daca tensiunea intraoculara (PIO) nu este foarte mare. Nu exista o explicatie general acceptata pentru problemele nervului optic în conditiile în care presiune intraoculara este la un nivel considerat normal (între 12-22 mm HG).
Persoanele cu risc mai ridicat în aceasta forma de glaucom sunt persoanele cu o istorie familiala cu glaucom cu tensiune normala si cei cu o istorie de boli cardiovasculare sistemice, ca afectiunile cu ritm cardiac neregulat. Glaucomul cu tensiune normala este în general detectat dupa o examinare atenta a nervului optic.
Fundatia Americana de Cercetari ale Glaucomului a sustinut un studiu international pentru a ajuta determinarea celui mai bun tratament a acestui tip de glaucom (Collaborative NTG Study). Studiul a concluzionat ca picaturile folosite în scaderea presiunii intraoculare sunt eficiente si în cazurile de glaucom cu tensiune normala. În mod curent, medicii trateaza glaucomul cu tensiune normala prin mentinerea presiunii intraoculare la valori cât mai reduse folosind medicamentatie specifica, chirurgie laser sau chirurgie de filtrare.

*Glaucomul pigmentar
Aceasta este o forma a glaucomului secundar cu unghi deschis. Aceasta forma apare când granulele de pigment din spatele irisului (partea colorata a ochiului) difuzeaza în lichidul intraocular. Aceste particule fine sunt antrenate catre canalele de drenare ale ochiului si, treptat, le înfunda, cauzând cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul acestei forme de glaucom include medicamentatie sau interventie chirurgicala.

Cum se manifesta?
Glaucomul cu unghi inchis primar progreseaza cu simptome putine sau asimptomatic pana cand boala ajunge in stadiu avansat. Cum presiunea crescuta din ochi continua sa distruga nervul optic, pierdeti din ce in ce mai mult din vederea periferica.

Inchiderea acuta a unghiului apare brusc drept raspuns la o crestere rapida a presiunii oculare. Pierderea permanenta a vederii poate aparea in decurs de cateva ore de la atac, deci este nevoie de atitudine medicala imediata. Atacul se petrece de obicei seara cand luminile sunt estompate iar pupilele au devenit relativ dilatate. Durerea poate fi severa. Semnele si simptomele includ:
* Vedere tulbure
* Halouri in jurul surselor de lumina
* Inrosirea ochiului
* Durere oculara violenta
* Greata si varsatura

Diagnostic

Diagnosticul de glaucom este relativ simplu si nu implica investigatii neplacute pentru pacient.
Din pacate însa, glaucomul nu are simptome specifice decât atunci când vederea este mult afectata. Bolnavul nu observa acest lucru deoarece, chiar în cazul în care ambii ochi sunt la fel de afectati, ei se ajuta unul pe celalalt si aparent vederea este normala.
Astfel, majoritatea pacientilor ajung sa fie diagnosticati abia în fazele avansate ale bolii.
Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apeleaza la 4 teste simple. Din datele rezultate în urma acestor investigatii, medicul va stabili daca sunteti bolnav de glaucom, tipul acestuia si cât de avansata este boala.

1. Masurarea presiunii intraoculare.
Se face un test cu un instrument numit tonometru. Desi exista mai multe tipuri de tonometre, toate masoara deformarea corneei (partea anterioara a globului ocular), în functie de care se stabileste presiunea intraoculara. Pentru ca aceasta manevra sa nu fie suparatoare, ochiul este anesteziat prin instilarea de picaturi.
Medicul va repeta manevra la consultatiile urmatoare pentru a stabili eficienta tratamentului de scadere a presiunii intraoculare.

2. Examinarea nervului optic.
Se realizeaza cu ajutorul oftalmoscopului si urmareste punerea în evidenta a modificarilor specifice glaucomului aparute la nivelul nervului optic.

3. Examinarea unghiului de drenaj.
Este foarte necesara pentru stabilirea tipului de glaucom, cu unghi închis sau deschis, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite. Instrumentul utilizat se numeste lentila de gonioscopie.

4. Examinarea câmpului vizual.
Este investigatia care stabileste cât de afectata este capacitatea pacientului de a vedea. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie catre centru. Repetarea acestei manevre din timp va arata în ce masura boala este controlata cu tratamentul actual.

Tratament

Glaucomul nu poate fi vindecat iar leziunile produse de boala nu sunt reversibile. Dar, prin tratament, glaucomul poate fi controlat. Picaturile oculare, medicamentele orale si procedurile chirurgicale pot preveni sau incetini leziunile ulterioare.

Mentinand presiunea oculara sub control, puteti preveni lezarea nervului optic si pierderea continua a campului vizual. Medicul oftalmolog va face tot posibilul pentru scaderea presiunii intraoculare pana la un nivel care sa fie putin probabil sa lezeze mai departe nervul optic.

Medicatia locala este cea mai obisnuita pentru tratamentul precoce al glaucomului. Practica standard a fost sa se apeleze la chirurgie daca medicamentele sunt fara efect. Totusi, chirurgia este si ea o optiune de tratament initial, relativ sigur si eficient.

Picaturi oculare
Tratamentul glaucomului incepe adesea cu picaturi oculare. Tipurile de picaturi prescrise cel mai frecvent de medici sunt:

* Beta blocante. Acestea reduc productia de umoare apoasa. Efecte adverse posibile includ respiratia dificila, rarirea pulsului, caderea parului, scaderea presiunii arteriale, impotenta, oboseala, slabiciune, depresie si pierderi de memorie. Daca aveti astm, bronsita sau emfizem, sau aveti diabet si folositi insulina, tratamentul ales trebuie sa fie altul decat beta blocantele.
* Agenti alfa-adrenergici. Acestia reduc productia de umoare apoasa. Efectele adverse posibile sunt: cresterea presiunii arteriale, ameteli, ochi inrositi, umflati sau cu senzatie de mancarime, gura uscata si reactii alergice.
* Inhibitori ai anhidrazei carbonice. Aceste medicamente reduc cantitatea de umoare apoasa. Efectele adverse posibile sunt: urinatul frecvent si senzatia de amortire a degetelor, dar acestea apar mai frecvent cand inhibitorul de anhidraza carbonica este adimistrat oral.
* Analogi de prostaglandine. Aceste picaturi oculare cresc fluxul de umoare apoasa care iese din ochi. Efectele adverse posibile sunt:inrosirea usoara a ochilor si usturime, intunecarea irisului, schimbarea pigmentului pleoapei.
* Prostamide. Cresc scurgerea umorii apoase. Efectele adverse posibile sunt: Inrosirea usoara pana la moderata a ochilor si senzatie de mancarime.
* Agenti parasimpatomimetici. Mioticele cresc scurgerea umorii apoase. Efectele adverse posibile sunt: durere in jurul si in interiorul ochilor, vedere tulbure si incetosata, tulburare de vedere de aproape, reactii alergice, nas infundat, transpiratie, cresterea salivatiei si ocazional probleme digestive.
* Compusi cu epinefrina. Si acestea cresc scurgerea umorii apoase. Efectele adverse posibile sunt: ochi rosii, reactii alergice, palpitatii, cresterea presiunii arteriale, durere de cap si anxietate.

Medicatia orala
Daca picaturile nu scad singure presiunea oculara pana la nivelul dorit, medicul va poate prescrie si o medicatie orala. Inhibitorii anhidrazei carbonice, cum sunt acetazolamida si metazolamida, sunt medicamentele orale prescrise in mod obisnuit pentru glaucom. Luati aceste medicamente in timpul meselor pentru a reduce efectele adverse. Puteti minimaliza pierderea de potasiu pe care o produc aceste medicamente prin introducerea in dieta a bananelor si a sucului de mere.

Chirurgia

Laser
Trabeculoplastia cu laser cu argon nu vindeca glaucomul, dar este practicata adesea in locul cresterii numarului de picaturi. In anumite cazuri, este folosita ca terapie initiala sau primara pentru glaucomul cu unghi deschis. Aceasta procedura este o metoda rapida, nedureroasa si relativ sigura, de scadere a presiunii intraoculare. Dupa amortirea ochiului cu picaturi anestezice, este aplicat tratamentul laser printr-o lentila de contact cu oglinzi, in unghiul ochiului. Se produc cu laserul arsuri microscopice cu scopul de a produce cicatrizarea zonei. Drept rezultat tesutul cicatricial intinde tesutul de filtrare adiacent pentru a permite lichidului o mai buna scurgere prin canalele de drenaj.

Chirurgia glaucomului (trabeculectomia), care este microchirurgie de finete, poate de fapt vindeca glaucomul. In aceasta operatie, este indepartat un mic fragment din reteaua trabeculara blocata pentru a crea o deschizatura si este realizata o noua cale de filtratre prin care lichidul sa poata iesi din ochi. Pentru noua cale de filtrare, este confectionat un mic saculet de filtrare din tesut conjunctival. (Conjunctiva este membrana transparenta care acopera albul ochiului). Saculetul de filtrare este o zona mai ridicata, ca un chist, plasata in partea de sus a ochiului sub pleoapa superioara.

Implanturi de drenaj. Un alt tip de operatie, numit implant chirurgial de drenaj, poate fi o optiune pentru cei cu glaucom secundar sau pentru copiii cu glaucom.
Ca si trabeculectomia, implantul chirurgical de drenaj poate fi facut in spital sau la o clinica. Sunt administrate medicamente pentru relaxare si picaturi oculare si un anestezic pentru a amorti ochiul. Medicul introduce in ochi un mic tub de de silicon pentru a ajuta drenajul umorii apoase.

Complicatiile chirurgiei galucomului pot fi: infectia, sangerarile, presiunea oculara care ramane prea ridicata sau prea scazuta, si potential, pierderea vederii. Chirurgia ochiului poate sa accelereze dezvoltarea cataractei. Majoritatea acestor complicatii pot fi tratate eficient.