Hemoroizi

Generalitati

Ce sunt hemoroizii?
Hemoroizii sunt dilatatii varicoase ale venelor situate in peretele anusului si rectului. Venele din zona anusului si a rectului au rol de protectie, de a ajuta la o inchidere perfecta a rectului. In momentul exercitarii unei presiuni asupra lor, aceste vase incep sa se dilate.
Hemoroizii sunt foarte frecventi, atat la barbati cat si la femei; aproximativ jumatate din persoanele cu varsta peste 50 de ani au hemoroizi.

Care sunt tipurile de hemoroizi?
Venele rectului formeaza o bogata retea in submucoasa, cunoscuta sub numele de plex hemoroidal. Plexul hemoroidal este impartit in doua portiuni: interna si externa, de unde si impartirea hemoroizilor in doua tipuri:
•    Hemoroizi interni. Hemoroizii interni sunt hemoroizii care se formeaza in interiorul rectului, situat deasupra anusului. Hemoroizii interni nu pot fi vazuti cu ochiul liber si sunt acoperiti de mucoasa de tip digestiv care nu are sensibilitate, deci nu apare durere.
•    Hemoroizi externi. Hemoroizii externi se formeaza sub pielea anusului. Hemoroizii externi se poate palpa (apar ca o mica proeminenta sub pielea anusului) ,se poate vedea si se insotesc de durere datorita distensiei pielii care este foarte bogata in filete nervoase senzitive.
Datorita anastomozelor dintre plexul hemoroidal intern si cel extern, majoritatea persoanelor cu hemoroizi au atat interni cat si externi.

Care sunt cauzele aparitiei hemoroizilor?
Hemoroizii apar atunci cand creste presiunea in venele din jurul anusului si a rectului . Factorii care cresc presiunea in plexurile hemoroidale sunt:
•    Tulburari gastrointestinale (constipatia cronica, diaree, etc). Efortul crescut in timpul defecarii este considerat cea mai frecventa cauza a hemoroizilor. Acest lucru se produce frecvent la pacientii cu constipatie cronica. Perioadele lungi de timp petrecute pe toaleta determina cresterea presiunii la nivelul venelor din canalul rectal.
•    Sarcina si nasterea. Atat presiunea fatului in abdomen cat si schimbarile hormonale duc la largirea vaselor hemoroidale. Aceste vase sunt supuse unor presiuni mari in timpul nasterii. Pentru majoritatea femeilor, hemoroizii care apar in urma sarcinii reprezinta o problema temporara.
•    Ridicarea de greutati. Ridicarea unor obiecte grele poate provoca cresteri ale presiunii in plexul hemoroidal similare cu cele provocate de constipatie. Ridicarea de greutati este cunoscuta ca factor agravant al hemoroizilor si este adesea asociata cu formarea lor.
•    Alimentatia necorespunzatoare, in special in carne si alimente satioase fara a consuma si fructe si legume sau alimente care contin fibre (tarate, iaurturi, legume etc). Rolul fibrelor este de a se dilata la nivel intestinal (daca ati baut suficiente lichide) si de a stimula prin volumul lor miscarile intestinului (peristaltismul), usurand digestia si mentinand activitatea normala a celulelor intestinale, favorizand absorbtia nutrientilor si efectuarea scaunelor la intervale normale de timp (deci previne si constipatia). Regimul alimentar bogat in condimente favorizeaza aparitia hemoroizilor.
•    Boli hepatice. Ciroza hepatica determina cresterea presiunii in circulatia portala a carei expresie sunt hemoroizii simptomatici.
•    Tumorile pelvine, genitale sau rectale pot comprima caile de drenaj ale plexurilor hemoroidale, iar uneori insasi peretele rectal.
•    Statul prelungit pe scaun sau in picioare
•    Obezitatea
•    Tuse cronica
•    Insuficienta cardiaca cronica determina staza venoasa in sistemul cav inferior.
•    Utilizarea excesiva de laxative sau clisme
•    Excesul de alcool, cafea,  ciocolata, bauturi cofeinizate, tutun
•    Sexul anal
Pacientii care au membri de familie cu hemoroizi au risc mai mare de a dezvolta hemoroizi. In aparitia hemoroizilor exista o predispozitie ereditara legata de o calitate mai slaba a colagenului, ceea ce ce conduce la alterarea peretilor venosi.

Care sunt simptomele hemoroizilor?
•    Prezenta sangelui proaspat, de culoare rosu aprins, in cantitati mici, in scaun sau pe hartia igienica
•    Mancarime sau iritatie in regiunea anala
•    Durere sau disconfort in regiunea anala
•    Tumefiere in jurul anusului
•    Eliminarea de mucozitati in scaun
•    Aparitia unei pete pe lenjerie, datorita secretiilor mucoase.
Hemoroizii externi pot ramane fara simptomatologie toata viata: nu produs sangerari, nu sunt durerosi si nu jeneaza defecatia. Ei sunt observati la inspectie ca o tumoreta nedureroasa, de consistenta moale situata in jurul orificiului anal. Hemoroizii se accentueaza la efortul de tuse sau defecatie.
Simptomatologia hemoroizilor interni este mai zgomotoasa fiind dominata de hemoragie, scurgeri mucoase, prurit (mancarime) si durere. Pierderile mici, dar repetate de sange , caracteristice hemoroizilor produc anemie (pacientul este palid si acuza oboseala accentuata). Scurgerile mucoase provin din procesul de anorectita care determina cresterea secretiei glandelor mucoase. Datorita scurgerii permanente a acestor secretii si iritatiei regiunii anale se produce pruritul (mancarime) rebel.
In mod obisnuit bolnavii cu hemoroizi nu acuza durere , ci senzatia de greutate, de evacuare incompleta a fecalelor dupa defecatie. Aparitia durerii in regiunea anala la pacientii cu hemoroizi este asociata cu aparitia complicatiilor, in special cele inflamatorii.

Care sunt complicatiile hemoroizilor?
•    Fisura anala este o ruptura in mucoasa care captuseste rectul inferior (anus) care provoaca durere in timpul tranzitului intestinal si sangerari importante.
•    Abcesul anal este o colectie de puroi in regiunea perianala. Abcesul anal este o urgenta medicala.
•    Fistula perianala este o comunicare intre canalul anal si tegumentul perianal.
•    Proccidenta, adica iesirea hemoroizilor interni la exterior, urmata de inflamarea acestora si trecerea foarte dificila inapoi, ducand la aparitia disconfortului si a durerii
•    Tromboza si inflamatie (tromboflebita hemoroidala). Formatiunea hemoroidala devine dureroasa (chiar durere pulsatila). Defecatia este dureroasa. Hemoroidul apare ca o tumoreta violacee lucioasa, turgescenta, foarte sensibila la palpare, nedepresibila. Dupa 3-4 zile, simptomele se atenueaza si prin ruperea nodulului trombozat se produce o mica hemoragie, cu eliminarea trombului.
•    Strangularea hemoroizilor interni prolabati

Diagnostic

Examenul clinic
Diagnosticul de hemoroizi este stabilit in urma efectuarii istoricului medical si a unui examen fizic efectuat de catre un medic.  Pacientul este, in general, intrebat despre tranzitului intestinal, inclusiv frecventa si orice modificari recente ale acestuia, precum si anumite simptome, cum ar fi durerea, sangerarile sau mancarimea in regiunea anala. Examenul fizic implica de regula un tuseu rectal. Pentru tuseul rectal medicul va folosi o manusa chirurgicala nesterila, de unica folosinta iar index-ul va fi lubrefiat pentru ca manevra sa fie cat mai putin suparatoare. In cursul tuseului rectal  medicul percepe hemoroizii ca niste bureleti si evidentiaza laxitatea (alunecarea mucoasei).

Anuscopia
Aceasta examinare inseamna folosirea unui instrument ca un tub subtire si scurt si dotat cu iluminatie pentru a analiza canalul anal (ultimii centrimetri) .

Rectoscopia
Rectoscopia este un examen care permite explorarea vizuala a peretilor rectului. O rectoscopie consta in introducerea prin anus in rect a unui endoscop rigid denumit rectoscop (un tub cu lungimea de 25 centimetri si cu diametrul de 1,5 centimetri, dotat cu un sistem optic). Sunt posibile biopsiile (prelevari de tesut rectal). Rectoscopia este utila pentru diagnosticarea hemoroizilor interni.
    
Sigmoidoscopie
Aceasta permite medicului sa observe suprafata colonului situata in treimea inferioara (colonul sigmoid). Acest examen se face cu ajutorul unui tub subtire, flexibil, cu un mic aparat de fotografiat la capat care este introdus usor in rect si se va inainta usor prin intestinul gros. In timpul unei sigmoidoscopii se pot recolta mostre de tesut (biopsie) pentru examenul anatomopatologic.
    
Alte teste diagnostice, inclusiv analizele de sange si analiza materiilor fecale, pot fi folosite pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.

Tratament

Tratamentul medicamentos
Medicamentele pot ajuta la ameliorarea simptomelor asociate cu hemoroizii. Unguentele care protejeaza pielea, cum ar fi oxidul de zinc, pot preveni accentuarea leziunii si reduc pruritul deoarece formeaza o bariera peste hemoroizi. Supozitoarele folosite timp de 7- 10 zile calmeaza iritatia si lubrifica canalul anal in timpul tranzitului intestinal. Unele dintre aceste produse contin substante care pot afecta sanatatea tesuturilor anale daca acestea sunt utilizate timp indelungat.
Unguentele care contin hidrocortizon 1% au ca efect reducerea inflamatiei si a mancarimii. Aceste produse nu ar trebui sa fie utilizate mai mult de 2 saptamani, deoarece ele pot determina atrofierea ( subtierea) pielii. In cazul inflamarii acestora, trombozei hemoroidale si iritatiei hemoroizilor tratamentul recomandat este in general aplicarea locala de unguente cu continut de substante antiinflamatoare, analgezice sau chiar substante anestezice, supozitoare cu continut similar, iar in cazurile asociate cu constipatie se vor administra laxative.

Tehnici de chirurgie minim invaziva
•    Ligatura cu benzi elastice. Acest procedeu consta in aplicarea unei benzi de cauciuc la baza hemoroidului. Circulatia fiind intrerupta, mucoasa hemoroidala se va necroza (va muri).Hemoroidul este aspirat intr-un tub, apoi strangulat la baza cu o parghie pentru a i se monta doua inele de cauciuc, astfel incit hemoroidul se va usca, pentru ca nu mai este irigat cu sange. Dupa 7-10 zile hemoroidul cade, ramanand o mica rana care se cicatrizeaza repede. Aceasta interventie se repeta la 2-3 saptamini pentru ceilalti hemoroizi. Aceasta procedura nu necesita anestezie.
•    Scleroterapie. In cadrul acestei proceduri medicul injecteaza o solutie chimica in interiorul hemoroizilor care ii micsoreaza.Aceasta metoda este folositoare doar pentru hemoroizii foarte mici si este mai putin eficienta decat ligatura cu benzi elastice. Rezultatele sunt de multe ori de scurta durata si necesita repetarea tratamentului.
•    Fotocoagularea cu laser. Produce coagularea hemoroizilor si transformarea lor in cicatrici fibroase. Metoda este foarte eficienta in hemoroizii mici dar cicatricile rezultate pot duce in timp la stenoza sau dimpotriva la incontinenta anala.
•    Coagularea in infrarosu. In cadrul acestei tehnici se foloseste o sonda ce emite radiatii infrarosii si astfel produce caldura. Sonda este aplicata la nivelul hemoroidului determinand coagularea acestuia si transformarea in tesut cicatriceal. Metoda se foloseste singura sau in asociere cu ligatura cu benzi elastice si este considerata mai eficienta ca terapia cu laser in tratamentul hemoroizilor.
•    Coagularea bipolara. Electroterapia bipolara are un efect direct de coagulare a membranei mucoase de langa hemoroid. Sondele bipolare se folosesc pentru tratarea hemoroizilor interni ce sangereaza.
•    Terapia cu curent galvanic. Terapia cu curent galvanic se defineste ca disolutia hemoroizilor (distrugerea lor) prin mijloace chimice si electrice, utilizand un curent electric continuu ce determina reactie chimica la nivelul masei hemoroidale. Procedeul dureaza in jurul a 10 minute. Curentul galvanic, complet nedureros, este introdus direct in venele patologice: curentul, pozitiv sau negativ, determina o reactie chimica sau termala la nivelul tesuturilor, ceea ce, fie distruge, fie oblitereaza masa hemoroidala. Este un procedeu simplu si sigur si nu necesita anestezie sau spitalizare, nu lasa sechele si nu determina complicatii severe, asa dupa cum rezulta din studiile efectuate.
•    Crioterapia( inghetarea extrema). Un dispozitiv criogenic foloseste nitrogen lichid pentru a ingheta hemoroidul. Aceasta provoaca caderea tesutului afectat, astfel incat sa poate creste un nou tesut in acel loc. Aceasta tehnica are un efect marit atunci cand este folosita in tratarea hemoroizilor externi.
•    Ligatura arteriala hemoroidala. Ligatura ramurilor arterei hemoroidale interne care vascularizeaza tesutul hemoroidal priveaza hemoroidul de aportul sanguin arterial, hemoroizii atrofiindu-se in consecinta si disparand.

Tratamentul chirurgical
•    Hemoroidectomia. Hemoroidectomia reprezinta rezectia chirurgicala a hemoroizilor. Hemoroidectomia este indicata in caz de complicatii ale hemoroizilor (hemoragie, dureri, formarea unui cheag, inflamatia anusului) sau cand celalalte tratamente (scleroza, crioterapie, ligatura elastica) au esuat. Ea este practicata sub anestezie generala sau rahianestezie. Hemoroidectomia se poate efectua ca o procedura de o zi. Dar, datorita ingrijiri necorespunzatoare in ambulator si nivelului marit de durere dupa aceasta procedura, este necesara spitalizarea (in medie 3 zile). Hemoroidectomia este cel mai eficient si complet mod de a elimina hemoroizii, dar este asociata cu cea mai mare rata de complicatii ( dureri in regiunea ano-rectala, dificultate temporara de golire a vezicii urinare, infectii ale tractului urinar,etc ).
•    Hemoroidopexia. Aceasta procedura are ca scop reducerea fluxului de sange la nivelul tesutului hemoroidal. Pacientii au mai putine dureri in comparatie cu cele experimentate dupa tehnicile conventionale. Pacientii se pot intoarce mai repede la activitatile normale in comparatie cu cei care sunt tratati prin hemoroidectomie. Hemoroidopexia a fost asociata cu un risc mai mare de reaparitie a hemoroizilor si a prolapsului rectal.

Medicina alternativa
Tratamentul se refera la aplicatii externe si la administrarea interna a preparatelor din plante. Aplicatiile externe au o actiune antiseptica, calmanta, hemostatica si cicatrizanta.
•    Scoarta de stejar - 100 g scoarta se fierbe intr-un litru apa, apoi se filtreaza. Se aplica in comprese repetate.
•    Lumanarica - se foloseste pentru bai de sezut; se prepara din 30-60 g frunze la un litru apa; se fac doua bai zilnic.
•    Iarba de tranji - a carei denumire populara este sugestiva, s-a utilizat inca din secolul al XVI-lea in tratamentul hemoroizilor. Micile sale radacini in forma de tuberculi au asemanare frapanta cu hemoroizii, ceea ce a sugerat autorilor teoriei signaturii (asemanarii) utilizarea sa, verificata de-a lungul secolelor, ca remediu specific hemoroizilor. Extern se foloseste sub forma de cataplasma, din frunze fierte; aplicatii cu decoct concentrat din frunze sau radacini (se fierb 60 g intr-un litru apa pana se scade la 1/4 din cantitatea initiala) care se amesteca cu faina de in. Sucul de planta - preparata se poate folosi pentru badijonarea hemoroizilor.
•    Coada soricelului - prin proprietatile sale hemostatice si cicatrizante, actioneaza favorabil in aplicatii externe: bai de sezut, comprese cu decoct preparat din 60 g inflorescente la un litru apa. Ultilizarea plantei a fost recomandata chiar de Hipocrate, in cazul hemoroizilor sangeranzi.
•    Coada calului - are rol hemostatic. Se utilizeaza extern sub forma de comprese cu un decoct concentrat si prelungit, preparat din 100 g planta la un litru apa.
•    Frunzele de soc - sunt renumite ca topice externe. Se aplica comprese cu infuzie concentrata din 100 g frunze la un litru apa.
•    Frunzele de vita de vie - datorita proprietatilor astringente, se pot utiliza extern in cataplasme.
•    Afinele se folosesc ca decoct, obtinut dintr-un pumn de afine, care se fierb intr-un litru de apa, pana cand aceasta cantitate se reduce la jumatate. Se aplica extern sub forma de spalaturi si comprese. Pentru igiena zilnica se fac alternativ baile de sezut cu infuzie de musetele si de galbenele.
•    Se fierbe 1kg de varza dulce circa 30 de minute, in 2-3 litri de apa. Cu zeama obtinuta se fac zilnic bai de sezut caldute. Se poate folosi si praz, si se poate tine la frigider, incalzindu-se inainte de folosire. Sau se pot folosi alternativ. Dupa o baie de circa 30 minute se lasa sa se usuce (nu se sterge) si se unge locul dureros cu alifie de galbenele. Tratamentul dureaza cam o luna de zile.
•    Decoct de matraguna -Planta trebuie fiarta 1/2 ore, se va spala locul bolnav si se va sta 15 minute cu fundul in acest decoct, ceaiul trebuie sa fie cat mai cald. Baile se vor face in fiecare seara.
•    Moturi de nuc-Nucul infloreste in aprilie si are flori femele - nuca propriu-zisa – si flori barbatesti – niste moturi verzi pline de polen galben, care dupa ce fecundeaza nuca cad si se vor usca devenind negre. Se pot culege de pe jos si se pot pastra 2-3 ani. Tratamentul: in 2-3 litri de apa clocotinda se pune o mana (circa 20gr) de moturi de nuc, se opreste focul si se acopera. Cand infuzia este suportabila la cot, se pune intr-un lighean cu moturi cu tot, si se fac bai de sezut pana ce infuzia se raceste. Se poate reincalzi si folosi inca o data. Se vor face 10 astfel de bai in 10 seri consecutiv. Bolnavul trebuie sa se fereasca de piper, ardei iute si trebuie sa mentina o igiena stricta la locul bolnav.

Imagini