Termen cautat
Categorie

Litiaza renala, calculii renali sau pietrele la rinichi

GENERALITATI:

Cum facem litiaza renala

Rinichii reprezinta organul pereche responsabil de filtrarea produselor reziduale din organism. Aceste produse sunt transportate pe cale sangvina si eliminate prin urina produsa. Atunci cand substantele reziduale nu se mai dizolva complet in urina, se formeaza nisipul si cristalele, cunoscute ca pietre sau calculi. Aceste pietre se formeaza in conditiile desfasurarii unui dezechilibru mineral intre compusii urinari care stimuleaza procesul cristalizarii. Astfel de dezechilibre se pot produce intre calciu, oxalati, fosfati sau alte produse transportate de torentul circulator.

Calculii se dezvolta in urma procesului de cristalizare al sarurilor din urina. Acesti calculi se pot forma la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii sau la nivelul uretrei. Ureterele reprezinta canalele care fac legatura intre rinichi si vezica urinara, iar uretra este canalul care permite comunicarea vezicii cu meatul urinar.  Existenta calculilor in oricare segment al aparatului urinar poarta denumirea de litiaza. Calculii localizati la nivelul rinichilor contin, in general, acid uric sau fosfat de calciu. Majoritatea calculilor au dimensiuni asemanatoare cu firele de nisip astfel ca pot fi eliminati fara dificultati prin activitatea normala a sistemului urinar. Calculii de foarte mici dimensiuni pot sa nu determine nici un semn clinic. Daca insa, dimensiunile calculilor ajung la marimea unui boabelor de mazare sau mai mari, pacientul poate manifesta dureri de intensitate crescuta, cunoscute ca si colici renale

Compozitia calculilor renali

Calculii urinari contin produse precum fosfatul, carbonatul, oxalatul de calciu sau chiar fosfatii amoniaco - magnezieni depistati in cazul calculilor coraliformi care asociaza infectii urinare. Alte potentiale componente ale calculilor urinari sunt acidul uric, cistina sau diferite substante medicamentoase. Calculii renali se pot elimina pe cale naturala in conditiile in care diametrul lor nu depaseste 8 - 10 mm.


Etiologia pietrelor la rinichi 

Factorii care contribuie la sporirea cantitatii de calciu din urina sunt cei favorizanti ai litiazei renale. Deshidratarea, hipervitaminoza D, unele medicamente precum hormonii tiroidieni sau diureticele sau boli precum cancerul, afectiunile renale sau hiperparatiroidismul au acest efect. Cresterea titrului de oxalati in continutul urinar se produce ca urmare a unui regim alimentar bogt in aceste substante sau ca urmare a influentei unor factori de natura genetica. Infectiile urinare reprezinta, un factor favorizant in cazul formarii calculilor urinari. Bacteriile care determina desfasurarea infectiilor urinare sunt producatoare de enzime care actioneaza prin cresterea concentratiei de amoniac inregistrate in urina. Litiaza renala produsa ca urmare a infectiilor urinare este mai frecvent inregistrata la femei fata de barbati. Alimentatia bogata in proteina determina, de asemenea, antrenarea unui exces de acid uric in componenta urinei. Toti acesti factori sunt favorizanti producerii litiazei, chiar daca componenta calculilor difera in functie de excesul de substantele minerale inregistrat la fiecare persoana in parte. Persoanele afectate de guta sau cei supusi chimioterapiei manifesta, de asemenea, o predispozitia pentru aparitia calculilor renali.   

Bacteriile produc enzime care maresc concentratia amoniacului in secretia urinara. Pietrele la rinichi produse de infectiile urinare sunt mai frecvente la femei. Dietele bogate in proteine pot determina formarea unui volum mare de acid uric in urina. Pacientii care sufera de guta sau cei supusi chimioterapiei sunt mult mai predispusi la formarea de calculi renali.

Complicatiile litiazei renale

In cazul instituirii tardive a tratamentului, litiaza renala poate declansa agravarea simptomelor si suprapunerea unor complicatii severe. Persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt predispuse si la dezvoltarea de infectii ale tractului urinar sau la agravarea celor aflate in desfasurare. Cea mai severa complicatie care poate surveni ca urmare a litiazei renale este reprezentata de leziunile renale care pot determina declansarea sindromului de insuficienta renala. In suficienta renala se produce in conditiile in care calculul sau calculii de dimensiuni mari obstrueaza caile de eliminare a urinei produse la nivelul rinichilor. In cazul persoanelor cu rinichi sanatosi, calculii urinari nu determina probleme semnificative decat in conditiile in care obstrueza in totalitate caile urinare pentru o perioada de patru saptamani. Pietrele supradimensionate pot compromite structura renala atragand dupa sine nefunctionalitatea rinichiului si predispozitia la infectii urinare frecvente. In astfel de situatii devine necesara indepartarea calculilor pe cale chirurgicala. Litiaza are implicatii mult mai grave in ceea ce ii priveste pe pacientii care au un singur rinichi, cei cu probleme grave de imunitate sau cei supusi deja unei interventii de transplant renal. 

Simptomatologia litiazei renale

Durerile rezultate in urma obstruarii cailor urinare de catre calculii formati sunt intense, pacientii comparandu-le chiar si cu durerile resimtite la nastere. Acestea apar brusc, in momentul cand calculul se misca la nivelul tractului urinar, determinand iritatie si obstructie. Durerea poate radiaza spre zona spatelui si spre partea laterala a abdomenului inferior, in zona rinichiului afectat putand sa se extinda pana in regiunea inghinala. Pacientii mai pot observa aparitia sangelui in urina eliminata, starea febrila sau frisoane. In cazul semnalarii acestor simptome este necesara prezentarea de urgenta la o unitate medicala de garda.

"Portretul" bolnavului cu pietre la rinichi

In general, persoanele se imbolnavesc de litiaza renala in intervalul de varsta cuprins intre 20 si 40 de ani. In urma cu 10 ani studiile efectuate au conchis ca barbatii erau afectati in numar mult mai mare decat femeile, de aceasta afectiune. Cercetarile recente demonstreaza, in schimb, ca procentul s-a inversat in ultimii 5 ani. Astfel, la momentul actual se poate afirma cu siguranta ca persoanele afectate de pietre la rinichi sunt in mare parte femei. De asemenea, cercetarile de specialitate au demonstrat ca persoanele care au un singur calcul renal dezvolta, in general intr-un timp foarte scurt, noi calculi.

Boala este transmisa ereditar

Copiii proveniti din parinti care sufera de calculi renai sunt expusi unui risc mai mare 50 % sa dezvolte aceasta afectiune. Acesti copii trebuie supusi examinarilor periodice pentru efectuarea analizelor. De asemenea, acestia trebuie sa fie atenti la ce fel de apa beau. Studiile de specialitate au conchis ca si compozitia minerala a apei este un factor favorizant dezvoltarii de pietre la rinichi. Persoanele expuse acestui risc trebuie sa consume alcool cu moderatie deoarece si acesta joaca un rol important in formarea calculilor renali, in special la persoanele afectate si de guta. Guta reprezinta inflamarea dureroasa a incheieturilor provocata de dezechilibre de metabolizare a acidului uric.

Atentie la dieta! Evitati sarea, grasimile, carnea si zaharul in exces

Alimentatia nesanatoasa joaca un rol important in formarea calculilor renali. Sarea, grasimile, carnea si zaharul consumate in exces predispun la riscuri mari de dezvoltare a litiazei renale. Specialistii adauga in aceasta categorie proteinele vegetale si carbohidratii nerafinati in cazul carora se recomanda, de asemenea, moderatie. Orice tip de exces alimentar este daunator. Se recomanda evitarea consumului excesiv de vitamina C care determina cresterea cantitatii de exalati din urina. Hiperoxaluria se poate produce in cazul consumului a mai mult de 500 mg de vitamina C pe zi, fapt ce sporeste riscul formarii pietrelor la rinichi. Acesti oxalati sunt regasiti in fructele de padure, in nuci, ciocolata, ceai, sucuri de fructe si in legume precum fasolea verde, spanacul sau rosiile. Persoanele predispuse la dezvoltarea de calculi urinari trebuie sa limiteze cantitatea de alimente continatoare de oxalati din ratie.

Cum apar pietrele la rinichi

Initial, calculii se prezinta ca niste particule mici de minerale localizate in interiorul rinichilor. Atunci cand urina este evacuata de la nivelul rinichiului, exista posibilitatea angrenarii conglomeratelor de minerale. In cazul in care acestea raman localizate la nivelul rinichilor o perioada mai lunga de timp, au tendinta de a seuni si de a forma un calcul de dimensiuni mai mari. In majoritatea cazurilor, odata cu evacuarea urinei si calculii parasesc rinichiul, traversand intregul tract urinar si fiind eliminate din organism, insa exista si situatii cand dimensiunea mare a calculilor determina blocarea acestora pe traiectul ureterului. Consecinta acestei obstructii este durerea si impiedicarea traversarii ureterului de catre urina. Intensitatea dureroasa se accentueaza in 15 - 60 de minute de la momentul producerii obstructiei, crescand din ce in ce mai mult pe masura trecerii timpului. Durerile pot scadea in intensitate daca piatra este mobilizata si deblocheaza ureterul. Remiterea durerilor apare atunci cand piatra este evacuata la nivelul vezicii urinare.

Cum eliminam calculii renali

Calculii de dimensiuni crescute pot fi tratati doar prin tratamente de specialitate. Cu cat dimensiunea calculului este mai redusa, cu atat sansele de a fi evacuat fara a fi necesar un tratament anume, sunt mai crescute. In urma statisticilor efectuate s-a constatat ca 90 % dintre calculii cu dimensiuni mai mici de 5 mm si jumatate dintre cei cu diametrul mai mare de 5 mm se elimina de la sine. Tratamentul in regim ambulatoriu se poate pune in aplicare in cazul a 10 - 20 % dintre acestia. Intervalul de timp in care un calcul traverseaza tractusul urinar este de 1 - 3 saptamani. Calculii care se elimina de la sine au nevoie, in proportie de doua treimi, de patru saptamani de la primul simptom pentru a traversa tractusul urinar.

Circa jumatate dintre persoanele afectate de cel putin un calcul urinar vor forma noi calculi in urmatorii cinci ani, in conditiile neefectuarii unui tratament. Recidivele calculilor renali repetate de mai multe ori pe parcursul a cativa ani, tind sa se produca cu o frecventa din ce in ce mai scazuta.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul pietrelor la rinichi

Pacientii care sufera de litiaza sunt diagnosticati, in general, cu ocazia prezentarii la medic ca urmare a manifestarii unor dureri de mare intensitate. In cazul in care pacientul reuseste sa elimine calculul, examenul obiectiv este in continuare necesar pentru determinarea riscului de dezvoltare a recidivelor litiazei.

Testele care confirma litiaza renala

Diagnosticarea litiazei renale se realizeaza in urma efectuarii unor examene de laborator care ajuta specialistii sa localizeze cu exactitate calculul si sa obtina informatii amanuntite cu privire la leziunile potentiale sau existe, produse de acestia pe lungimea traiectului pe care l-au parcurs. Astfel de examene sunt: 

  • Examenul computer tomograf ( CT ) in spirala, fara substanta de contrast, este testarea principala efectuata in caz de suspicionare a litiazei renale. Scanarea uretrei si a rinichilor este efectuata in timp ce scanerul efectueaza o miscare circulara in jurul pacientului supus investigatiei. Timpul de derulare al acestui examen reprezinta jumatate din perioada de desfasurare a examenului computer tomograf standard, obtine imagini clare si din unghiuri de incidenta diferite ale organelor. 
  • Pielografia intravenoasa ( IVP ) reprezinta un examen radiologic capabil sa indice dimensiunile, forma si pozitia tractusului urinar. In cursul examenului, o substanta de contrast este administrata intravenos pacientului, dupa care se efectueaza un set de radiografii la anumite intervale de timp. Acest examen avea rol de electie inainte de aparitia examenului computer tomograf in spirala. 
  • Urocultura si sumarul de urina identifica prezenta unei infectii a tractusului urinar. Prin intermediul uroculturii se pot identifica procese infectioase localizate la nivelul tractusului urinar, iar prin intermediul sumarului de urina stabilesc mai multi parametrii precum aciditatea sau pH-ul sau prezenta cristalelor in urina.   
  • Examenul radiografic al abdomenului permite examinarea cu atentie a imaginii ureterelor, vezicii urinare si a rinichilor. Astfel se pot identifica pietrele urinare sau alti factori cauzatori de durere. Radiografia poate fi efectuata si in urma eliminarii unui calcul pentru a se verifica daca calculul a fost eliminat in totalitate sau daca acesta a produs leziuni pe traiectul pe care l-a parcurs. 
  • Ecografia sau ultrasonografia renala este realizata cu ajutorul ultrasunetelor care formeaza o imagine a rinichiului prin reflectarea undelor la acest nivel.

Cum se stabileste compozitia calculilor

Componenta calculilor este foarte importanta din punct de vedere diagnostic si profilactic. Determinarea componentei calculilor se efectueaza in functie de urmatoarele aspecte:

  • Istoricul medical si examenul clinic, care includ intrebari cu referire la regimul alimentar si stilul de viata al pacientului, in urma carora se strang date utile descoperirii factorilor de risc ai litiazei
  • Examenul urinei si analiza directa a calculului. Urina se filtreaza cu ajutorul unei site dese sau a unei fasii de tifon si se recolteaza calculii obtinuti pentru supunerea testarilor ulterioare.
  • Examenele biochimice masoara functionalitatea rinichilor, nivelul calciului seric, al acidului uric, fosforului, electrolitilor si a altor substante care pot favoriza instalarea litiazei renale. Astfel se pot determina si sansele de recidiva ale acestei afectiuni.  
  • Colectarea urinei eliminate pe parcursul a 24 de ore este utila pentru stabilirea volumului, valoarea pH-ului, calciului, acidului uric, oxalatilor si a celorlalte substante care predispun la formarea calculilor renali. 

Periodicitatea efectuarii acestor teste nu este obligatorie, insa unii medici le pot recomanda in conditiile existentei unui risc crescut de aparitie a recidivelor. Astfel, acestea pot fi indicate daca pacientul a reusit sa elimine mai multi calculi sau daca istoricul sau medical familial include aceasta afectiune. Se recomanda efectuarea unui test de sarcina in cazul durerilor aparute la femeile tinere atat pentru eliminarea posibilitatii desfasurarii unei sarcini ca si factor cauzal al simptomelor, cat si pentru excluderea riscului prezent in acest caz in ceea ce priveste expunerea la investigatii radiologice.

TRATAMENT:

Cum tratam pietrele la rinichi

Conduita terapeutica difera de la caz la caz, in functie de dimensiunile calculilor, natura, localizarea si numarul lor. Calculii cu dimensiuni mai mici de 5 mm in diametru, considerati mici, nu produc infectii urinare, blocaje complete sau o simptomatologie importanta si pot fi eliminati daca pacientul consuma zilnic o cantitate suficienta de lichide. In conditiile unui consum de apa de 2 pana la 3 litri pe zi, cantitatea de urina produsa creste, curatand rinichii si ajutand la eliminarea nisipului si a calculilor de mici dimensiuni. In conditiile in care astfel se reuseste eliminarea calculilor, tratamentul nu mai este necesar. Daca este posibil, se recomanda colectarea pietricelelor eliminate pentru a fi supuse ulterior examenelor de laborator. In acest scop se poate colecta urina care va fi filtrata cu ajutorul unei site fine sau a unei portiuni de tifon.  
Analgezicele si repausul la pat sunt singurele care pot ameliora colicile de natura renala. Majoritatea calculilor contin calciu, fapt care determina ineficacitatea tratamentelor menite sfaramarii acestora, insa calculii formati din acid uric raspund favorabil acestui tip de tratament.

  • Hipercalciuria

Pentru scaderea nivelului crescut de calciu din urina, cunoscut sub denumirea de hipercalciurie, sunt indicate medicamentele diuretice si tiazidele, care au calitatea de a mari volumul de urina produsa. Pacientilor in cazul carora se inregistreaza calciurie si nu obtin rezultatele scontate in urma tratamentului cu tiazide, li se recomanda administrarea ortofosfatilor pentru scaderea absorbtiei calciului si li se instituie un regim alimentar dietetic cu restrictii in ceea ce priveste calciul. Restrictiile la alimente bogate in calciu se pun in aplicare doar in cazul in care medicul specialist le recomanda acest lucru. 

  • Hiperuricosuria

In caz de hipercosurie sau exces de acid uric la nivelul urinei eliminate, se recomanda consumul a 3 litri de apa pe zi si scaderea consumului de alimente bogate in proteine. In acest scop, specialistul poate prescrie pacientului citrat de potasiu, care mentine un caracter antiacid al urinei, sau allopurinol, care stopeaza productia de acid uric.

  • Hiperoxaluria

Hiperoxaluria este termenul folosit in corespondenta cu un nivel crescut de oxalati in urina. Hiperoxaluria poate fi usoara, enterica sau primara. Hiperoxaluria usoara are ca si cauza dietele bogate in oxalati. Acestia se regasesc in cantitati importante in ceaiuri, ciocolata, coca - cola, nuci si in componenta legumelor cu frunze verzi. Preventiv, se poate administra zilnic piridoxina sau vitamina B 6, care are tendinta de a scadea numarul oxalatilor, creste volumul de urina eliminat, putand fi administrata si in asociere cu suplimentele de citrat de calciu. Un regim alimentar sarac in grasimi si oxalati, un aport crescut de lichide si administrarea suplimentelor de calciu se recomanda in caz de hiperoxalurie enterica. Afectiune este destul de rara, insa are adesea un prognostic grav, fiind cauzata de disfunctii ale functiei intestinale pregum cele manifestat in boala Crohn sau in cazul colitei ulceroase. Nivelul de oxalati poate fi redus prin administrarea de medicamente ca si citratul de calciu, magneziul , fierul si colestiramina. Hiperoxaluria de natura primara este o afectiune rara, determinata de o disfunctie hepatica de natura congenitala. Aceasta necesita instituirea unui tratament agresiv pentru prevenirea dezvoltarii calculilor renali. In acest sene, se pot prescrie cantitati mari de vitamina B 6, ortofosfati, suplimente cu magneziu si se recomanda consumarea unui volum suplimentar de lichide care sa determina formarea a doi litri de urina zilnic. Transplantul de rinichi sau de ficat devine necesar rareori.  

  • Hipocitraturia

Hipocitraturia, definita ca nivelul redus de citrat urinar, se remediaza prin administrarea suplimentelor de citrat de potasiu. Doza optima recomandata este dependenta de titrul de citrat din urina inregistrat in volumul de urina eliminat in decurs de 24 de ore. In cazul persoanelor afectate de acidoza urinara tubulara, rezultatele obtinute sunt favorabile in urma administrarii suplimentelor pe baza de citrat de potasiu. Sub forma unor astfel de suplimente se pot utiliza sucul de lamaie sau al altor fructe ale plantelor citrice.

  • Cistinuria

Nivelul ridicat de cistina la nivel urinar este cunoscut sub denumirea de cistinurie. In acest caz este recomandata consumul unui volum mare de lichide si cresterea valorii pH-ului urinar, realizata de obicei prin administrarea bicarbonatului. De asemenea, pot fi prescrise penicilamina sau tiopronina.

Medicatia

Produsele medicamentoase cu actiune antialgica, eliberate fara prescriptie medicala, precum aspirina sau paracetamolul nu sunt suficient de eficiente pentru atenuarea durerilor cu intensitate atat de crescuta precum cele resimtite in cazul litiazei renale. Durerile severe pot fi, in schimb, ameliorate prin administrarea injectabila a unor solutii precum sulfatul de morfina, meperidina HCL sub forma Demerolului sau tramadol HCL sub forma Ultramului. Acestea se pot administra pe cale injectabila intravenoasa sau intramusculara pentru obtinerea unor efecte antialgice. In ceea ce priveste administrarea intravenoasa a medicamentelor se are in vedere risul unei supradoze, iar administrarea orala a narcoticelor se face cu atentie din cauza pericolului dezvoltarii unei dependente. Administrarea acestor medicamente se  face sub stricta supraveghere medicala si din cauza efector secundare pe care le pot determina. Astfel de efecte secundare pot fi constipatia, starile de ameteala sau sindromul vertiginos, senzatia de greata sau voma si chiar scaderea frecventei respiratorii sau dificultati respiratorii mult mai severe.

Comentarii

In plus fata de tratamentul primit pentru calculii ureterali mai sunt utile hiperdiureza ( ingestia de lichide 1.5 litri in 45 de minute de 2 ori pe zi), aplicarea de caldura locala si administrarea de antispastice. Multa sanatate!

Tratamentul litiazei renale difera in functie de marimea calculilor, de pozitie si de numarul lor. Majoritatea sunt formate din calciu si nu raspund la tratament medicamentos. Litotripsia cu unda de soc extracorporeala (ESWL) este cea mai des folosita metoda de indepartare a pietrelor de la rinichi. Multa sanatate!

Multumim pentru filmulet.

M-ar interesa care a fost finalul. Ce dimensiune avea piatra si daca a fost eliminata; ceva dureri ? sau complcatii ?

Pagini

Adaugă comentariu nou