Termen cautat
Categorie

Ocluzia intestinala (obstructia intestinala)

GENERALITATI:

Ce este ocluzia intestinala?

Ocluzia intestinala consta in obstructionarea completa sau partiala a unui segment intestinal care impieteaza propulsarea continutului acestuia. Blocarea tranzitului gastro - intestinal si oprirea inaintarii gazelor si a produselor alimentare solide si lichide se poate produce atat la nivelul intestinului subtire, cat si la nivelul intestinului gros.

In conditii fiziologice, dupa inghitirea bolului alimentar, acesta parcurge faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros dupa care este eliminat sub forma de materii fecale. Intestinul subtire este alcatuit din trei segmente cunoscute sub denumirile de duoden, jejun si ileon. Atunci cand obstructia se produce in lumenul intestinului subtire, aceasta se localizeaza adesea in regiunea duodenului sau a jejunului. Blocajele inregistrate la nivelul intestinului gros se pot localiza in orice portiune a acestuia. Astfel, blocajul intestinului gros se poate produce la nivelul cecumului, al colonului sau al rectului.

Segmentele tractului digestiv superioare obstructiei isi continua activitatea si in urma instalarii blocajului, astfel ca intestinul devine dilatat si plin de alimente, lichide si gaze care determina inflamarea si tumefierea mucoasei intestinale.Flora intestinala de la nivelul ansei obstructionate se dezvolta excesiv si elibereaza toxine si emisii de gaze care determina agravarea distensiei abdominale. Flora bacteriana se dezvolta in continuare in timp ce continutul intestinului stagneaza la acest nivel si produce comprimarea vaselor de sange de la nivelul peretilor intestinali favorizand si instalarea tulburarilor circulatorii locale. In timp, lichidele care stagneaza in interiorul lumenului intestinal sunt absorbite de peretii intestinului, care devin edematiati, si de peritoneu, astfel aparand ascita. Translocarea lichidelor intestinale determina instalarea starii de deshidratare si hipovolemia generala asociata cu complicatiile sale caracteristice. Pe parcurs se dezvolta si tulburari ale circulatiei arteriale care pot determina formarea infarctelor sau a necrozelor intestinale.

Initial se constata cresterea peristaltismului intestinal datorata iritatiei de natura nervoasa. Aceasta accentuare a peristaltismului reprezinta o reactie de adaptare a organismului care incearca sa inlature obstacolul prin mijloacele sale specifice, insa din cauza distensiei ansei intestinale, progresiv incepe sa se instaleze paralizia acestui segment. Iritatia nervoasa a intestinului determina declansarea altor fenomene cu caracter general precum reducerea volumui sanguin circulant care produce irigarea si oxigenarea insuficiente ale glandelor endocrine si ale centrilor cerebrali. Irigarea si oxigenarea insuficiente determina la randul lor alte repercursiuni asupra tuturor functiilor organismului.  

Care sunt cauzele ocluziei intestinale?

Ocluzia intestinala poate fi de natura mecanica sau de natura functionala. Obstructia de natura mecanica este datorata unui obstacol care provine din lumenul acestuia si se blocheaza la acest nivel determinand comprimarea segmentului intestinal afectat sau se datoreaza comprimarii unui segment intestinal dinspre exterior. De asemenea, obstructia mecanica se poate produce si in urma rasucirii ansei intestinale in jurul propriului ax.

Ocluzia intestinala de natura functionala apare in urma pierderii peristaltismului intestinal.
 

Ocluziile intestinale functionale ( ileus)

In cazul obstructiilor intestinale cu caracter functional, ansele intestinale nu sunt capabile sa se contracte in mod eficient astfel ca materialele continute de intestin nu pot inainta in mod normal de-a lungul lumenului intestinal. Factorii cauzatori de ocluzie functionala produc dezechilibre de natura simpatico - parasimpatica in urma carora se instaleaza pareza sau spasmul musculaturii intestinale netede, in absenta actiunii unui obstacol.

Ocluziile intestinale functionale sunt inregistrate in mod frecvent in urma interventiilor chirurgicale suferite la nivel abdominal. Blocajele se manifesta in zilele 1 - 3 postoperator si sunt urmate de reinitierea functionalitatii normale la nivelul intestinului. In mod normal, obstructiile intestinale functionale nu determina instalarea altor complicatii. Ocluziile functionale pot, in schimb, sa apara si ca efect al instalarii unor complicatii postoperatorii precum dezvoltarea infectiilor sau formarea cheagurilor de sange.

Unele afectiuni vasculare pot fi, de asemenea, incriminate de producerea ocluziei intestinale. Astfel de afectiuni sunt reprezentate de leziunile arterelor care iriga intestinul, hemoragiile de natura digestiva, ateroscleroza sau anevrismele rupte ale aortei abdominale.

Dezechilibrele metabolice precum hipokaliemia sau nivelul scazut de potasiu din sange, hiperkaliemia sau nivelul crescut de potasiu, azotemia sau prezenta compusilor azotati la nivelul sangelui, hiponatremia, deshidratarea sau malnutritia pot contribui la instalarea unei obstructii intestinale de natura functionala.

Unele medicamente precum analgezicele opioide ca morfina si medicamentele cu rol anticolinergic sunt capabile sa determine ocluzii cu caracter functional.

Infectiile abdominale ca peritonitele, apendicitele sau pancreatitele, infectiile toracice ca si abcesele sau pneumoniile sau infectiile generalizate ale organismului pot avea ca si consecinta obstructionarea cu caracter functional a intestinului.

Megacolonul congenital cunoscut si ca boala Hirschsprung reprezinta o anomalie de natura congenitala care se caracterizeaza prin obstructia functionala partiala a intestinului, determinata de absenta celulelor ganglionare de la nivelul plexurilor nervoase din peretii intestinului gros.

Ocluziile intestinale mecanice

Ocluziile de natura mecanica se produc ca urmare a blocarii lumenului intestinal cu diversi agenti obstruanti care nu pot fi eliminati spontan.

Aderentele sau bridele dezvoltate in lumenul intestinal reprezinta cei mai frecventi factori declansatori ai obstructionarii intestinului subtire. Bridele reprezinta portiuni de tesut cu origine cicatriciala dispuse sub forma de benzi care fac legatura intre organe care nu sunt unite in mod normal. Aderentele se pot forma in urma desfasurarii unor infectii, postoperator sau in urma suferirii unor traumatisme.

Formatiunile tumorale benigne si maligne si radioterapia sunt alti factori determinanti ai ocluziilor intestinale mecanice. Tumorile formate in interiorul lumenului intestinal pot produce obstructionarea treptata a acestuia si incetinirea progresiva a tranzitului intestinal. Formatiunile tumorale frecvent incriminate de obstructionarea anselor intestinale se dezvolta in general la nivelul colonului, al stomacului si al ovarelor. Celelalte tipuri de cancer precum cel pulmonar sau cel de san pot metastaza in regiunea abdomenului producand astfel obstructia intestinului. Formatiunile tumorale sunt capabile sa determine obstructii intestinale doar in stadii avansate. Pacientii supusi radioterapiei prezinta un risc mult mai crescut de a suferi o ocluzie intestinala secundara.

Corpurile straine ajunse in lumenul intestinal voluntar sau accidental, calculii biliari, parazitii intestinali sau bariul pot provoca blocajul tranzitului gastro-intestinal. Fecaloamele sunt de asemenea capabile sa determine obstructionarea lumenului intestinal. Aceste mase voluminoase, de consistenta crescuta si constituite din materiile fecale deshidratate stagnante la nivelul intestinului sunt depistate in mod frecvent la persoanele imobilizate la pat, la femeile gravide si la persoanele varstnice.

Volvulusul intestinal reprezinta rasucirea ansei intestinale in jurul propriului ax urmata de blocarea tranzitului intestinal.

Telescoparea intestinala consta in alunecarea unui segment de ansa intestinala in interiorul lumenului unui segment adiacent, soldata cu obstructionarea intestinului.

Boala Crohn se manifesta prin inflamatia generala si cronica a anselor intestinale. Boala Crohn determina in primul rand formarea unor ulceratii sau rupturi ale mucoasei intestinale. Iritatia exercitata asupra tubului digestiv si inflamatia cu caracter cronic a acesteia poate sa determine stenozarea intestinului.

Diverticulita consta in formarea la nivelul peretelui colonului a unui diverticul sub forma unui buzunar care este expus in timp inflamatiei sau chiar infectiei. Vindecarea sau tratarea diverticulelor are ca si urmari formarea cicatricilor la nivelul peretilor intestinali. Tesutul cicatricial devine treptat din ce in ce mai ingustat, astfel instalandu-se obstructia intestinala.

Ocluzia intestinala poate fi determinata si de blocarea unei anse intestinale in interiorul sacului herniar. Hernia inghinala este cea mai frecventa forma de hernie care determina ocluzia intestinala.

Care sunt simptomele obstructiei intestinale?

  • Durerea abdominala reprezinta semnul cel mai frecvent reclamat in cazul ocluziilor intestinale. In cazul in care obstructia persista o perioada mai lunga de timp, senzatia dureroasa se poate ameliora ca urmare a absentei contractiilor intestinale, insa se inregistreaza agravarea simptomatologiei generale. O senzatie dureroasa severa in aceasta zona poate fi cauzata de intreruperea circulatiei sangelui la nivelul intestinului. Senzatia dureroasa se inregistreaza initial in zona obstacolului, ca apoi sa iradieze in intregul abdomen. Senzatia dureroasa se poate asocia cu paloarea tegumentului, cu transpiratii si cu stari de anxietate.
  • Varsaturile se manifesta inca de la inceputul instalarii ocluziei la nivelul intestinului subtire si tardiv atunci cand obstructia se localizeaza la nivelul intestinului gros. Initial voma este biloasa si incarcata cu fragmente de alimente nedigerate pentru ca ulterior sa conste in continut intestinal sau sa capete aspect fecaloid atunci cand obstructia se localizeaza la nivelul intestinului gros. Varsaturile sunt insotite frecvent de senzatie de greata, sughituri si eructatii intense.
  • Tulburarea tranzitului intestinal manifestata prin intreruperea eliminarii gazelor si a continutului intestinal se produce precoce in cazul ocluziilor intestinului gros si tardiv in cazul obstructiilor intestinului subtire. In stadii incipiente poate fi totusi prezenta diareea si eliminarea de cantitati mici de gaze. Evacuarea continutului intestinal poate fi posibila in cazul obstructiei complete a intestinului doar daca exista continut intestinal in segmentele inferioare obstructiei.
  • Distensia abdominala sau marirea volumului abdominal este consecinta opririi peristaltismului intestinal si a acumularii lichidelor si a gazelor in lumenul intestinal. Initial, distensia abdominala se poate manifesta intr-o singura regiune a abdomenului pentru ca ulterior sa se generalizeze.

DIAGNOSTIC:

Examenul fizic

Diagnosticul ocluziei intestinale poate fi stabilit de catre medicul specialist in urma examenului clinic si a preluarii anamnezei. La stabilirea diagnosticului de ocluzie intestinala contribuie senzatia dureroasa abdominala de la nivelul abdomenului, senzatia de greata, varsaturile, oprirea tranzitului intestinal pentru gaze si materiile fecale si inrautatirea starii generale a pacientului.

Pe parcursul desfasurarii examenului clinic se observa distensia accentuata a abdomenului si chiar miscarile peristaltice dureroase oprite la locul blocajului in cazul persoanelor slabe. In limbajul medical aceste miscari peristaltice dureroase sunt denumite "colicile de lupta". Senzatia dureroasa resimtita la palparea abdomenului ofera informatii importante cu privire la locatia si mecanismul de actiune al ocluziei. In urma palpatiei se pot depista si formatiunile tumorale sau senzatia de clapotaj resimtita la nivelul anselor dilatate de gaze si lichide. La ascultatia abdomenului se pot percepe zgomotele hidro-aerice sau bolboroselile abdomenului care ulterior se remit. In cadrul examinarii pacientului suspectat de ocluzie intestinala se va efectua si un tuseu rectal sau vaginal.

Analizele de laborator

In urma analizelor de sange si a examenului urinar se pot identifica:

  • Un numar crescut de leucocite.
  • Cresterea valorii hematocritului.
  • Cresterea valorilor ureei si a creatininei consecutiv afectarii renale.
  • Valori modificate ale sodiului, potasiului si clorului.
  • Semne de afectare renala in urma efectuarii sumarului de urina. 

Radiografia abdominala

Radiografia abdomenului ofera imaginea organelor abdominale utila pentru identificarea dilatarii anselor intestinale si a localizarii obstructiei. In caz de ocluzie intestinala, imaginea radiografica releva un aspect hidro - aeric caracteristic. In caz de perforatie a intestinului, la examinarea radiologica se observa penumorperitoneul sau acumularea anormala a aerului la nivelul cavitatii peritoneale.

Irigografia

Irigografia se realizeaza prin introducerea pe cale rectala a bariului cu rol de substanta de contrast. Specialistul observa apoi modul in care avanseaza substanta de contrast in lumenul intestinal si segmentul unde se formeaza o imagine opacifiata. Irigografia reprezinta un examen important pentru confirmarea prezentei unei obstructii a intestinului gros. Irigografia se poate efectua si pentru tratarea volvuluvului sau a invaginatiei. In acest caz, prin insuflarea substantei de contrast si a aerului se poate produce detorsionarea segmentului intestinal.

Tranzitul baritat

Substanta de contrast permite identificarea eventualelor leziuni localizate la nivelul peretilor intestinului subtire sau a unor posibile stenoze la acest nivel. Desi tranzitul baritat nu se foloseste la fel de des precum radiografia simpla a abdomenului si tomografia computerizata pentru diagnosticarea obstructiilor intestinale, acesta poate sa diferentieze ocluziile intestinale partiale de ocluziile intestinale complete. Atunci cand specialistul suspecteaza perforatia intestinului, substanta de contrast folosita este gastrorafinul si nu bariul.

Computer tomografia

Examenul computer tomograf consta in folosirea razelor X pentru crearea imaginilor detaliate ale structurilor interne. Computer tomografia axiala este eficace pentru depistarea segmentului strangulat care afecteaza irigarea intestinului.

Endoscopia digestiva

Endoscopia digestiva are caracter minim invaziv si e capabila sa exploreze intreg tubul digestiv prin intermediul unui instrument flexibil prevazut la unul dintre capete cu o camera video si o sursa de lumina care permit vizualizarea in detaliu a mucoasei digestive prin transmiterea imaginilor la un monitor. Daca ocluzia intestinala este provocata de un volvulus, specialistul poate folosi colonoscopia si pentru devolvularea intestinului, nu doar pentru confirmarea diagnosticului. Complicatiile posibile in urma efectuarii endoscopiei digestive sunt intalnite rar si constau in sangerari produse in urma lezionarii peretilor intestinal sau infectia suprapusa la nivelul acestor leziuni. 

Ecografia abdominala

Examenul ecografic al abdomenului se realizeaza cu ajutorul undelor acustice care, reflectate produc imagini ale organelor interne si a altor structuri localizate in interiorul cavitatii abdominale. Principalul avantaj al acestei metode de diagnostic este constituit de caracterul sau neinvaziv. In urma examinarii ecografice se pot observa ansele intestinale distensionate, insa nu se poate stabili un diagnostic cert. Ecografia abdomenului este, insa, din ce in ce mai frecvent folosita pentru stabilirea diagnosticului de ocluzie a intestinului subtire.

TRATAMENT:

Tratamentul medicamentos

Tratamentul simptomatic consta in administrarea medicamentelor cu rol in combaterea senzatiei dureroase, a starilor de greata, varsaturilor si in reducerea secretiei gastrice. 

Aspiratia nazogastrica

Pacientul se pune in repaus, iar specialistul procedeaza la decompresia tubului digestiv. Aceasta decomprimare se efectueaza prin aspiratia nazogastrica si prin suprimarea completa a alimentatiei pe cale orala. Evacuarea continutului digestiv prin tehnica aspiratiei contribuie la reducerea distensiei abdominale. Golirea tubului digestiv este necesara pentru efectuarea in siguranta si fara complicatii a anesteziei si a interventiei chirurgicale.

Administrarea fluidelor pe cale intravenoasa

Reechilibrarea hidroelectrolitica, energetica si ionica se realizeaza pe cale parenterala. Pacientului i se instaleaza o linie de perfuzie prin intermediul careia i se administreaza solutii cristaloide precum serul fiziologic sau solutia Ringer. In cazul unei reanimari dificile si indelungate se procedeaza la administrarea parenterala a sangelui, plasmei, lipidelor si a solutiilor de acizi aminati. Volumele si asocierile de substante necesare se stabilesc pe baza semnelor clinice ale pacientului si a datelor obtinute in urma examenelor de laborator. Astfel, se procedeaza la masurarea diurezei pacientului, la stabilirea volumului de lichide pierdut, la evaluarea gradului de deshidratare si la determinarea hemoconcentratiei, anemiei, hipoproteinemiei sau a deficitelor electrolitice.

Clismele

Clismele pot fi realizate utilizand aerul, bariul sau gastrofinul, cu rolul de a indeparta obstructia in cazul alunecarii unei portiuni a intestinului in interiorul altui segment adiacent prin telescopare.

Stenturile

Stenturile reprezinta tuburi metalice expansibile introduse la nivelul intestinului subtire cu scopul de a reinitia tranzitul intestinal. Stenturile se folosesc in caz de tumori inoperabile cand rolul lor este cel de ameliorare a starii generale a pacientului inainte de supunerea acestuia interventiei chirurgicale.

Tratament chirurgical

Interventia chirurgicala devine necesara atunci cand tratamentul medicamentos nu se soldeaza cu efectele scontate, insa aceasta devine prima varianta de tratament in caz de ocluzie completa sau strangulata. Intraoperator, medicul chirurg indeparteaza agentul obstruant sau segmentul intestinal blocat. Interventia chirurgicala destinata corectiei ocluziei intestinale se realizeaza deseori pe cale laparoscopica inclusiv in cazul diverticulitei, a bolii Crohn, torsiunii intestinale si in unele forme de cancer. Postoperator poate fi necesara realizarea unei colostome. Colostoma consta in deschiderea alternanta a intestinului gros la peretele abdominal, destinata evacuarii materiilor fecale. Colostoma poate avea caracter definitiv sau temporar. In cazul in care ocluzia intestinala este determinata de o torsiune a anselor, se poate proceda la indreptarea segmentului intestinal torsionat cu scopul amanarii interventiei chirurgicale.

Bibliografie



http://yourtotalhealth.ivillage.com/bowel-obstruction.html
http://health.yahoo.com/digestive-treatment/bowel-obstruction-treatment-overview/healthwise--uf4386.html;_ylt=Ap1lFMBMp4_S9_tsX.tz3AVLvs8F
http://www.mayoclinic.com/health/intestinal-obstruction/DS00823
http://www.merck.com/mmpe/sec02/ch011/ch011h.html
http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000260.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Bowel_obstruction

Comentarii

ma straduiesc de cca.3 ani sa gasesc asemanari intre durerile intestinale pe care le am si bolile care mi sau diagnosticat .Nicin medic nu sa apropit cu diagnosticul pe care l-am tratat,fata de docmentatia pe cre am gasito sub aceasta titulatura.Va MUltumesc! REVIN!

Adaugă comentariu nou