Esti aici:Boli / Afectiuni / Ocluzia intestinala ( obstructia intestinala)


Ocluzia intestinala ( obstructia intestinala)


Generalitati

Ce este obstructia intestinala?
Obstructia intestinala este blocarea partiala sau completa a intestinului care impiedica propulsarea continutului acestuia ( gaze, produse alimentare lichide sau solide). Blocarea poate sa apara la nivelul intestinului subtire sau a intestinului gros (colon).
Dupa ce a fost inghitit, bolul alimentar trece in faringe si calatoreste prin esofag, stomac, intestinului subtire si in final in intestinul gros, inainte de a fi eliminat sub forma materiilor fecale. Intestinul subtire este format din duoden, jejun si ileon. Obstructia intestinului subtire cel mai frecvent apare la nivelul duodenului si jejunului. Obstructia poate apare la nivelul tuturor celor trei portiuni ale intestinului gros (cecum, colon si rect).
Cand se produce obstructia intestinala, partea de intestin de deasupra obstructiei continua sa functioneze. Intestinul se dilata si se umple cu alimente, lichide, secretii digestive si gaze, provocand tumefierea si inflamatia mucoasei intestinale. Flora intestinala din ansa obstructionata se exacerbeaza, formeaza gaze (agraveaza distensia) si elibereaza toxine. Cu cat continutul intestinal stagneaza mai mult in anse, bacteriile se inmultesc iar continutul intestinal acumulat comprima vasele de sange din peretele intestinal, ducand la tulburari circulatorii ( tulburari de permeabilitate a peretelui vaselor de sange). Drept urmare, are loc o trecerea lichidelor din lumenul intestinal in peretele intestinului unde se produce edem si in peritoneu, aparand ascita. Aceasta trecere a lichidelor duce la deshidratare si hipovolemie a organismului cu toate consecintele sale. Pe masura evolutiei fenomenelor apar si tulburari de circulatie arteriala ce duc la aparitia infarctelor intestinale (necroza a intestinului).
La inceput apare o faza de hiperperistaltism (crestere a peristaltismului intestinal) ca urmare a iritatiei nervoase, ce tinde sa invinga obstacolul, dupa care, prin distensia ansei se instaleaza paralizia progresiva. Fenomenele de iritatie nervoasa de la nivel intestinal declanseaza o serie de fenomene generale, la distanta, cu scaderea debitului sangvin circulant ce produce insuficiente de irigare si oxigenare a centrilor cerebrali si glandelor endocrine, cu repercusiuni asupra altor functii ale organismului.

Care sunt cauzele ocluziei intestinale?
Obstructia intestinala poate rezulta prin obstructia mecanica ( exista un obstacol pe intestin, provenind din interiorul acestuia sau care comprima segmentul respectiv din exterior sau intestinul "se innoada")  sau prin pierderea peristaltismul intestinal (ocluzia functionala).

Ocluziile functionale ( ileus)
In cazul ocluziilor functionale musculatura intestinala nu se contracta eficient si ca urmare continutul intestinal nu se poate deplasa normal prin intestin. Ocluziile functionale au cauze multiple ce produc dezechilibre simpatico- parasimpatice care determina pareze sau spasme ale musculaturii netede intestinale, fara existenta vreunui obstacol.
•    Ocluziile functionale apar frecvent dupa interventiile chirurgicale abdominale (zilele 1-3), dupa care reapare functia intestinala normala. Ileusul temporar nu determina in mod normal complicatii. Cu toate acestea ileusul se poate dezvolta ca si raspuns la complicatii chirurgicale ( infectii, cheagurilor de sange)
•    Afectiuni vasculare : leziuni ale arterelor intestinale, hemoragii digestive, ateroscleroza ( reduce aportul de sange la nivelul intestinului), anevrism de aorta abdominala rupt,etc.
•    Dezechilibre metabolice cum ar fi hipokaliemia ( nivel scazut de potasiu in sange) , hiperkaliemia ( nivel crescut de calciu), azotemie (prezenta in sange a compusilor azotati - uree, acid uric, etc), hiponatremie, deshidratare, denutritie, etc.
•    Utilizarea  unor  medicamente: analgezicele opioide (exemplu morfina) si medicamentele anticolinergice pot provoca ocluzii functionale.
•    Infectii abdominale (peritonite, apendicite, pancreatite), toracice (abcese, pneumonii) sau generalizate.
•    Megacolonul congenital ( boala Hirschsprung) este o anomalie congenitala caracterizata printr-o obstructie functionala partiala, cauzata de absenta celulelor ganglionare din plexurile nervoase situate la nivelul peretelui intestinului gros.

Ocluziile mecanice
In cazul ocluziilor mecanice, lumenul intestinal este blocat din diverse cauze si nu exista tendinta spontana de dezobstructie.
•    Aderente sau bride. Aderentele sunt cauzele cele mai frecvente de obstructie a intestinului subtire. Acestea sunt benzi de tesut cicatricial care leaga organe in mod normal separate. Aderentele se pot dezvolta ca urmare a unei infectii, interventii chirurgicale abdominale sau traumatisme.
•    Tumori (benigne sau canceroase) si radioterapia. Tumorile pot determina obstructia intestinului subtire si gros fie prin comprimarea segmentului respectiv din exterior , fie prin cresterea tumorii la nivelul peretelui intestinului si blocarea lenta a lumenului intestinal. Cele mai frecvente tipuri de cancer care cauzeaza obstructie intestinala includ cancerul de colon, de stomac si ovarian. Alte tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar si de san se pot raspandi (metastaza) la nivelul abdomenului si determina obstructie intestinala. Obstructiile intestinale sunt mai frecvente in stadiile avansate de cancer. Pacientii care sunt supusi radioterapiei au un risc crescut de a dezvolta obstructie intestinala.
•    Corpi straine in lumenul intestinului: produse nedigerabile inghitite accidental sau voluntar,  fecaloame ( masa voluminoasa mare, tare, constituita din materii fecale deshidratate care stagneaza in intestin; se observa cel mai des la bolnavii imobilizati la pat, varstnici si femeile gravide), calculii biliari, bariu, ghem de ascarizi (limbrici) , etc
•    Volvulus.Volvulusul este rasucirea unei anse intestinale in jurul axului sau. Aceasta rasucire duce de obicei la obstructie intestinala.
•    Telescopare intestinala. Alunecarea unui segment intestinal in lumenul segmentului adiacent poate avea drept consecinta o obstructie intestinala.
•    Boala Crohn este o inflamatie cronica a intestinelor. Ea produce in principal ulceratii (rupturi ale mucoasei) in intestinul subtire si cel gros. Inflamatia cronica si iritatia tubului digestiv poate duce la ingustarea (stenoza)  intestinului.
•    Diverticulita se dezvolta atunci cand diverticulul (asemanator cu o punga) care se formeaza in peretele colonului (o parte a intestinului gros) se inflameaza sau se infecteaza.  Vindecarea diverticulitei determina aparitia unor cicatrici la nivelul peretelui colonului. Acest tesut cicatricial poate ingusta treptat colonul cauzand ocluzie intestinala.
•    Hernii. Obstructia intestinala poate apare atunci cand o ansa de intestin se blocheaza in sacul herniei. Cel mai frecvent tip de hernie care determina obstructie intestinala este hernia inghinala.

Care sunt simptomele obstructiei intestinale?
•    Durerea abdominala este semnul cel mai frecvent al ocluziilor intestinale.Daca obstructia se mentine o anumita perioada de timp, durerea se poate ameliora din cauza faptului ca intestinul nu se mai contracta, in schimb se agraveaza semnele generale. Durere severa continua in zona respectiva poate indica intreruperea fluxului sagvin la nivel intestinal. Durerea este initial localizata la nivelul obstacolului, ulterior iradiaza in tot abdomenul. Durerea poate fi insotita de paloare, anxietate (teama) si transpiratii.
•    Varsaturile apar precoce in ocluziile intestinului subtire si tardiv in ocluziile intestinului gros. La inceput voma  contine bila si alimente nedigerate ca ulterior sa devina cu continut intestinal sau cu aspect fecaloid (in ocluziile intestinului gros). Aproape intotdeauna sunt insotite de greturi, sughit si eructatii (eliminare zgomotoasa, pe gura, a gazelor).
•    Tulburari ale tranzitului intestinal. Intreruperea tranzitului pentru gaze, ulterior si pentru materii fecale apare mai tarziu in ocluziile intestinului subtire si precoce in cele ale intestinului gros. Totusi, in obstructia partiala, pot fi prezente diareea si tranzitul unor mici cantitati de gaze. In cazul ocluziei complete, tranzitul intestinal poate fi prezent daca exista materii fecale in aval (mai jos) de obstructie.
•    Distensia abdomenului ( marirea de volum a abdomenului) este urmarea incetarii peristalticii si acumularii de lichide si gaze in intestin. La debut poate apare intr-o anumita zona a abdomenului, ulterior generalizandu-se.

Diagnostic

Examenul fizic
Ocluzia intestinala poate fi diagnosticata de catre un medic in timpul examenului fizic, care include un istoric medical. Pentru stabilirea diagnosticului sunt importante semnele clinice: durere abdominala difuza, greata, varsaturi, absenta tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze si alterarea starii generale, care reprezinta elementele esentiale de diagnostic.
In timpul examenului fizic se evidentiaza distensia abdomenului, iar la persoanele slabe se pot observa miscari peristaltice, care se opersc intr-un anumit loc (locul obstacolului) insotite de dureri - „colici de lupta".  Durerea la palpare este semnificativa pentru locul si mecanismul ocluziei . Tot palparea poate evidentia prezenta tumorilor benigne sau maligne si clapotajul, prezent in ansele dilatate ce contin lichide si gaze. Ascultatia abdomenului poate percepe unele zgomote hidro-aerice abdominale (bolboroselile) , pentru ca apoi sa dispara complet ( liniste totala). Tuseul rectal si vaginal sunt obligatorii. Ampula rectala poate fi goala sau sa mai contina fecale.

Analizele de laborator
Testele de sange si sumarul de urina pot evidentia:
- leucocitelor crescute in sange
- hematocrit crescut
- ureea si creatinina crescute apar secundar suferintei renale
- tulburari ale Na, K, Cl
- sumarul de urina poate pune in evidenta semne de suferinta renala

Radiografia abdominala
Radiografia abdominala este o imagine a organelor abdominale obtinuta prin utilizarea dozelor mici de radiatii. Radiografia abdominala poate sa arate prezenta anselor intestinale dilatate care indica locul de obstructie. Aspectul radiologic de ocluzie este dat de prezenta imaginilor hidro-aerice. In cazurile de perforatie intestinala la examenul radiologic se constata pneumoperitoneul (acumulare anormala de aer in cavitatea peritoneala).

Irigografia
Irigografia implica introducerea intrarectal (cu ajutorul unei clisme) a unei substante de contrast baritate. Radiologul urmareste avansul acestei substante in colon si felul in care se opacifiaza colonul. Irigografia este un examen valoros si poate confirma prezenta obstructiei la nivelul intestinului gros. Irigografia poate fi realizata si ca tratament in cazul volvulus sau invaginatiei, deoarece insuflarea bariului si a aerului poate debucla segmentul contorsionat.

Tranzitul baritat
Tranzitul baritat al intestinului subtire permite decelarea unei eventuale leziuni a peretelui jejunului sau al ileonului (prima si a doua parte a intestinului subtire) sau a unei eventuale ingustari pe aceste segmente.Desi nu este folosit la fel de des ca si radiografia abdominala simpla si CT in diagnosticul obstructiilor, acesta poate diferentia ocluziile partiale de cele complete. Cand medicul suspicioneaza prezenta unei perforatii intestinale, va fi folosita o substanta de contrast numita gastrografin in loc de bariu

Computer tomografia
Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului.  Computer tomografia axiala este utila in detectarea strangularii (caz in care aportul de sange la nivelul intestinului este afectat).

Endoscopia digestiva
Endoscopia digestiva reprezinta o investigatie minim invaziva care exploreaza tubul digestiv cu ajutorul unui aparat flexibil, prevazut cu camera video si lumina ce permite vizualizarea mucoasei prin transmiterea imaginii la un monitor.
In cazul in care obstructia este cauzata de volvulus (rasucire anormala a unui segment al intestinului in jurul axului sau) medicul poate utiliza colonoscopia nu numai pentru a confirma diagnosticul, dar si ca masura terapeutica (devolvulare). Complicatiile sunt rare ( sangerare datorita lezarii peretelui colonului si infectie).

Ecografia abdominala
Ecografia abdominala foloseste undele acustice reflectate pentru a produce o imagine de organe si alte structuri abdominale.Un mare avantaj al metodei este caracterul ei complet nedaunator in cele mai multe situatii. Ecografia abdominala evidentiaza distensia anselor abdominale, fara a preciza diagnosticul de certitudine. Echografia abdominala este tot mai des folosita in diagnosticul ocluziei intestinului subtire. 

Tratament

Tratamentul medicamentos
Medicamentele folosite pentru ameliorarea durerii, greturilor si varsaturilor. Pot fi folosite anumite medicamente care sa reduca secretia gastrica.

Aspiratie nazogastrica
Punerea in repaus si decomprimarea tubului digestiv; se realizeaza prin aspiratie nazogastrica si suprimarea completa a oricarei alimentatii orale. Golirea tubului digestiv prin aspiratie reduce distensia abdominala. In plus, anestezia si operatia se vor executa mai usor in conditiile unui intestin macar partial evacuat.

Fluide administrate intravenos
Reechilibrarea hidrica, ionica si energetica se face prin administrarea parenterala. Se instaleaza o linie de perfuzie pe care se administreaza in ritm rapid cantitati mari de solutii cristaloide (ser fiziologic, solutie Ringer). Pentru o reanimare de lunga durata vor trebui insa adaugate sange, plasma, solutii de acizi aminati si de lipide. Cantitatile si combinatiile necesare reanimarii se stabilesc dupa criterii clinice: masurarea diurezei orare, masurarea pierderilor din ziua precedenta, evaluarea gradului de deshidratare dupa aspectul bolnavului, dar si dupa rezultatele determinarilor de laborator (hemoconcentratia, anemia, hipoproteinemia, deficitele electrolitice).

Clisme
Folosind aer, bariu sau gastrografin, clismele pot indeparta o obstructie care apare cand o portiune a intestinului aluneca in interiorul altei portiuni ca un telescop (telescopare)

Stenturi
In unele cazuri de obstructie determinate de cancere inoperabile, medicii pot introduce tuburi de metal expansibile numite stenturi in intestinul subtire sau gros pentru a permite tranzitul intestinal. Daca tratamentul chirurgical este posibil, stentul poate fi introdus in ideea ameliorarii starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este necesar cand cel medicamentos esueaza in rezolvarea obstructiei. Tratamentul chirurgical este primul indicat in cazul ocluziei complete sau strangulatie.
In timpul operatiei, chirurgul indeparteaza obstructia sau portiunea de intestin blocata. Tratamentul chirurgical pentru ocluzia intestinala, inclusiv cea legata de diverticulita, boala Crohn, torsiunea intestinala si unele cancere se face deseori laparoscopic. Dupa tratamentul chirurgical, poate fi necesara o colostoma (deschiderea alternativa a intestinului gros la nivelul peretelui abdominal creata pentru evacuarea materiilor fecale) temporara sau definitiva.
O obstructie determinata de torsiunea intestinala poate fi tratata prin cateva metode, cum ar fi indreptarea segmentului rasucit. Acest tratament poate fi realizat pentru a intarzia tratamentul chirurgical.

Imagini

obstructia intestinala 1.jpgobstructia intestinala 2.jpg

NOTA: Inainte de a adauga comentariul te rugam sa mai petreci 20 de secunde revizuindu-l. Din dorinta de a avea o comunitate cat mai utila si cat mai placuta te rugam ca raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
  • - o exprimare corecta gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
  • - sa lasam obscenitatile pentru cei mai putin inteligenti.
Multumim!
echipa i-medic.ro

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Aceasta intrebare are rolul de a preveni spam-ul.
Image CAPTCHA
Introduceti caracterele exact in forma in care apar in imagine.


Urmati-ne pe Facebook

Inchideti