Osteomielita

Generalitati

Ce este osteomielita?
Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta.
Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita.
Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul.

Osteomielita acuta
Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printr-o Durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta.
Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1.
Ca si complicatii ale acestei afectiuni as dori sa enumar artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor.

Osteomielita cronica
Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn.

Diagnostic

Parametrii biologici inflamatori sunt crescuţi ( alfa2 globulinele, proteina C reactivă ), leucocitoză 15000 - 20000/mm3, hemocultură pozitivă, anemie severă.
VSH-ul are valori deosebit de crescute.
A. Examen radiologic
Este singurul care precizează localizarea şi întinderea leziunilor, etichetează complicaţiile şi în timp, urmăreşte evoluţia şi vindecarea sau apariţia recidivelor.
B. Scintigrafia
Scintigrafia cu techneŢiu 99 arată o hiperfixatie la nivelul zonelor hiperemice din partile moi şi la nivelul structurii osoase afectate.
Scintigrafia pare utila in cazurile în care osteomielita este localizata la nivel vertebral şi pelvian, precum şi pentru depistarea localizarilor multiple.
C. Echografia
D. Rezonanta magnetica

Tratament

Tratamentul modern al osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe urmatoarele principii :
• combaterea infectiei
• marirea reactivitatii organismului
• imobilizarea segmentului afectat
• interventie chirurgicala in focar
1. Tratament medical
Inca de la internare, bolnavului i se instituie un tratament de urgenta administrat pe cale endovenoasa in cadrul caruia pe prim plan se situeaza asocierea a doua sau in cazuri grave, trei antibiotice cu spectru larg, si in special, antistafilococic.
Dupa câteva zile antibioticul folosit se poate schimba cu cel indicat de antibiograma recoltata din puroiul evacuat din focar.
Dupa aproximativ 10-15 zile, odata cu ameliorarea starii generale, atenuarea simptomatologiei locale, scaderea VSH si a leucocitozei, se poate schimba calea de administrare a antibioticelor, folosind pe cale orala antibiotice antistafilococice ca : Eritromicina, Rifampicina, Oxacilina.
Terapia medicala complementara comporta :
~ folosirea vitaminelor, considerate ca un tratament adjuvant in toate starile infectioase ( vitamina C, complex B ),
~ transfuzii de sânge integral in formele grave de anemii severe, pentru aportul lor hormonal, proteic si cu anticorpi nespecifici
~ leucotrofin
~ gama-globulina, gamavenin, in starile foarte grave.
2. Tratament ortopedic
Se face prin imobilizare in aparat gipsat si este parte integranta si indispesabila a complexului terapeutic al osteomielitei.
Se imobilizeaza in mod obligatoriu articulatia supra si subiacenta focarului osteomielitic.
Repausul segmentului scheletic afectat si cel al articulatiei vecine are urmatoarele efecte : reduce activitatea musculara, diminueaza pericolul diseminarii, creeaza conditii favorabile actiunii antibioticelor administrate, diminueaza procesul inflamator local, suprima durerea si evita unele complicatii ( fracturi, luxatii patologice ).
Imobilizarea se face precoce, din momentul diagnosticului si este prelungita pe tot parcursul fazei acute a bolii.
3. Tratament chirurgical
Are ca scop evacuarea si drenarea colectiei purulente.
Când abcesul osteomielitic prezinta fluctuenta la palpare, se practica o incizie larga, sub anestezie generala si se evacueaza puroiul si sfacelele. Se face lavaj abundent cu apa oxigenata sau cu o solutie antiseptica, se poate introduce de la caz la caz antibiotic si se pun câteva fire rare de sutura la tegument. Urmeaza imobilizarea in aparat gipsat si pansament zilnic prin fereastra in zona inciziei.

Tratamentul osteomielitei cronice
Daca din cauza depistarii tardive a bolii sau a unei forme cu virulenta deosebita, osteomielita se cronicizeaza, tratamentul de electie va fi cel chirurgical, tratament ce vizeaza indepartarea sechestrelor osoase ce intretin infectia.
Incizia se face la nivelul aratat de radiografie sau in locul unde exista fistule ce dreneaza puroi din profunzime si se indeparteaza sechestrul osos care uneori poate fi de marime apreciabila chiuretându-se cavitatea restanta.

Metode de prevenire
Dupa cum ati putut vedea, aceasta afectiune este un dusman redutabil al sistemului osos si o boala deloc usor de tratat, care, in majoritatea cazurilor, se soldeaza cu sechele grave. Asadar, este mult mai bine sa stim cum ne putem feri de situatiile potential cauzatoare de boala. Astfel, primavara si toamna, sau in perioadele in care sistemul imunitar este slabit (oboseala, stres, boala cronica), se recomanda sirop de catina sau echinaceea. De asemenea, orice leziune sau plaga la nivelul tegumentului trebuie bine ingrijita (se spala initial cu apa si sapun, apoi se poate aplica o crema care contine antibiotic).