Termen cautat
Categorie

Paralizia cerebrala

GENERALITATI:

Paralizia cerebrala (CP) este o tulburare cronica de postura si de miscare provocata de leziunea sistemului nervos central. CP consta in miscari reflexe involuntare si contractii (spasme) musculare care pot afecta o regiune, jumatate de corp sau corpul in totalitate. O serie de afectiuni ca retardarea mintala, crizele convulsive sau disfunctii vizuale si auditive sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrala.

Care sunt cauzele?
Paralizia cerebrala este consecinta lezarii sau dezvoltarii anormale a sistemului nervos (creierului). In majoritatea cazurilor nu se cunoaste cauza. Leziunea sau disfunctia poate surveni in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau in primii 2-3 ani de viata.
Cauzele de CP survenita in timpul sarcinii sau al nasterii pot fi anomalii genetice sau cromozomiale, infectii sau alte boli ale mamei sau fatului survenite in timpul sarcinii sau complicatii peripartum (in timpul travaliului). Oricare dintre acestea pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a fatului sau pot lipsi fatul sau nou-nascutul de nevoile de sange, oxigen sau substante nutritive. Afectiuni ale nou-nascutului ca hipoglicemia netratata pot de asemenea determina leziuni cerebrale care pot cauza CP.
CP datorata nasterii premature este legata de dezvoltarea insuficienta a creierului. Copii nascuti prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale (hemoragie intraventriculara sau IVH). Leucomalacia periventriculara (LPV), o afectiune a substantei albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei nascuti la termen. Ambele, IVH si LPV, cresc riscul aparitiei CP.
Cauzele care pot determina CP in primii doi sau trei ani de viata sunt legate de lezarea creierului in urma unei boli grave ca meningita, in urma unei leziuni cerebrale consecutive unui accident sau traumatism cranian sau in urma unei lipse temporare de oxigen la tesuturi ca in cazul unui eveniment de inec.

Care sunt factorii de risc?
40-50% dintre copiii care dezvolta CP sunt nascuti prematur. Riscul de a dezvolta CP creste cu cat greutatea la nastere este mai mica. De obicei copiii nascuti prematur au greutate mai mica decat cea normala, mai mica cu circa 2,5 kg, dar si copiii nascuti la termen pot prezenta greutate mica la nastere. Exista un risc mai mare de nastere prematura si de Durere la atingerea usoara. Chiar si activitatile zilnice, ca spalatul pe dinti, pot cauza durere. Senzatiile anormale pot ingreuna identificarea obiectelor obisnuite prin atingere, de exemplu sesizarea diferentei dintre un balon de sapun moale si o minge de baseball dura
- iritatii ale pielii. Salivatia abundenta este frecventa atunci cand sunt afectati muschii faciali si cei ai gatului. Salivatia abundenta irita pielea, mai ales cea din jurul gurii, barbiei si toracelui anterior
- afectiuni dentare. Datorita durerilor care pot aparea la spalarea dintilor creste riscul de aparitie al cariilor si al gingivitelor (inflamatia gingiei). Mai pot contribui la aparitia gingivitelor si efectele adverse ale medicamentelor administrate pentru tratarea crizelor
- traumatisme. Exista riscul de cadere si alte accidente, in functie de controlul muscular, de rigiditatea (mobilitate ingreunata) articulara si de tonusul muscular global. Crizele asociate CP pot cauza de asemenea contuzii accidentale
- infectii si boli cronice. CP severa determina dificultati de alimentare. Inhalarea bolului alimentar in plamani creste riscul de aparitie a pneumoniei. Adultii au risc crescut de afectare cardiaca si pulmonara.
Unii copii cu CP prezinta o serie de tulburari de comportament precum Iritabilitate si scaderea interesului pentru lumea din jur.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul paraliziei cerebrale:semnele de Paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la nastere. Se recomanda ca medicul sa monitorizeze atent semnele de CP ale nou-nascutului sau copilului in cazul in care acesta prezinta factori de risc. Acesti factori pot fi probleme care apar in timpul sarcinii sau la nastere, pot fi nasteri premature sau afectiuni care apar in timpul primilor doi sau trei ani de viata.
Medicii specialisti sunt precauti in a pune diagnosticul de CP prea devreme deoarece unii copii care au disfunctii motorii precoce dupa nastere pot sa nu dezvolte mai tarziu CP.
Uneori simptomele pot aparea odata cu maturizarea sistemului nervos urmand dezvoltarea creierului, nervilor si muschilor. Poate dura cativa ani pana cand un copil cu tulburari de miscare si de postura este diagnosticat cu CP.
Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii in dezvoltarea fizica a copilului mic, pe baza istoricului bolii (anamneza), examenului clinic, teste de screening si alte teste ca RMN (care se face pentru a exclude alte cauze organice). Aceste etape includ:
- aflarea informatiilor despre istoricul bolii copilului si despre evolutia sarcinei mamei. Intarzierile in dezvoltare sunt de obicei observate de parinti sau de medicul specialist in timpul controalelor de rutina. Aceste controale reprezinta un bun prilej pentru ca medicul specialist sa constate detalii despre abilitatile motorii sau senzitive, mai ales despre cele care ar trebui sa apara in primul sau al doilea an de viata
- un examen fizic pentru depistarea semnelor de CP. In timpul examenului fizic medicul specialist poate stabili daca copilul pastreaza reflexele de nou-nascut mai mult decat este normal, fapt care reprezinta un semn de CP. Functiile musculare de baza si cele de postura, tulburarile vizuale si cele auditive vor fi de asemenea evaluate
- teste de screening. Medicul specialist va recomanda efectuarea unor chestionare legate de dezvoltare si alte teste care sa determine extinderea intarzierilor de dezvoltare si va stabili daca este necesara o evaluare mai ampla
- rezonanta magnetica nucleara la nivel cerebral pentru identificarea anomaliilor cerebrale si a altor afectiuni asociate. Luate impreuna, rezultatele acestor investigatii pot orienta catre diagnosticul de CP. Daca diagnosticul este neclar, teste suplimentare pot fi efectuate pentru evaluarea tesutului cerebral sau pentru excluderea altor afectiuni. Uneori, rezultatele acestor teste pot fi utile pentru evaluarea severitatii CP. Testele pot include:
- chestionare suplimentare pentru evaluarea tulburarilor de dezvoltare
- tomografie cerebrala
- ecografie cerebrala.

Evaluarea si monitorizarea CP
Odata diagnosticata CP, un copil va fi evaluat pentru depistarea altor afectiuni asociate care pot aparea in cadrul paraliziei cerebrale ca:

  • alte tulburari de dezvoltare pe langa cele care au fost deja identificate, abilitatile de dezvoltare vor fi evaluate periodic pentru a stabili daca alte simptome, ca intarzieri de limbaj si de vorbire, apar pe masura dezvoltarii sistemului nervos
  • teste de inteligenta pentru identificarea inteligentei submedii (retardarii mintale)
  • crizele convulsive - electroencefalograma (EEG) este utila pentru depistarea activitatii anormale de la nivelul creierului in cazul in care copilul are un istoric de crize convulsive
  • dificultati de alimentatie si de supt
  • disfunctii auditive si vizuale
  • evaluare psihologica pentru tulburarile de comportament.

In majoritatea cazurilor medicul specialist poate identifica efectele pe termen lung al afectarii fizice inca de la varsta de unu pana la trei ani. In anumite cazuri aceste predictii nu sunt posibile pana la varsta scolara, perioada in care abilitatea de a invata, aptitudinile de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul de ajutor si supraveghere necesare in cazul unui copil depind de numarul si severitatea tulburarilor.
Unii copii necesita efectuarea regulata a urmatoarelor teste:

  • radiografie pentru depistarea unei luxatii sau deplasari a articulatiei coxo-femurale (soldul); copii cu CP sunt iradiati de cateva ori intre 2 si 5 ani. Se recomanda efectuarea unei radiografii in caz de dureri de sold sau daca exista alte semne de luxatie de sold ca miscari anormale la nivelul soldului sau genunchiului. Radiografia de coloana vertebrala este recomandata in vederea depistarii deformarilor de la nivelul coloanei (scolioza)
  • analize tintite necesare pentru identificarea tulburatilor si luarea unor decizii terapeutice.

Teste suplimentare pot fi necesare in functie de simptomatologia copilului si de alte afectiuni asociate.

TRATAMENT:

  • terapia fizica reprezinta o parte importanta a tratamentului care incepe imediat dupa punerea diagnosticului si poate continua de-a lungul vietii pacientului. Acest tratament poate incepe inainte ca un diagnostic de certitudine sa fie pus, in functie de simptomele pacientului.
  • medicamentele pot controla o parte dintre simptomele de CP si pot preveni complicatiile. Acestea pot consta in antispastice injectabile pentru imbunatatirea relaxarii musculaturii si pot imbunatatii rata miscarii. Alte medicamente pot fi folosite pentru tulburari obisnuite asociate cu CP ca anticonvulsivante pentru prevenirea crizelor convulsive.
  • in cazuri rare, chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau rizotomia selectiva posterioara (sectionare a radacinilor nervilor spinali sau a celor cerebrali) pentru contractura sau alte tulburari de mobilitate este efectuata imediat dupa diagnosticarea unui nou-nascut sau copil mic care prezinta tulburari severe.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos poate controla o parte dintre simptomele CP, poate preveni sau diminua complicatiile si poate trata alte afectiuni asociate cu CP.
Optiuni de medicamente
Antispasticele sunt cele mai frecvente medicamente folosite de pacientii cu CP. Antispasticele pot determina relaxarea musculaturii incordate si pot reduce spasmele musculare. Majoritatea antispasticelor se administreaza oral si includ:

  • Diazepam (Valium)
  • Dantrolen (Dantrium)
  • Baclofen (Lioresal).

Desi aceste medicamente se administreaza pe cale orala, baclofen se poate administra folosind o metoda numita Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta se plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta pompita elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament poate fi mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. Insa este mai complicat decat tratamentul oral si are si unele riscuri (infectia la locul implantarii sondei).
Antispastice injectabile care sunt administrate pe un ac direct la nivelul muschiului afectat, sunt folosite ocazional pentru relaxarea muschilor. Ele raman efectiv timp de 3 pana la 8 luni in functie de tipul de antispastic folosit. Antispasticele injectabile folosite pentru tratamentul CP includ:

  • spalaturi cu fenol sau alcool
  • toxina botulinica (Botox).

Anticonvulsivele sunt folosite ca tratament pentru pacientii cu CP care prezinta crize convulsive.Cele mai folosite sunt:

  • Topiramat (Topamax)
  • Lamotrigin (Lamictal)
  • Oxcarbazepine (Trileptal)
  • Zonisamid (Zonegran)
  • Gabapentin (Neurontin).

In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina (Tegretol). Anticolinergicele sunt utile in cazul pacientilor cu CP care au miscari involuntare ale corpului (paralizie cerebrala distonica) sau care saliveaza abundent. Acestea includ:

  • Trihexifenidil hidroclorid (Artane)
  • Benztropin mesilat (Cogentin)
  • Carbidopa-levodopa (Sinemet)
  • Prociclidine hidroclorid (Kemadrin)
  • Glicopirrolate (Robinul).

Laxativele medii si stimulentele intestinale sunt folosite pentru tratamentul constipatiei, o problema frecventa in randul pacientilor cu CP. Tratamentul medicamentos pentru CP se adreseaza nevoilor pacientului. Din nefericire, tratamentul medicamentos este insuficient in tratarea CP, mai ales in cazul formelor care includ miscari involuntare (forma atetozica a paraliziei cerebrale disknetice).
Unele medicamente folosite pentru tratarea CP au efecte adverse severe. De exemplu Dantrolenul sodic (Dantrium) poate produce afectare hepatica; este necesar controlul periodic al testelor hematologice in timpul tratamentului cu acest medicament.
Unii medici specialisti sunt de parere ca medicamentele cele mai folosite pentru tratamentul CP (diazepam [Valium], baclofen [Lioresal] si dantrolene [Dantrium]) nu ar trebui administrate copiilor aflati in perioada de crestere. Exista opinia ca efectele adverse ale acestor medicamente pot determina efecte adverse mult mai severe decat spasmele musculare si rigiditatea musculara intalnita in CP. De exemplu unul dintre efectele adverse ale acestora este somnolenta. Dificultati de vorbire si de alimentare. Se recomanda inceperea acestei terapii inainte de inceperea scolii si continuarea ei pe parcursul acesteia.
Sfaturi de nutritie pot fi necesare cand sunt intalnite nevoi de regim datorita unor dificultati de consumare a anumitor alimente.
Biofeedback-ul poate fi util singur sau ca parte a terapiei fizice. Desi biofeedback-ul nu este eficient in cazul tuturor pacientilor cu CP, unii pacienti care folosesc aceasta tehnica invata sa-si controleze muschii afectati si sa-si reduca tensiunea musculara.
Ambele masajul terapeutic si YOGA hatha sunt necesare pentru relaxarea musculaturii tensionate, pentru intarirea muschilor si pentru mentinerea articulatiilor flexibile. Exercitiile yoga hagha de respiratie sunt folosite uneori pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea beneficiilor acestor terapii in cazul pacientilor cu CP.
Tratamente individualizate pot fi necesare in functie de nevoile specifice care pot aparea:

  • terapiile care stimuleaza invatarea si dezvoltarea senzoriala. Nou-nascutii si copiii mici pot beneficia de terapii pentru stimularea invatarii si dezvoltarii senzoriale. Aceste terapii nu pot corecta partile lezate ale creierului, dar pot stimula regiunile sanatoase ale creierului
  • terapiile comportamentale sunt necesare copiilor de varsta scolara cu CP pentru invatarea unor modalitati mai bune de comunicare cu ceilalti.