Esti aici:Boli / Afectiuni / Pneumotorax


Pneumotorax


Generalitati

Ce este pneumotorax?
Pneumotoraxul (denumit si plamani colabati) este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural (colectie intrapleurala de aer). Aerul poate patrunde in pleura fie plecand de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu cat cantitatea de aer acumulata in cavitatea pleurala creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (denumit si colabare). Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea necesara de oxigen.

Care sunt formele de pneumotorax?
-spontan cand apare fara a exista un traumatism toracic in antecedente
- traumatic atunci cand a avut loc un asemenea eveniment in trecut

Care sunt cauzele?
Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractura costala sau o plaga intepata.
Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli, cum ar fi boala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza chistica si pneumonia. Poate, aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare. Acest lucru se intampla in cazul in care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian se elibereaza in spatiul pleural.
Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de cele nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc sansele de a face pneumotorax.

Cum se manifesta?
Debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau fara cauza aparenta.
Se caracterizeaza prin junghi atroce iradiind in umar si abdomen, urmat imediat de dispnee(respiratie dificila) progresiva, intensa, si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid semne de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianozata(de culoare albastra), respiratie rapida si superficiala, puls mic, tahicardie(cresterea frecventei cardiace), tensiune arteriala coborata, anxietate(teama).
Examenul fizic arata marirea hemitoracelui respectiv, cu largirea spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la auscultatie.
Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este o complicatie grava. O forma clinica deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia pleuropulmonara permite intrarea aerului in inspiratie in pleura, dar nu si iesirea lui in expiratie. Daca nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare prin asfixie.

Complicatiile care pot apare sunt:
- insuficienta respiratorie acuta insotita sau nu de insuficienta circulatorie
- intarzierea reexpansionarii
- asocierea altor revarsate pleurale (aseptice, purulente sau sangvinolente)
- recurenta pneumotoraxului.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia brutala a dispneei, durerea toracica violenta si atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea vibratiilor vocale, hipersonoritate si tacere la auscultatie.
in cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica.
Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul oxigenului din sange.
Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii bolii si la alcatuirea schemei de tratament.

Tratament

Pneumotoraxul minor necesita uneori doar observarea bolnavului de catre un medic. Tratamentul consta in calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau opiacee (morfina,), calmarea tusei cu codeina sau dionina si tratamentul socului cand apare (pentetrazol, Nicetamid, Effortil, cofeina); repaus la pat si repaus vocal. in unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat pe masca faciala.
Cazurile mai severe, cand fenomenele asfixice sunt grave, se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica.
Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor.
In cazul in care tratamentul initial nu este eficient, sau daca pneumotoraxul se reinstaleaza, poate fi necesara si o interventie chirurgicala. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.