Sindromul tendonului iliotibial

Generalitati

Bandeleta iliotibiala este o banda fibroasa, un veritabil tendon, care corespunde tendonului final al muschiului mare fesier si al muschiului tensor al fasciei lata. Acest tendon, a carui forma este particulara, pentru ca este plat, ca o veritabila lama, se insera la nivelul portiunii exterioare a genunchiului pe un relief osos numit tuberculul lui Gerdy. De la nivelul insertiei sale proximale-creasta iliaca si pana la nivelul genunchiului aceasta lama tendinoasa este libera si poate sa se deplaseze. Astfel bandeleta “matura” in timpul miscarilor soldului si ale genunchiului zonele anatomice situate dedesubtul ei: condilul extern al femurului, portiunea distala si externa a femurului.
Acest sindrom este cauzat de o inflamatie a unei portiuni a tendonului, datorata frictionarii acestuia de condilul lateral de la nivelul genunchiului. Desi acest sindrom poate fi determinat de un traumatism direct asupra genunchiului, cel mai frecvent este cauzat de uzura excesiva a articulatiei, cum se intampla in activitatile sportive.Tendinita iliotibiala (sindromul de bandeleta iliotibiala) este o patologie care se intalneste frecvent in timpul anumitor activitati sportive, cum ar fi maratonul, mersul pe bicicleta, ca si urcatul si coboratul unor pante abrupte.

Cum se manifesta?
Durerea este situata la nivelul compartimentului extern al genunchiului, si intensitatea sa este variabila. Ea prezinta anumite particularitati. In repaus, in timpul mersului sau in timpul activitatilor sportive care necesita miscari incomplete si neregulate la nivelul genunchiului ca tenisul si basketul, nu exista nici o durere. In schimb, daca pacientul efectueaza un mars prelungit, constata pentru o distanta care este intotdeauna aceeasi dureri importante la nivelul compartimentului extern al genunchiului, ceea ce il forteaza sa isi opreasca cursa. Indata ce activitatea fizica inceteaza, durerea diminua semnificativ sau inceteaza complet. Totusi uneori durerea poate fi atipica si sa persiste si in perioadele de repaus. Pacientul poate simti o pocnitura cand indoaie genunchiul si apoi il indreapta. Tumefierea este de obicei absenta, iar miscarea genunchiului este normala.

Diagnostic

Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe simptomatologia pacientului – Durere particulara. Pentru a-si regasi durerea tipica, trebuie efectuate anumite manevre. Testul RENNE consta in efectuarea de manevre de flexie-extensie in jurul a 30° in timpul sprijinului unipodal (intr-un singur picior). Durerea poate fi provocata de presiunea exercitata cu degetele la nivelul condilului extern la 3 cm deasupra interliniului articular in timpul extensiei pasive de 30°. Acesta este testul NOBLE. Examenul clinic verifica daca exista retractii musculare, inegalitate de lungime a membrelor inferioare, valgus sau varus exagerat, anomalii statice, etc.
Radiografiile sunt de cele mai multe ori normale. Rezonanta magnetica, ca si echografia, poate evidentia o inflamatie de tip bursita situata intre bandeleta ilio tibiala si condilul extern.

Tratament

De obicei, sindromul tendonului iliotibial dispare la reducerea activitatii si daca pacientul efectueaza exercitii de fortificare musculara. In cazul in care sindromul nu dispare, poate fi necesara operatia chirurgicala in vederea rezectiei longitudinale a tendonului, pentru ca acesta sa nu fie intins prea mult deasupra osului. Chirurgia este rar utilizata, si este indicata cazurilor rebele la tratamentul medical. Tratamentul medical poate fi local, prin aplicarea de antiinflamatoare. In cazurile rebele, una sau doua infiltratii locale sunt necesare.
Dupa o perioada de repaus de cateva zile, mersul este autorizat precoce, cu reluarea activitatilor sportive permisa dupa luna a doua. Examenul podologic poate duce la prescrierea de talonete ortopedice de corectie a pozitiei vicioase a piciorului. Controlul incaltamintei sportive este foarte important. Kinetoterapia asociaza fizioterapia specifica cu aplicatii locale de gheata, exercitii de “intindere” a muschilor si tendoanelor (“stretching”).