Tinitus

Generalitati

Ce este tinitusul?
Tiuitul urechilor nu trebuie interpretat ca fiind numai o superstitie. Problema poate fi mai serioasa decat pare, in special daca se manifesta la persoanele trecute de prima tinerete.
Tinitusul este definit ca perceperea anormala a unor sunete sau zgomote in ureche, in absenta unui stimul sonor extern. Pacientul poate percepe senzatiile auditive sub diferite forme: fosnete, pocnituri, şuieraturi, ticait, tarait etc. Bolnavul are senzatia ca zgomotul provine din interiorul sau din afara urechii. Sunetul sau zgomotul este de intensitate joasa sau inalta, uneori foarte intens (acopera zgomotele externe), perceput permanent sau cu perioade de liniste, intr-o ureche sau in ambele urechi. Daca apare bilateral, tinitusul se asociaza sau anunta surditatea, care este de obicei surditate de tip senzorial.
Tinitusul este una dintre cele mai importante manifestari otoneurologice, alaturi de hipoacuzia de perceptie si vertij. Apare cu o frecventa de aproximativ 63% la persoanele de peste 45 de ani.

Care sunt cauzele?
Situatiile cele mai frecvente in care apare tinitusul sunt cele in care exista o afectare a sistemului auricular:
* traumatisme ale urechii;
* corpi straini auriculari;
* dop de cerumen;
* expunerea acuta sau cronica la zgomote;
* medicatie ototoxica: aspirina, unele antibiotice, chimioterapice;
* infectii: otita externa, otita medie, labirintita, mastoidita;
* otoscleroza;
* tumori: neurinom de acustic (surditate unilaterala);
* ateroscleroza vaselor din urechea medie sau interna;
* sindrom Meniere.
Tinitusul poate aparea si in afectiuni sistemice sau neurologice, cum ar fi:
* hipertensiune arteriala;
* migrena;
* infectii: sifilis, meningite;
* scleroza multipla;
* intoxicatii cu plumb, fosfor, mercur;
* tumori la nivelul capului si gatului. O forma particulara de tinitus este tinitusul pulsatil, care este sincron cu bataile inimii, fiind determinat de o serie de afectiuni vasculare. Mai exact, acesta poate aparea in caz de tumora glomica, anevrism arterial, malformaţie arterio-venoasa sau boala vasculara ocluziva (ateroscleroza carotidiana).

Care sunt factorii de risc?
Meseriile care implica riscul aparitiei tinitusului sunt cele in care angajatul se afla permanent in zgomot.
Cei mai expusi sunt militarii care lucreaza cu armament, pilotii, telefonistele, dactilografele, muncitorii din hale etc. La populatia tanara, zgomotele in urechi apar in special la marii consumatori de cafea, ceai, tigari si la cei cu un regim de viata haotic. Se apreciaza ca fiind daunator si in acelasi timp o cauza de tinitus ascultatul muzicii in casti sau la volum mare.
Stresul si galagia de la locul de munca sunt si ele o cauza frecventa a tinitusului, spun medicii, cele mai neplacute efecte ale acestuia fiind tulburarile de somn si starile de oboseala din timpul zilei.

Care sunt manifestarile clinice?
Tinitusul poate provoca simptome neplacute, cum ar fi intoleranta la sunete puternice, ce pot cauza importante tulburari emotionale. Afectiunea nu este o boala de sine statatoare, ci un simptom care poate apare in diverse afectiuni otorinolaringologice sau neurologice, uneori si de cauze psihice (anxietate, depresie, insomnie). La pacientii cu tinitus, calitatea vietii este modificata in sens negativ, putand provoca iritatie, pierderea atentiei si a memoriei.

Diagnostic

Este important sa se descopere cauza tiuitului in urechi, de aceea se recomanda consultul medical.Examenul CT (Tomografie Computerizata) si angiografia sunt deseori necesare pentru a stabili diagnosticul final.

Tratament

Tratamentul tinitusului include urmatoarele masuri generale:
- evitarea expunerii excesive la zgomot
- evitarea altor factori extrinseci ce pot produce leziuni cohleare
- mascarea tinitusului cu ajutorul muzicii
- diminuarea tinitusului prin amplificarea sunetelor normale.
De regula, mascarea tinitusului se realizeaza prin recurgerea la o proteza auditiva care de cele mai multe ori este benefica.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea intravenoasa de antiaritmice (lidocaina), acestea putand reduce tinitusul la unii pacienti. Studiile efectuate pana in prezent sugereaza ca o astfel de terapie administrata per os (oral) timp indelungat, nu aduce nici un beneficiu real.
Dintre numeroasele medicamente care au fost testate prin intermediul studiilor, antidepresivele orale (nortriptilina 50 mg administrata per os, seara la culcare) s-au dovedit a fi cele mai eficace. Tratamentul medicamentos mai cuprinde vasodilatatoare,benzodiazepine sau alte medicamente indicate in migrene.
Abordarile psihoterapeutice sunt de tipul terapie cognitiv- comportamentala, relaxare, educare, informare, biofeedback, hipnoterapie. Combinarea de tehnici terapeutice timp de 3 luni duce la scaderea subiectiva a intensitatii zgomotului perceput, pacientul acordand un scor la inceputul si la sfarsitul tratamentului.

Imagini