Tiroidita Hashimoto sau tiroidita autoimuna

Generalitati

Ce este tiroidita Hashimoto?
Tiroidita Hashimoto este o boala care afecteaza tiroida, o glanda mica situata la baza gatului, mai jos de marul lui Adam. Glanda tiroida este parte a sistemului endocrin, care produce hormoni ce coordoneaza multe dintre activitatile corpului. In tiroidita Hashimoto, de asemenea cunoscuta sub numele de tiroidita autoimuna limfocitara, sistemul imunitar ataca glanda tiroida. Tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna (organismul produce anticorpi impotriva tesuturilor proprii), dar poate avea si o componenta ereditara (familiala). Se caracterizeaza prin producerea de celulele imune si autoanticorpi de catre sistemul imunitar al organismului, care pot deteriora celulele tiroidiene si compromite capacitatea lor de a produce hormoni tiroidieni. Inflamatiei care rezulta adesea duce la o scadere a activitatii glandei tiroide (hipotiroidie). Tiroidita Hashimoto este una din cele mai frecvente cauze de hipotiroidism. Tiroidita Hashimoto este de 5-10 ori mai frecventa la femei decat la barbati si de cele mai multe ori debuteaza la varsta adulta. Incidenta bolii creste la pacientii cu tulburari cromozomiale, inclusiv cei cu sindrom Down, Turner sau Klinefelter.

Care sunt cauzele aparitiei tiroiditei Hashimoto?
Tiroidita Hashimoto este o afectiune cauzata de inflamarea glandei tiroide. Este o boala autoimuna, ceea ce inseamna ca organismul ataca inadecvat glanda tiroida, ca si cand ar fi tesut strain (organismul nu mai recunoaste ca fiind al sau glanda tiroida). Cauza principala a procesului autoimun este inca necunoscuta. Cauza directa a afectiunii poate fi orice proces ce afecteaza integritatea glandei tiroide si contribuie la trecerea tireoglobulinei in sange: traume postoperatorii, distrugerea tesutului tiroidian cu iod radioactiv, procese inflamatorii sau tratamente prelungite si nerationale cu iod (gusa sporadica).
Tiroidita Hashimoto tinde sa apara in familii (are o componenta genetica) si este asociata cu o grupare de alte afectiuni autoimune, cum ar fi diabetul zaharat de tip 1 si boala celiaca. Testele de sange la pacientii cu tiroidita Hashimoto dezvaluie un nivel crescut de anticorpi impotriva unei enzime ce se gaseste in interiorul tiroidei numita peroxidaza tiroidiana. Ca rezultat al interactiunii anticorpilor cu peroxidaza tiroidiana se dezvolta inflamatia la nivelul glandei tiroide, glanda tiroida este distrusa, iar pacientul in cele din urma prezinta hipotiroidism (deficit de hormoni tiroidieni).
Tiroidita Hashimoto este uneori asociata cu alte boli autoimune: boala Addison (insuficienta suprarenaliana), diabet zaharat de tip 1, hipoparatiroidism, vitiligo, anemia pernicioasa, boli ale tesutului conjunctiv (de exemplu poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic , sindromul Sjögren) si sindromul Schmidt (boala Addison, diabet zaharat si hipotiroidism secundar tiroiditei Hashimoto).

Care sunt simptomele tiroiditei Hashimoto?
Simptomele tiroiditei Hashimoto sunt in general similare cu cele asociate hipotiroidismului. Ele nu sunt specifice (ceea ce inseamna ca pot imita simptomele multor altor boli) si sunt adesea atribuite inaintarii in varsta. Pacientii cu hipotiroidism usor pot sa nu prezinte nici un simptom. In general simptomele devin mai evidente odata cu agravarea bolii si cea mai mare parte din aceste simptome sunt legate de o incetinire a metabolismului organismului.
Simptomele cele mai frecvente sunt: oboseala, slabiciune accentuata, depresie, crestere moderata in greutate, intoleranta la frig, somnolenta excesiva, pielea poate deveni uscata si creste grosimea ei, parul poate deveni aspru sau subtire, genele ar putea sa dispara si unghiile pot deveni fragile, constipatie, crampe musculare, nivel crescut de colesterol, dureri si rigiditate a articulatiilor, umflarea genunchilor si a incheieturilor mici de la maini si picioare, menstruatii neregulate si abundente, etc.
Atunci cand hipotiroidismul devine sever se pot observa: usoara umflare a pleoapelor, incetinirea ritmului cardiac (scade numarul de batai pe minut ale inimii), scaderea temperaturii corpului si insuficienta cardiaca (inima nu mai pompeaza suficient sange organismului). In forma sa cea mai severa hipotiroidismul poate pune in pericol viata (coma mixedematoasa). Coma mixedematoasa, care poate fi declansata de o infectie, expunere la frig, un traumatism sau de ingerarea de sedative si provoaca pierderea constientei, convulsii, incetinirea respiratiei si irigarea insuficienta a creierului.
Un mic procent din pacientii cu tiroidita Hashimoto pot trece printr-o faza de hipertiroidism (exces de hormoni tiroidieni) numita hashitoxicoza, inainte de a trece in cele din urma in hipotiroidism.

Diagnostic

Diagnosticul tiroiditei Hashimoto se bazeaza pe semnele si simptomele bolii, precum si pe rezultatele analizelor de sange care masoara nivelul hormonilor tiroidieni (tiroxina) si hormon stimulator al tiroidei (TSH).

Dozarea hormonilor tiroidieni si TSH
Analizele de sange pot determina cantitatea de hormoni produsi de glanda tiroida si hipofiza. Nivelurile scazute de tiroxina (T4) si nivelurile ridicate de TSH sugereaza diagnosticul de hipotiroidie. Nivelul de TSH este crescut deoarece glanda hipofiza incearca sa stimuleze glanda tiroida pentru a produce o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni.
  
Dozarea anticorpilor
Deoarece tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna, ea implica producerea de anticorpi anormali. Testele de sange pot confirma prezenta anticorpilor impotriva peroxidazei tiroidiene, o enzima care in mod normal este gasita la nivelul glandei tiroide si care joaca un rol important in productia de hormoni tiroidieni. Deasemenea analizele de sange pot evidentia prezenta anticorpilor antitiroglobulina (tiroglobulina este o proteina, precursor al hormonilor tiroidieni, sintetizata de catre celulele tiroidiene si stocata in glanda tiroida).

Ecografie tiroidiana
Testele imagistice nu sunt in general necesare pentru stabilirea diagnosticului de tiroiditei Hashimoto. In cazul in care glanda tiroida este mare sau exista simptome de compresie a esofagului, o ecografie pot fi efectuata pentru a vedea daca glanda tiroida comprima esofagul sau traheea.

Tratament

Tratamentul tiroiditei Hashimoto pot include o atitudine expectativa sau utilizarea de terapia de substitutie cu hormoni tiroidieni. Daca nu exista nici o dovada de deficit de hormoni tiroidieni si glanda tiroida functioneaza in mod normal, medicul poate sugera controale perioadice. In cazul in care tiroidita Hashimoto determina aparitia unui deficit de hormoni tiroidieni, poate fi necesara terapia de substitutie cu hormoni tiroidieni. Aceasta de obicei implica administrarea zilnica a levotiroxinei (o forma sintetica de hormoni tiroidieni).
Levotiroxina poate provoca reactii adverse atunci cand este administrata in doze prea mari: cresterea exagerata a apetitului, insomnii, palpitatii si tremuraturi. De asemenea, la pacientii cu boli cardiovasculare tratamentul va incepe cu doze mici, care vor fi crescute progresiv, pentru a permite inimii sa se adapteze la un metabolism crescut.
Pentru a determina doza corecta de levotiroxina, se recomanda determinarea nivelului de TSH dupa cateva saptamani de tratament. Cantitati excesive de hormon pot accelera pierderea osoase, ceea poate duce la osteoporoza sau creste riscul de aparitie a acestei boli.
Anumite medicamente, suplimente nutritive si chiar unele alimente pot afecta capacitatea de absorbtie a levotiroxinei:
•    Suplimentele de fier, inclusiv multivitaminele care contin fier
•    Colestiramina -  un medicament utilizat pentru a scadea nivelul colesterolului din sange
•    Hidroxidul de aluminiu - se gaseste in unele antiacide
•    Polistiren sulfonat de sodiu - utilizat pentru a preveni niveluri ridicate de potasiu din sange
•    Sucralfat - un medicament utilizat pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal
•    Suplimente de calciu
•    Produsele din soia sau dieta bogata in fibre.

Imagini