Oferta septembrie 2014

Esti aici:Ghid medical / Copilul / Copilul de 3 ani, dezvoltarea fizica si sociala


Copilul de 3 ani, dezvoltarea fizica si sociala


Varsta de 3 ani este una delicioasa. Pe de o parte, copilul e tot mai putin incapatanat si devine de la zi la zi mai cooperant. Incepe sa inteleaga ce este rabdarea (chiar daca ii displace acest concept) si are primele tendinte sa isi stapaneasca frustarile.
Dezvoltarea fizica la 3 ani

La 3 ani, copilul masoara, in medie intre 90 si 96 de centimetri. Cantaraste intre 13 si 16 kg.

A dobandit integral simtul echilibrului si poate sa stea intr-un picior, sa loveasca o minge, sa mearga cu spatele sau sa mearga drept de-a lungul unei linii.

Caracter si personalitate la 3 ani

La trei ani, copilul isi plaseaza mama in centrul vietii sale afective. Tata este preferat in special pentru anumite activitati precise.

Baietii au descoperit placerea de a-l implica pe tatic in manevrarea masinutelor, a trenuletelor si a constructiilor de lego. Fetitele incep sa fie atrase de activitatile casnice ale mamicii. Jocurile cu farfurioare sau canute (de plastic) sunt la mare pret.

La aceasta varsta, copilul descopera dorinta de a face placere parintilor si sa le fie de folos. A inceput sa descopere umorul, sa inteleaga o glumita si sa asculte fascinat ghicitori.
Frica de intuneric si gelozia

Apare tot mai puternic, frica de intuneric. Este speriat de aparitiile ciudate (oameni cu masti, personaje pe care le vede la televizor sau pe strada). Incepe sa inteleaga diferenta ditnre un personaj negativ si unul pozitiv.

Frica - o stare normala a copilariei

Neavand nici experienta si nici puterea noastra de gandire, temerile copiilor ni se par adesea stranii sau lipsite de fundament: toate obiectele, chiar si cele mai inofensive, pot fi pentru ei sursa de frica (in primii 5 ani de viata). Nimic insa nu este anormal in aceste manifestari izvorate din nelinisti irationale si specifice fiintei umane in scopul descoperirii instinctuale a lumii. Cele mai curente temeri instinctive sunt: fobiile de singuratate, de intuneric, de persoane straine si de animale. Frica de intuneric este, in mod cert, cea mai raspandita si nu se poate ascunde (fobia noptii, a spatiilor sumbre, a spatiilor disimulate - frica de a privi dupa o perdea, de a deschide o usa care da intr-un loc necunoscut ).

In timp ce aceste fobii nu produc tulburari care sa dezorganizeze viata copilului, altele (ca teama de caini de exemplu) duc la anxietate, fenomen ce naste un sentiment de pericol interior. Aceasta forma de frica (fara cauze aparente; obiectul fricii a disparut, dar frica persista, in amintirile sau in jocul imaginatiei) se manifesta adesea la copiii emotivi sau imaginativi. In acest caz, ei trebuie tratati cu blandete, pentru ca anxietatea sa nu ia proportii alarmante - refuzul de a manca (anorexie mintala), de a dormi etc.

Anumite temeri pot parea anormale prin frecventa (copilul caruia ii este frica de orice, fara incetare) si intensitatea lor (tipete, paloare sau inrosire subita si intensa) ori prin persistenta de la o anumita varsta. Astfel, copilul de 8 ani care are inca nevoie de veioza pentru a adormi seara manifesta o teama anormala, ca si copilul care plange la vederea de la departare a unui caine. Din fericire nu sunt patologice, intrucat nu se diferentieaza de temerile normale decat prin intensitate, iar copilul are un comportament obisnuit. Exagerarea fricii banale, intensitatea si persistenta ei sunt datorate, in cele mai multe cazuri, unei gresite atitudini a parintilor (de exemplu a mamei) care-si ameninta copilul dandu-l la caine daca nu "papa" tot. Uneori parintii vorbesc despre propriile temeri contagiindu-i pe copii.

Cea mai periculoasa teama este frica excesiva, bizara, ce se caracterizeaza prin mare intensitate (tulburari grave de comportament), tenacitate (fobii intense si persistente), prin perseverenta ei chiar si dupa disparitia cauzelor (veritabila criza de frica). Toate fobiile care ating corpul trebuie supravegheate cu atentie deoarece ele sunt adesea (la adolescenti mai ales) semnul unei eventuale schizofrenii (tulburare psihica ce se caracterizeraza prin inconsecventa mintala). Nu trebuie sa neglijam niciodata o stare mai mult sau mai putin permanenta de neliniste - tresarirea la cel mai mic zgomot, timiditatea sau agresivitatea excesiva, ticurile, balbaiala, maniile, inadaptarea scolara, semnele de oboseala - caci pot fi semnele unei tulburari nervoase. In acest caz trebuie neintarziat sa consultati psihiatrul, singurul in masura sa judece manifestarile de teama si sa indice tratamentul.

Care sunt originile fricii la copii?

Constatam ca teama este intim legata de cunoasterea vietii si, prin urmare, un copil fara frica este un copil anormal. Dar modul in care se manifesta ea depinde considerabil de "terenul personal". Anumiti copii sunt mai sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai iresponsabili decat altii. La ei frica se grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile gresite ale parintilor. La altii "terenul" este net favorabil dezvoltarii unor tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.

Erorile educative care fac din copil un fricos sunt numeroase si foarte raspandite. Cele mai frecvente sunt pedepsele pentru lucruri mai mult sau mai putin grave. In fata lor, copilul poate reactiona in diverse maniere: cand este foarte sensibil si impresionabil, va fi speriat pentru mult timp de ideea pedepsei. De asemenea, lipsurile: daca ele sunt exagerate de adulti, daca i se amintesc prea des, copilul va sfarsi prin a-si pierde din ce in ce mai mult increderea in sine, si-l va stapani o permanenta teama interioara. Pentru a invinge teama, copilul are nevoie de climatul afectiv al familiei (dragoste, calm, incurajare etc.), caci "daca dragoste nu e, nimic nu e"..

Daca are un frate sau surioara mai mica, incepe sa se instaureze gelozia. Este gelos pe atentia pe care mama sau tata o acorda celuilalt si ar face orice pentru a le-o distrage. De fapt, el este foarte concentrat asupra propriei persoane si nu poate sa inteleaga ca altii mai pot avea alt punct deinteres decat persoana lui.

Daca merge la gradinita, copilul se ataseaza de educatoare si isi doreste sa fie preferatul ei. Ii place sa vorbeasca cu ea si sa o asculte. In relatiile cu alti copii, devine capabil de mai multa cooperare si atentie, stie sa isi astepte randul si intelege sa imparta jucariile cu alti copii.


3 ani: Varsta mersului la gradinitaTrei anisori!

Trei ani este varsta la care copilul incepe, de obicei, gradinita. Aceasta este varsta optina la care micutul poate suporta sa isi parareasca mamica temporar. El nu mai este copilasul ei micut, ci incepe sa devina un elev printre ceilalti, pierzandu-si pozitia privilegiata pentru citeva ore. Acum el poate sa se obisnuiasca cu viata in colectivitate, desi la inceput se teme putin de ceilalti copii si abia asteapta sa vina parintii sa il ia inapoi acasa.

O noua instanta autoritara

La aceasta varsta, copilul incepe sa constientizeze o alta autoritate: educatoarea. De acum in colo, autocontrolul asupra impulsivitatii si instabilitatii sale este necesar. Copilul va invata, la gradinita, impins de imprejurari, sa isi fixeze obiective si sa faca eforturi pentru a le atinge.

Copilul trebuie sa gaseasca la gradinita un climat de siguranta pentru a se putea simti bine. Dificultatile inceputului sunt absolut normale. De aceea, nici parintii si nici educatoarea nu trebuie sa ii nege sau sa minimalizeze micile probleme de adaptare.

Noi frontiere ale cunoasterii

La gradinita, copilul invata primele sale poezii, alaturi de alti copilasi de varsta lui. Invata sa se orienteze in timp si sa faca distinctie intre inainte si dupa, intre dimineata si supa amiaza. De la aceasta varsta, si cu ajutorul anturajului social, se specializeaza progresiv si, spre varsta de 4 ani, face diferenta dintre dreapta si stanga.

Stangacia si confuzia intre dreapta si stanga semnifica o tulburare a schemei corporale, adica o imagine eronata despre propriul corp.

Copilasul se exprima in colectiv si invata sa isi amelioreze abilitatea prin pantomima, marionete, plastilina, pictura si desen.
La gradinita, copilul invata sa tine un creion: dupa primele margaleli la 18 lunim apar liniile curbe spre 2 ani si jumatate, reproducerea cercului la 3 ani, a patratului spre 4 ani, a rombului spre 6 ani.

Ce spun psihologii de la i-Medic.ro?

Specialistii vorbesc in primul rand despre "varsta psihologica" a copiilor, nu despre varsta biologica. Unii copii sunt pregatiti de gradinita la 2 ani si jumatate, in timp ce altii ar fi mai bine sa astepte pina in jurul varstei de 4 ani.

Situatia in Romania

In Romania, gradinitele de stat, in general, au pretentii destul de ridicate, iar unii copilasi nu fac fata cerintelor: nu pot merge singuri la toaleta, nu pot folosi normal tacamurile, nu se pot imbraca sau dezbraca singurei. Daca asa stau lucrurile cu puiul tau, este mai bine sa astepti.

Gradinitele particulare accepta si copii mai putin pregatiti pentru viata sociala - iar, in unele cazuri, accepta chiar si pe copilasii care mai poarta inca scutecel.

Insa, varsta de trei anisori, limita legala de la care sunt primiti copilasii in sistemul de stat, marcheaza si momentul de la care copii se comporta cu mai multa independenta si siguranta. Dar, ca parinti, este bine sa reflectati: este sau nu puisorul pregatit sa "plece" de acasa?

Ce gradinita? Ce program?

    * Este important sa gasiti o gradinita apropiata de casa, daca puteti fi, lejer, acasa in jurul orei 17.
    * Daca insa lucrati des peste program, e bine sa cautati o gradinita aproape de locul de munca.
    * Daca va ajuta o bunica sau o bona, puteti alege o gradinita cu program scurt: pina la ora 12.

Alimentatie si activitati zilnice

La trei ani, putem constata si fapte pozitive despre pofta de mancare a copilului. Mesele preferate sunt - cel mai des - micul dejun si gustarea. Este adevarat ca aceste mese sunt mai putin consistente si implica alimente dulci... dar acestea sunt primele semne ca pofta copilului se regularizeaza. Suntem pe drumul cel bun ;)

Cum abordam manifestarile de tip negativist

Indata ce incepe sa mearga (intre 12-15 luni) deplasarea ii permite sa cerceteze toate colturile casei, sa rastoarne obiecte, sa goleasca sertare, sa traga de usi, sa arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioada agitata in special pentru parinti care trebuie sa creasca atentia si supravegherea asupra copilului.

Dupa 15 luni copilul este instabil atat in casa cat si pe strada. Mersul la plimbare devine un chin pentru insotitor, pentru ca cei mai multi copii tinutul de mana devine imposibil, alearga in directii diferite (niciodata in directia de mers) tipa pe strada, arata cu degetul ca vrea sa se plimbe cu diverse mijloace de transport (ce daca nu merg in directia in care trebuie..), cand doresc in carut, indata ce sunt urcati vor sa coboare, etc.

In cazuri extreme, se trantesc pe jos, tipa indelung cand sunt luati in brate sau cand nu i se ofera ceva ce vor ei. In general raman impasibili la atentionarile adultului, par sa nu auda nimic din ce i se spune, uneori din contra, cu cat ii atragi atentia asupra unui comportament nedorit cu atat persista in a da curs acelui comportament.

Cum ne comportam cu micul uragan?

Mai e cazul sa ne intrebam ce simt parintii in aceste momente? Inca o data capacitatea de a fi parinte este pusa greu la incercare. Se gandesc: “Totusi este de acum mai mare, poate sa inteleaga, dar nu vrea. De ce parca numai al meu face asa? Oare nu e prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma comport cu el, ca mi-e rusine de alti oameni pe strada cand imi face asa. Nu sunt eu un parinte bun? Ma simt extenuata, sunt cu nervii la pamant. Oare cand se termina cosmarul asta?”
Acestea sunt doar cateva ganduri ale parintilor, dar sunt cu siguranta multe alte intrebari fara raspuns care ii chinuie.

Intre 18-24 de luni, copilul se calmeaza putin, deplasarea este mai putin nervoasa, asta deoarece in prim plan se situeaza comunicarea verbala, care acum pare sa se dezvolte mai evident.

Dar aceasta perioada de gratie nu tine mult, dupa 2 ani explodeaza iar furia copilului mai ales in fata interdictiilor impuse de catre adulti. Este acea perioada numita “teribilii 2 ani” in care copilul spune NU la tot pasul si orice incercare de rezolvarea conflictelor pare sa nu aiba vreun rezultat.

Ce determina copilul sa se comporte atat de nabadaios?

Oare noi, parintii am gresit undeva? Si mai ales ce putem face sa nu se repete aceste episoade in viitor?

Pentru a nu risca sa se transforme intr-un copil rasfatat iata cateva dintre sugestiile psihologului precum si idei foarte eficiente care au dat rezultate venite din partea parintilor:

Trebuie sa stabilim niste reguli clare de comportament (pentru a evita situatiile periculoase, pentru a nu cadea in ridicol fata de alte persoane, etc) atat in casa cat si pe strada. Adica niste reguli minime de civilizatie si bun simt.

Sa-i explicam copilului de ce nu are voie sa se comporte asa intr-o situatie, sa folosim cuvinte pe intelesul lui, sa-l motivam sa aiba un comportament decent. Comportamentul dorit trebuie sa fie urmat de consecinte pozitive. De aceea trebuie neaparat incurajat si apreciat pozitiv de fiecare data cand se comporta in directia dorita (avem tendinta uneori de a vedea doar comportamentul nedorit)

Comportamentul nedorit trebuie sa fie urmat de consecinte negative, stabilite clar si aplicate imediat. Pot fi urmatoarele: excluderea din situatia respectiva (daca nu se joaca frumos in parc si loveste copiii atentionat initial si apoi daca continua poate fi luat si dus in afara parcului) retragerea posibilitatii de a face o activitate preferata (astazi nu te mai uiti la televizor) sau repararea situatiei (il luam de mana si-l indreptam spre locul unde a facut dezordine pentru a strange lucrurile ravasite sau ii spunem sa dea inapoi jucaria luata de la un copil din parc si-l conducem in acea directie).

O atitudine ferma si consecventa este cheia acestor crize

Sa ne pastram o atitudine ferma dar relaxata, calma, sa folosim umorul. Chiar il putem surprinde pe copil prin reactia noastra. Iata ce povesteste o mama “ Am fost la supermarket cu fetita mea. In drum spre casa am indraznit s-o iau de mana fara sa ma mai rog la ea de zeci de ori sa nu fuga in strada. Au inceput tipetele si plansete. Atunci eu am inceput sa rad, radeam aproape in hohote ca uite ce urla copilul asta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat si am ajuns in timp record acasa.”

Daca dorim sa respecte regulile, copilului trebuie sa-i adresam cerinte nu rugaminti (daca il intrebam: “Vrei sa te speli pe dinti, te rog..?) copilul va avea inca o data ocazia de a spune NU. Il informam ca este timpul pentru spalatul dintilor si din vorba-n vorba ajungem in baie si ne spalam pe dinti.

Distrageti-i atentia

Cand observam ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de exemplu vedem ca se indreapta spre televizor pentru a apasa butonul de oprit) ii atragem atentia catre altceva.. De exemplu: “Uite cum a venit o pasare pe pervaz, hai s-o salutam”
Daca reactioneaza agresiv, tipa, se tranteste pe jos in vazul lumii, aceste manifestari de furie nu trebuie sa ne impresioneze. Daca cedam atunci in fata insistentelor copilului va invata ca data viitoare trebuie sa urle mai tare ca sa primeasca ce vrea.

Sa evitam orice forma de agresiune fizica.

Asta nu numai ca nu va rezolva problema in ansamblu (poate pe moment cand copilul se supune de frica) dar va agrava starile de frustrare si nervozitate. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia oferim copilului exemplul ca prin forta se impune autoritatea. In viitor va alege si el acest model de a se impune in fata altor copii sau chiar fata de adulti.
Sa nu fim exagerati, sa zicem NU la tot pasul. Sa asiguram copilului un mediu in care sa se poata juca fara riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a spatiului este normala si nu trebuie sa-i limitam in mod exagerat accesul la spatiul inconjurator.

Sa-l informam ca are un program dupa care mananca, se joaca, doarme. Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. Daca vrem sa respecte anumite cerinte legate de programul zilnic, trebuie sa fim consecventi in a respecta acest program. Nu trebuie sa fim rigizi si sa supunem copilul la un chin zilnic. Adaptate nevoile si preferintele copilului la alcatuirea unui program zilnic este solutia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic si psihic.

Sa ii aratam dragostea si atunci cand greseste

Sa-i aratam dragostea noastra si atunci cand a gresit. Sa nu-i spunem “tu esti rau” ci “tu ai facut un lucru rau care trebuie indreptat”., la fel nu trebuie sa-l amenintam cu lipsirea de dragoste din partea noastra in cazul ca nu se comporta adecvat “daca nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeste”. Copilul isi va aminti aceste vorbe mult timp.

In concluzie, copilul are nevoie de interdictie din partea adultului pentru ca la aceasta varsta este inca incapabil sa aleaga, sa ia o decizie. De multe ori abia se hotaraste ce vrea sa faca. Acum vrea sa se uite la desene animate, peste 10 minute, vrea altceva si tot asa. Nu putem (nici fizic si psihic) sa tinem pasul cu aceste cerinte nejustificate ale copilului. De aceea trebuie sa-l ajutam sa se decida, sa aleaga o directie buna in comportament pe care sa o respecte in toate cazurile. Facandu-i toate voile il multumim pe moment (cel mult 10-15 minute) dupa care emite alta cerinta. Impunandu-i niste reguli si norme si fiind consecventi in respectarea lor, il ajutam de fapt sa ajunga la o maturizare sociala care ii permite integrarea optima in alt mediu (cum ar fi, gradinita), de fapt il pregatim pentru viata.

La trei ani, copilul se poate folosi de tacamuri (pentru copii - cu colturi rotunjite) si manuieste cu abilitate paharul (de plastic).

Acum la trei ani, copilul stie sa se dezbrace singur - desigur daca are niste hainute care se pot dezbraca usor. Nu va alarmati insa daca nu poate sa isi scoata o bluzita sau un pantalon. Imbracatul si dezbracatul sunt activitati relativ complexe pentru el iar daca este obisnuit ca parintii sa il ajute la aceste activitati ... va mai trece inca un anisor pina va reusi sa se imbrace si sa se dezbrace absolut singurel/singurica.

La trei ani, copilul reuseste sa nu mai faca pipi in pantaloni ziua. Iar daca obiceiul de a face pipi inainte de culcare este bine instalat, accidentele devin tot mai rare (desi sunt posibile).

Enurezisul sau cand copilul „face pipi pe el“

Enurezisul poate fi primar daca copilul nu a avut continenta pentru o perioada de cel putin 3 pana la 6 luni sau poate fi secundar daca initial a avut o perioada indelungata de continenta dar problema a reaparut.

Enurezisul poate fi diurn daca apare in timpul zilei sau nocturn daca apare numai in timpul somnului. Enurezisul nocturn este mai raspandit reprezentand 85 % din cazurile de enurezis, pe cand cel diurn este raspunzator de doar 5 % din cazuri. Restul de 10 % dintre copiii cu aceasta problema au enurezis mixt, atat diurn cat si nocturn.

CAUZELE  ENUREZISULUI

In cele mai multe cazuri, enurezisul se remite singur in timp, odata cu cresterea. El este mult mai frecvent la baieti si de aceea se considera ca una din cauzele sale ar fi de natura psihologica. Si cauzele genetice sunt incriminate deoarece in 70 % din cazuri, unul dintre parinti a avut enurezis.

O alta cauza ar fi legata de tulburarile de somn, asociindu-se uneori cu noctambulismul si cosmarurile. Si tulburarile hormonale ar putea fi o cauza. Infectiile urinare, obstacolele pe traiectul cailor urinare, tulburarile de inervatie a vezicii urinare, diabetul sau retentia de materii fecale datorita constipatiei sunt de asemenea incriminate.

EXAMENUL  MEDICAL

La medic trebuie determinate o serie de date cum ar fi antecedentele de enurezis la unul din parinti, tipul de enurezis, eventualele stressuri psihologice ale copilului, obiceiurile urinare ale acestuia.

Apoi se determina inaltimea si greutatea copilului, tensiunea arteriala, se examineaza cu atentie organele genitale si se face un examen neurologic complex. Urmeaza datele de laborator care includ o analiza a urinii si o urocultura pentru a determina eventualele infectii urinare.

TRATAMENTUL

In primul rand include tratament psihologic si de modificare a obiceiurilor urinare ale copilului. Copilul va face exercitii cautand se se abtina cat mai mult de la urinat pentru a-si intari sfincterele si a-si mari capacitatea de rezervor a vezicii, sau parintii il vor trezi la aproximativ o ora de la adormire pentru a-l pune sa urineze.

Cel mai bun tratament disponibil la ora actuala este reprezentat insa de niste chiloti speciali cu sonerie. Urina este un lichid cu continut bogat in saruri, astfel incat atunci cand copilul se scapa de urina, chilotii se uda si se inchide un circuit electric dintre doi electrozi montati in chiloti si o sonerie incepe sa sune trezind copilul. Se contribuie astfel la realizarea unui reflex care sa “invete” copilul sa se trezeasca la timp.

Exista si tratament medicamentos dar acesta ridica o serie de probleme. Se folosesc antidepresivele triciclice, substante folosite in primul rand in tratamentul depresiilor. Eficienta lor este insa doar de 50 % si exista o rata mare de reluare a enurezisului la intreruperea tratamentului. In plus au si numeroase reactii adverse. Aceste medicamente sunt utile in tratamentele de scurta durata atunci cand copilul pleaca in vacanta sau in tabere, pentru a-l feri de rautatile si glumele colegilor.

Se foloseste si desmopresina, care de asemenea are o rata mare de reluare a enurezisului la intreruperea tratamentului. De asemenea, sunt greu de precizat efectele tratamentului de lunga durata cu acest produs, intrucat nu s-au efectuat studii suficiente.

Prima oara la olita prima oara la WC

Ce crede insa copilul:

* Viata nu este dreapta! "De cate ori fac "bobite", mama le pune intr-o cutiuta la frigider iar cand ma chinui si fac caca mult il arunca la toaleta si trage apa!" Copilul inca nu are o imagine clara despere igiena.
El nu intelege inca de ce trebuie sa "scapam" cat mai repede de "opera sa de arta"! Aceasta graba il sperie si ii ridica multe indoieli.

* De ce imi aluneca funduletul in olita? Oare o sa ma inghita?

* Ce este WC-ul? Ce se ascunde dupa el? Este oare in gaura un balaur? Ce groaznic este trasul apei? Unde pleaca "opera mea de arta"?
   

Concluzia: Dupa ce copilul a reusit cu succes sa termine operatia este supus la alte stresuri ca spalatul pe maini, incheierea pantalonilor. Deseori sincronizarea nu a fost buna si chilotelul este patat sau ud. Frustrarea creste si tocmai atunci mama il cearta ca nu a facut bine! Asta este deja prea mult! Oare mama inca il iubeste? Deci dragi parinti aici trebuie sa intervina maturitatea si puterea de intelegere a dumneavoastra! Faceti din acest ritual ceva placut si cel mai important nu va pierdeti cumpatul!

Cand sa incepem?

Este greu de spus. Nu exista o varsta anume cand trebuie sa inveti copilul sa mearga la toaleta. Copiii, in general, isi formeaza indemanarea necesara intre 18 si 30 de luni, dar sa nu va sperie daca acest lucru incepe abia pe la varsta de 4 ani! Cu cat copilul este mai pregatit cu atat va fi mai usor sa inceapa. Important este sa NU tratati problema ca o "rusine" si nu ascultati de "ultimatumul" mamei soacre: "Pana face 3 ani este musai sa stie la WC! Eu pe voi v-am invatat de la 6 luni!". Daca presati in mod inutil copilul riscati un mare insucces. Concluzia: Aratati copilului fiecare pas insa el trebuie sa aleaga cand si cum il face.

Ce semnale trebuie sa ne dea de gandit ca este cazul sa incepem?

- Cand sta cu usurinta in poponet
- Cand copilul incepe sa imite comportamentul nostru mai ales cel din toaleta.
- Cand incepe sa refuze scutecul in schimbul chiloteilor (deci trebuie din cand in cand sa ii oferiti aceasta alternativa)
- Cand incepe sa devina ordonat: pune lucrurile la loc de unde le-a luat, face curat etc.
- Cand da semne de independenta (va refuza manuta la coburatul unei trepte, sau pur si simplu prin a spune mult mai des "NU!")
- Cand incepe sa spuna cand face caca/pipi si mai ales cand face un ritual din aceasta (uni copii cer mana mamei pe parcursul "operatiei").
- Cand incepe sa il intereseze toaleta/olita si incepe sa ii placa sa va urmeze in baie sau sa se joace in baie
- Cand poate sa isi dea jos si sa isi ridice pantalonasii
- Cand intelege diferenta intre ud si uscat
- Cand intelege ce este pipi si caca
- Cand are scaun regulat
- Are pauze "uscate" mai lungi de 3 ore (asta arata ca muschii s-au dezvoltat suficient pentru a tine urina)

Evident nu toate conditiile trebuie indeplinite pentru a incepe procesul de invatare. Este mai bine sa urmariti mersul lucrurilor decat efectiv "cand a venit momentul". Daca mergeti inca la pediatru il puteti intreba si pe el ce parere are. Pediatrii va pot ajuta cu informatii privind pregatirea fizica a copilului pentru toaleta (sta suficient de bine in poponet etc.) dar si cu multe procedee bazate pe experienta lor vasta.

Pas cu pas pe drumul cel bun!

Mesrul la olita si apoi la toaleta este un drum drept dar pe care copilul dumneavoastra il poate invata in cateva zile sau in cateva luni. Asa cum am mai spus cel mai important este ca el sa fie pregatit pentru acest drum. Daca este pregatit, lucrurile vor merge usor atat pentru el cat si pentru dumneavoastra. Ce trebuie retinut: ACESTA ESTE PROIECTUL LUI SI NU AL DUMNEAVOASTRA!

De la start si pana la final obijnuirea cu olita sau toaleta include:
- explicarea exacta a ce asteptati de la el (mai ales scopul final)
- copilul sa va atentioneze cand trebuie mers la toaleta
- copilul trebuie sa inteleaga fiecare operatie (dezbracarea, asezarea, timpul de asteptare, stergerea, tragerea apei , spalarea olitei, imbracarea si spalatul pe maini). Fiecare pas este important si de aceea trebuie sa creati o buna rutina si sa "premiati" (laude, dezmierdari, aplauze) fiecare reusita. Cand pasul precedent este bine invatat noul pas trebuie introdus. Atingerea scopului final este importanta dar fiecare pas in sine este si are ceva special. Atentie! Succesul este reprezentat de folosirea olitei sau toaletei si nu in efectuarea perfecta a fiecarei operatii. Deci trebuie sa fiti flexibili si nu stresati copilul cu tot felul de amanunte pe care le considerati dumneavoastra importante.

Puteti ca reteta sa folositi urmatorii pasi dar nu uitati ca fiecare copil are propia lui personalitate:

1. Gasiti o olita comfortabila si pe masura. In cazul WC-ului cumparati un capac pentru copii. Multi copii se simt mult mai siguri pe un capac de WC sau pe o olita stabila. In cazul WC-ului asigurati copiilor o sprijinire a picioarelor (un taburet micut, o cutie de lemn etc). Multi copii se simt nesiguri cu picioarele in aer. Dupa cateva zile puteti renunta treptat la aceasta sprijinire.

2. Ajutati copilul sa devina familiar cu olita sau WC-ul, sa o observe sa se aseze pe ea si sa gaseasca o pozitie comfortabila. De asemenea accentuati ideaa ca olita este ceva personal: "Numai al tau/Numai a ta"

3. In cazul olitei asezati olita intr-un loc convenabil pentru copil. Nu trebuie sa stea numai in baie! Tineti-o in camera de joaca, in curte, in bucatarie. Important este pentru copil sa ajunga usor la ea daca este necesar.

4. La inceput asezati copilul o data pe zi pe olita, imbracat. Asta ajuta la formarea rutinei. Nu il fortati sa se aseze si lasati-l sa se scoale daca el doreste.

5. Cand aceasta rutina este acceptata de copil. Introduceti dezbracarea. Deci il veti aseza ca si pana acum insa fara fustita sau pantalonasi.

6. Can copilul a facut caca in scutec (recomandabil cand nu are diaree:)) asezati caca din scutec in olita. Aveti insa grija sa va vada! Apoi luati olita si aruncati-o la WC si trageti apa. Daca intamplator face pipi cand sta pe olita efectuati aceleasi operatii de aruncare + curatare. Explicati de mai multe ori de ce aruncati la WC. El trebuie sa inteleaga bine unde este destinatia fiecarui lucru.

7. Aveti rabdare cu aceste operatii caci ele dureaza pana ce copilul le va accepta si le va invata.

Trucuri pentru usurarea procesului:

- mai ales acasa imbracati copilul in lucruri usor de dezbracat. Ajutati copilul sa se dezbrace singur!
- Incurajati-l sa va imite! Mergeti in baie si asezativa pe WC indemnand copilul sa se aseze pe olita.
- invatati si baieteii ca si fetitele sa faca pipi sezand. Daca le explicati la baietel ca pipi se face din picioare o sa fie dificil sa il readuceti in pozitia sezut.
- Urmariti atent semnalele pe care le face: grimase, cererea de a merge la WC etc. La un astfel de semnal intrebai-l imediat daca vrea sa mearga la olita sau WC. Daca refuza nu il fortati.
- propuneti de mai multe ori copilului pe zi sa ii scoateti pantalonasi.
- "Daca vrei te intreb din ora in ora daca trebuie sa mergi la olita ca sa nu uiti!". Daca va refuza o astfel de propunere nu il stresati. Unii copii accepta aceasta aducere aminte si le vine mai usor sa mearga la olita - cand este cazul - daca propunerea a venit din partea dumneavoastra.
- Aratati-va foarte bucuros cand copilul cere la olita fara sa ii propuneti dumneavoastra.
- Oferti copilului posibilitatea sa traga apa dar numai daca el vrea. Multi copii se sperie de zgomotul produs prin tragerea apei.
- Explicati copilului ca nu trebuie sa fie suparat daca "opera sa de arta" a plecat pe gaura de WC. Explicati unde merge (folositi-va imaginatia)!
- stergeti copilul bine pentru a preveni iritarea. Nu uitati ca pielea lor este extrem de sensibila. In cazul unei iritati el poate sa o asocieze cu olita si sa nu mai vrea sa o foloseasca.
- Ganditi-va la trecerea la chilotei! Cand copilul foloseste olita de mai multe ori pe zi este pregatit pentru chilotei. La inceput imbracati-l cu chilotei numai pentru cateva ore pe zi. Nu va grabiti cu renuntarea la scutece.
- Daca peste zi altcineva se ocupa de copil, asigurati-va ca subscrie la metodele dumneavoastra si la planul de invatare.
- Asteptati-va la surprize neplacute precum constipatia. Acestea vor ingreuna programul de invatare. Nu disperati!

Probleme!

- Copilul meu nu accepta olita!
Desi copilul este pregatit pentru primirea invataturii el are probabil nevoie de mult suport si incurajare din parea dumneavoastra pentru a renunta la scutece. Nu fortati si nu disperati. Copiii au tendinta sa spuna NU cand parintii isi doresc ca ei sa zica DA si de multe ori spun nu in loc de da. Puneti olita la o parte si mai incercati dupa 2 saptamani.

- Sta pe olita dar nu face nimic!
Daca copilul sta pe olita cu usurinta sunteti de mult pe drumul cel bun. Motivul principal este: constipatia! Incercati sa ii oferiti mancare care sa conduca la un scaun moale. De asemenea, va puteti gandi si la cat de confortablil sta pe olita. Exista posibilitatea ca o anume jena sa il impiedice sa actioneze. Oricum. nu disperati si inca o data aveti rabdare.

- A re-inceput sa faca pe el
Asteptati un moment relaxat si discutati problema. Exista multe motive care pot fi cauza acestei situatii. La multe nici nu va ganditi! Poate se sperie sa mearga seara la baie sau poate are o iritatie de care ii este frica sa va spuna. Daca copilul cere sa se intoarca inapoi la scutece sau daca credeti ca ar trebui sa le introduceti nu faceti o problema din asta!

- Fetita mea a invatat usor dar cu baiatul am mari probleme.
Nu uitati ca fiecare persoana este diferita. De asemenea, metodele aplicate la o fetita nu sunt in todeauna aceleasi la baieti. Incercati sa schimbati metoda si sa o adaptati personalitatii copilului.

Mult success!

Copilasul a devenit un animalut de apa. Adora baia si nu ii place cand vine momentul de a iesi din apa.

Unii copii isi sug inca degetul, suzeta sau biberonul, dar nu va alarmati, peste citeva luni o sa renunte si la suzeta.

Vocabularul unui copil de 3 ani

La trei ani, majoritatea copiilor vorbesc bine si cursiv. Utilizeaza un vocabular destul; de bogat - de la 800-1000 cuvinte. Stiu sa foloseasca atat forme de plural ale substantivelor si verbelor cat si pronume personale. Ii plac rimele si poezioarele si stiu sa asculte. Pot raspunde unei cerinte de genul: Du-te si cauta paharul si pune-l pe masa.


NOTA: Inainte de a adauga comentariul te rugam sa mai petreci 20 de secunde revizuindu-l. Din dorinta de a avea o comunitate cat mai utila si cat mai placuta te rugam ca raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
  • - o exprimare corecta gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
  • - sa lasam obscenitatile pentru cei mai putin inteligenti.
Multumim!
echipa i-medic.ro

Opţiuni de afişare a comentariilor

Alege modalitatea preferată de afişare a comentariilor şi apasă "Salvare opţiuni" pentru a activa modificările propuse.

Am o fetita de 7 ani si nu stiu cum sa o fac sa inteleaga anumite cuvinte de la scoala;
Exp. pentru dictare

Exista metode audio si video prin care copilul  poate sa inteleaga anumite cuvinte. Exista numeroase jocuri si activitati care ii ajuta pe elevi sa inteleaga  mai bine cuvintele. Cu toate acestea, astfel de jocuri si activitati trebuie sa fie alese in functie de varsta copiilor si capacitatea de intelegere. Acestea pot include lectura povestilor, jucarea unor roluri, satira, teste de ortografie, etc. Mai mult decat atat, exista, de asemenea, unele jocuri interactive. Multa sanatate!

Buna ziua!

Sunt o mamica fericita de baietel in varsta de 3 ani si 3 luni mai exact. L-am inscris incepand cu acest an la gradinita si ca atare din luna septembrie si-a facut intrarea in colectivitate.Numai ca din acea clipa au inceput problemele.Pe langa faptul ca dusul la gradinita este deja un calvar care se termina cu tipete, urlete si in final cu lasarea lui fortata acolo de ceva vreme a inceput sa faca pipi pe el destul de des.Actiunea se repete si peste zi si in timpul noptii chiar la noi acasa.Mentionez ca i-am scos pampersul la varsta de 1 an si 8 luni definitiv si evolutia lui in a se mentine curat a fost una buna. In tmp am mai avut "accidente" dar mai mult pe timpul noptii decat ziua. Nu stiu ce sa ma mai fac cu el.Ma ingrijoreaza tare mult starea lui si nu stiu cum sa apuc problema pentru ca nu stiu daca e de ordin fiziologic sau emotional.Am incercat sa discut cu el despre gradi, despre cum e acolo, despre cum se comporta educatoarele si copiii cu el si nu-mi zice mare lucru.In final mi-a spus ca de cele mai multe ori copiii nu se joaca cu el deoarece considera ca e rusinos sa faci pipi pe tine.Mentionez ca fara voia noastra la inscriere, nemaiavand locuri la grupa mica l-au bagat direct la grupa mijlocie.Nu miam facut probleme initial pentru ca e un copil cu un bagaj f vast de cunostiinte pentru varsta lui si activitatile le face cot la cot cu colegii lui mai mari.

Va rog sa-mi dati si mie un sfat in aceasta privinta.

Va multumesc,

roxana.M

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Aceasta intrebare are rolul de a preveni spam-ul.
Image CAPTCHA
Introduceti caracterele exact in forma in care apar in imagine.