Titlu

Abordarea manifestarilor negativiste in cazul copiilor


La varsta de 12-15 luni, imediat dupa ce copilul incepe sa mearga, faptul ca se poate deplasa ii va permite sa isi dezvolte curiozitatea si dorinta de a cerceta orice colt al casei, de a rasturna orice obiecte ii ies in cale, de a trage de usi, de a goli sertarele, de a arunca cu diferite obiecte etc. Micul copil este acum o persoana foarte agitata mai ales din punctul de vedere al parintilor care sunt nevoiti sa fie tot mai atenti si sa supravegheze copilul non stop.

Dupa varsta de 15 luni, copilul va fi instabil, indiferent ca se afla in casa sau pe strada. Astfel, mersul cu el la plimbare va deveni un adevarat chin pentru cel care il insoteste, avand in vedere faptul ca, pentru majoritatea copiilor, tinutul de mana este un gest pe care cei mici nu il mai suporta, asadar, devine imposibil, copilul alergand in diferite directii, tipand, aratand cu degetul spre diferite mijloace de transport cu care ar vrea sa se plimbe etc. De asemenea, daca isi doreste sa fie pus in carut, odata pozitionat in acel loc, se va razgandi si va dori sa coboare.

Exista si cazuri mult mai extreme cand cei mici se tantesc pe jos, zbierand apoi timp indelungat cand vor fi luati in brate sau in momentul in care nu li se ofera ceea ce isi doresc. De cele mai multe ori, copiii vor ramane impasibili in ceea ce priveste atentionarile adultilor, pare ca acestia nu aud nimic din ceea ce li se spune sau li se impune, iar uneori, cu cat li se atrage mai mult atentia asupra a vreunu tip nedorit de comportament, cu atat cel mic va continua sa manifeste acel comportament negativist.

Ce comportament este necesar pentru cazurile expuse mai sus ?

In cazurile in care copilul manifesta comportamente precum cele evidentiate mai sus, parintii sunt pusi in fata unor grele incercari, rabdarea lor fiind intinsa pana aproape dincolo de limitele suportabile. Parintii incep sa isi puna intrebari precum „Acum este mare, a ajuns la o varsta la care poate intelege ce ii cer, insa refuza sa asculte. Oare numai copilul meu face asa? Oare este prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma port cu el astfel incat sa evit situatii de aceasta natura care ma fac de rusine pe strada in fata altora ? Oare nu sunt un parinte bun? Sunt extenuat, nervii mei sunt la pamant. Ce pot face sa se incheie odata cosmarul acesta?”. Acestea sunt doar cateva exemple de intrebari pe care parintii ajung sa si le puna, cu siguranta existand mult mai multe nedumeriri pentru acestia.

La varsta cuprinsa intre 18 si 24 de luni, cel mic isi va mai calma oarecum comportamentul agitat si manifestarile negativiste, deplasarea sa va deveni una mai putin nervoasa, in prim plan ajungand sa se situeze comunicarea de tip verbal, care, in aceasta perioada, se va dezvolta mai mult.

Din pacate, insa, aceasta perioada de gratie nu va avea o durata prea indelungata, fiindca, dupa aproximativ 2 ani, va exploda din nou furia copilului, mai ales in fata interdictiilor pe care i le vor impune adultii. Perioada poarta denumirea de „teribilii 2 ani” si se caracterizeaza prin faptul ca cel mic va spune NU la orice propunere sau rugaminte din partea parintilor, iar orice incercare de rezolvare a unui conflict nu va avea nici un rezultat.

Care sunt factorii care detemina copilul sa aiba un comportament atat de nabadaios ?

Pentru a evita transformarea celui mic intr-un copil extrem de rasfatat, psihologii si alti parinti ofera o serie de sfaturi si sugestii care ar putea fi de ajutor parintilor care se confrunta cu un compotament mai agresiv al copilului.

Este necesara stabilirea unor reguli concrete comportamentale in vederea evitarii situatiilor periculoase sau pentru a evita caderea parintilor cu astfel de copii in ridicol in fata altor persoane pe strada sau in casa. Este vorba de niste reguli minime de bun simt si civilizatie.

Copilului trebuie sa i se explice extrem de clar de ce nu este bine sau voie sa se comporte intr-o maniera nepotrivita, in diferite situatii. In acest sens, se vor utiliza cuvinte pe intelesul acestuia pentru motivarea sa de a avea un comportament cat de cat decent. Comportamentul dorit va trebui sa fie urmat de aparitia unor consecinte pozitive pentru a-l stimula pe cel mic. Astfel, acesta va trebui sa fie incurajat si apreciat prin diferite modalitati ori de cate ori se va comporta in directia dorita de parinti. Acest lucru este extrem de important, mai ales ca parintii tin, de cele mai multe ori, sa observe doar comportamentul nedorit, ignorandu-l pe cel cuviincios.

Comportamentul nedorit va trebui sa fie urmate de anumite consecinte de tip negativ care vor fi stabilite clar si se vor aplica imediat dupa acel comportament. Iata cateva exemple ale unor astfel de consecinte necesare dupa un comportament neadecvat: excluderea din situatia in care se afla copilul (in parc, copilul va fi atentionat daca nu se joaca frumos cu ceilalti copii, iar, daca continua, va fi dus in afara parcului); retragerea posibilitatii ca cel mic sa isi mai desfasoare activitatea preferata (uitatul la TV sau jocul pe calculator) sau, eventual, o incercare de reparare a situatiei (cel mic va fi luat de la masa si dus catre locul in care a produs o mare dezordine pentru a face curat sau copilul va fi dus catre un altul caruia i-a furat jucaria afara pentru a i-o inapoia etc.).

Cheia crizelor copilului este atitudinea consecventa si ferma a parintilor

Parintii sunt sfatuiti sa isi pastreze o atitudine ferma, insa, totodata, una relaxata, calma si in cadrul careia sa fie utilizat si umorul. Copilul poate fi chiar suprins de o astfel de reactie, rezultatul fiind faptul ca isi va putea indrepta comportamentul in maniera dorita de catre parinte. O astfel de atitudine va functiona, de cele mai multe ori, mult mai bine decat una in care se tipa si se comanda copilului ce sa faca, folosindu-se amenintari sau chiar violenta fizica.

Pe de alta parte, ca cel mic sa respecte anumite reguli, acestuia trebuie sa i se adreseze cerinte si nu rugaminti. De pilda, in loc de „Vrei, te rog , sa te speli pe dinti?” celui mic i se va spune „Spala-te, te rog, pe dinti.”, astfel el nu va avea ocazia sa raspunda unei intrebari la modul negativ. In acest fel, el va fi informat doar de faptul ca este timpul ca el sa se spele pe dinti.

Distragerea atentiei

Cand parintii observa ca cel mic este pe cale de a da curs unui comportament neadecvat si nedorit, copilului i se poate atrage atentia inspre altceva pentru a renunta la planurile sale. De pilda, daca el se indreapta spre televizor pentru a-l deschide intr-un moment cand nu este timpul pentru acest lucru, celui mic i se poate atage atentia spre geam pentru a privi afara unde se intampla ceva interesant.

In cazul in care copilul va reactiona negativ, cu urlete si se va tranti pe jos in vazul intregii lumi, manifestarile de furie de aceasta natura nu trebuie sa impresioneze parintii, sub nici o forma. In cazul in care acestia vor ceda in fata insistentelor sale de acest fel, copilul va invata ca astfel de comportament il ajuta pentru a obtine ceea ce isi doreste si il va repeta, fara doar si poate.

Agresiunea fizica trebuie evitata sub orice forma

Utilizarea agresiunii fizice nu va rezolva nici conflictul sau problemele, in ansamblul lor (este posibil ca supunerea copilului in urma unei palme sa fie doar temporara si cauzata de frica), si va agrava si starile de nervozitate ale acestuia, chiar pe cele de frustrare. Utilizarea agresivitatii ca modalitate de impunere a dorintelor sau a autoritatii va face ca cel mic sa urmeze exemplul care ii arata ca fiind agresiv, obtii ce iti propui. In viitor, copilul va folosi, de asemenea, un astfel de model de a-si impune vointa sa in fata altor copii, de pilda, sau chiar fata de unii adulti, lucru care trebuie evitat cu orice pret.

Pe de alta partem parintii nu trebuie sa devina exagerati si sa spuna copilului NU tot timpul si la tot pasul. Acestuia trebuie sa i se asigure un mediu in care sa se poata juca in voie fara sa existe riscul producerii vreunor accidente. Nevoia de explorare a tuturor spatiilor este normala in cazul copiilor si nu este nevoie de o limitare totala a acesteia intr-un mod mult rpea exagerat.

Copilul trebuie informat ca exista un program pe care el trebuie sa il respecte privind mancatul, dormitul, jucatul. Pentru dormit, copilul va avea propriul sau loc unde va dormi singur. Pentru ca cel mic sa respecte cerintele parintilor in legatura cu programul sau zilnic, parintii trebuie sa dea dovada de o mare consecventa in respectarea acestui program de catre cei mici. Insa, nu trebuie sa apara o rigiditate si copilul sa fie supus unor adevarate chinuri in fiecare zi. Solutia optima pentru asigurarea unui echilibru psihic si fizic pentru copil o reprezinta adapatarea nevoilor si preferintelor celui mic la acest program zilnic pe care el trebuie sa il respecte.

Dragostea trebuie aratata copilului chiar si atunci cand greseste

Cand greseste, copilului nu trebuie sa i se spuna „Esti rau!”, ci, mai degraba, parintii trebuie sa ii atraga atentia ca a facut un lucru care trebuie indreptat. Mai mult, niciodata celui mic nu i se va spune „Daca nu faci cutare lucru, mama nu te mai iubeste!”, fiindca cel mic nu va uita aceste vorbe si il vor afecta profund.

Drept concluzie, motivul pentru care un copil are nevoie ca adultul sa stabileasca niste interdictii este faptul ca, la aceasta varsta, el nu poate lua decizii potrivite de unul singur, fiind incapabil sa aleaga ce este mai bine pentru el. Acum isi doreste sa se uite la desene animate sau sa se joace, iar peste 10 minute, se va razgandi si va dori altceva. Nici din punct de vedere fizic si nici psihic, parintii nu pot tine pasul cu copilul intr-o astfel de maniera si cu cerintele nejustificate ale acestuia.

Asadar, el trebuie ajutat sa se decida si sa isi aleaga o directie optima in comportament pe care o va respecta in toate cazurile viitoare. Daca celui mic i se implinesc absolut toate dorintele, el va fi multumit pentru moment, adica pentru aproximativ 15 minute, dupa care va emite o alta cerinta. Prin impunerea unor reguli si norme comportamentale si prin mentinerea unei consecevnte in respectarea lor, parintii ajuta copiii sa atinga o maturizare sociala care le va putea permite integrarea optima intr-un alt mediu, cu alte cuvinte, copiii vor deveni pregatiti pentru viata.

Comentarii

Intrebare: am si eu un copil de 1 an si 3 luni. Se comporta exact ca in descrierea facuta de dvs. Eu am multa rabdare cu el dar cu tatal e mai greu. Mai exact tipa la el, il loveste peste manuta sau fundulet etc. Ideea e ca daca il atentionez se enerveaza pe mine. Cum ar trebui sa reactionez, sa vorbesc ca sa evit posibilele reprosuri????

Este interesan aticolul. Copilul nostru are 1 an si se potriveste descrierilor de mai sus. Insa nu stim cum sa comportam cu el, astfel incat atitudinea noastra sa fie adecvata varstei. Regulile si anumite interdictii nu functioneaza intotdeauna. Mai degraba putem folosi distragerea atentiei. Imi puteti recomanda un site, o carte care sa explice comportamentul copilului la aceasta varsta si cum ar trebui noi, parintii sa actionam? Multumesc.

Intrebare: am si eu un copil de 1 an si 3 luni. Se comporta exact ca in descrierea facuta de dvs. Eu am multa rabdare cu el dar cu tatal e mai greu. Mai exact tipa la el, il loveste peste manuta sau fundulet etc. Ideea e ca daca il atentionez se enerveaza pe mine. Cum ar trebui sa reactionez, sa vorbesc ca sa evit posibilele reprosuri????

Este interesan aticolul. Copilul nostru are 1 an si se potriveste descrierilor de mai sus. Insa nu stim cum sa comportam cu el, astfel incat atitudinea noastra sa fie adecvata varstei. Regulile si anumite interdictii nu functioneaza intotdeauna. Mai degraba putem folosi distragerea atentiei. Imi puteti recomanda un site, o carte care sa explice comportamentul copilului la aceasta varsta si cum ar trebui noi, parintii sa actionam? Multumesc.