Copilul de suflet sau copilul adoptat

Adoptarea unui copil nu este doar un gest minunat, ci unul Dumnezeiesc dacă ne gândim la faptul că fiecare copil are dreptul de a se bucura de o mămică si de mângâierile de care are nevoie, mai mult decât de jucării si hrană.Adoptarea unui copil nu este doar un gest minunat, ci unul Dumnezeiesc dacă ne gândim la faptul că fiecare copil are dreptul de a se bucura de o mămică si de mângâierile de care are nevoie, mai mult decât de jucării si hrană
Copilul adoptat are insă unele mici probleme dacă este constient parţial de faptul că deveniţi deodată, destul de brusc, speranţa lui de bucurie, dar si autoritatea de care trebuie să asculte. Chiar si in cazul copilului de vârstă mică apar unele probleme de adaptare, datorate in primul rând faptului că, genetic, copilul este programat să se adapteze si să urmeze prima fiinţă care a stat alături de el in primele 3-4 luni. Dar toate aceste mici probleme pot fi depăsite chiar cu foarte mare usurinţă.
Pusa in fata unei alegeri, intre un copil pe care sa il adopte si unul pe care sa il nasca, ma indoiesc ca ar exista vreo mamica care sa aleaga prima varianta.In ciuda celor 9 luni dificile de sarcina, a nasterii propriu-zise si a siluetei oarecum compromise, cel putin in primul an dupa nastere, majoritatea femeilor aleg sa aiba propriul copil.Este acel sentiment matern, mult mai puternic atunci cand iti strangi la piept propriul copil si nu doar orice copil.Copiii adoptati provin deseori din abandonuri familiale, sunt copii care au cunoscut suferinta si lipsa parintilor mult prea devreme.Sunt copii care cersesc pur si simplu dragoste, atentie si un zambet pe chipul mamei. A mamei adoptive…pentru ei tot mama este.Asadar, parinti, nu faceti diferenta intre copiii vostri!