Relatia dintre copilul adoptat si parintii adoptivi

Trebuie luat in considerare faptul ca, un copil adoptat a trait o trauma psihica pana in momentul intrarii lui in familia adoptiva. Chiar daca a trait intr-un centru de plasament in conditii excelente sau intr-o casa de tip familial sub supravegherea unei mame surogat, copilul a fost traumatizat din cauza lipsei de afectiune din partea parintilor, iar acest lucru si-a lasat amprenta asupra psihicului sau, in special asupra laturii sale afective.
Probleme privind maturizarea copilului si a evolutiei laturii sale afective vor aparea la un copil adoptat din cauza faptului ca acesta nu a beneficiat de afectiune constanta din partea aceleasi persoane (mama/tata). Astfel comportamentul sau afectiv va fi usor dezechilibrat. Aspecte care au de suferit se refera la comunicare, sociabilitate,comportamentul lui in relatiile interumane si necesitatea de afectiune. Uneori copii adoptati pot sa dezvolte manifestari de tip agresiv. Acest lucru se datoreaza dezechilibrului cauzat de lipsa afectiunii din partea aceleasi persoane. Totusi este un aspect ce poate fi remediat prin intermediul educatiei, insa parintii au nevoie de foarte mult tact si rabdare. Parintii adoptivi trebuie sa adopte o atitudine corecta fata de copil, insa si sa ii acorde un surplus de afectiune si tandrete.
Exista parinti care se tem sa spuna copilului ca este adoptat. Unii dintre ei se gandesc sa o faca dar amana acest moment din mai multe motive. Unul ar fi teama de reactia copilului, respingerea lor ca parinti adoptivi, altul ar fi "istoria" copilului care este trista si pe care parintii care o cunosc, nu stiu cum sa o expuna copilului., altul ar fi starea de jena, de incurcatura legata de intrebarile pe care parintii isi imagineaza ca le va pune copilul.
Totusi a evita adevarul sau a amana nu este o solutie pentru ca mai devreme sau mai tarziu copilul va afla de la vecini, rude, cunoscuti. Copiii si adolescentii sunt preocupati de originea lor, de "cand erau mici", de cand s-au nascut, de cum erau parintii inainte de nasterea lor etc.Este normal ca si copiii adoptati sa manifeste aceasta curiozitate. Misterul din jurul nasterii sau al micii copilarii poate duce la dificultati in construirea imaginii de sine. In acest context este important daca a fost adoptat de la mama naturala, dintr-o institutie sau de la un asistent maternal.
Este esential modul in care simt parintii adoptivi aceste lucruri si forma in care aleg sa-i vorbeasca copilului despre perioada anterioara adoptiei, fara a invinovati persoanele care s-au ocupat de el pana atunci si cum prezinta problema parintilor naturali care l-au abandonat.Un alt punct important este motivul pentru care parintii l-au adoptat si daca mai au alti copii, naturali sau adoptati. Infertilitatea este una dintre cauze, varsta inaintata, riscurile unei sarcini pentru mama, lipsa unui partener dar si dorinta de a mai creste un copil.
Copilul infiat, chiar dacă a avut o viaţă fericită in familia adoptivă, a fost puternic traumatizat până a ajunge sub noua tutelă. Chiar si in cazul unei case de copii ideale, lipsa unui permanent contact cu mămica si-a lăsat oarecum amprenta asupra laturii afective si intregului său psihic.
Trebuie inţeles faptul că un copil care nu primeste o anumită doză de afecţiune constantă, de la aceeasi persoană, are mici probleme ale maturării si evoluţiei laturii afective a creierului. Aceste probleme dispar deseori definitiv la vârsta de 22-23 de ani. Asadar, micuţul infiat are o latură a comportamentului afectiv usor dezechilibrată. Aceasta inseamnă că tot ce este legat de controlul afectiv, inclusiv sociabilitatea, comunicarea, comportamentul de joc si necesitatea de tandreţe au de suferit.
Uneori, apar si mici dereglări ale manifestărilor de tip agresiv. Acestea erau puse gresit pe seama condiţiei genetice a părinţilor care, având gene nefavorabile, si-ar fi abandonat copiii. În realitate, dezechilibrul cauzat de lipsa de imprimare afectivă pe o anume persoană cu rol de mamă dereglează in mică măsură instinctul agresiv, aspect care se rezolvă cu usurinţă prin educaţie.
Toate aceste aspecte ale dereglărilor determinate de o mică dezechilibrare afectivă cer un comportament adecvat din partea noilor părinţi. Astfel, copilul infiat trebuie tratat cu o doză mai mare de tandreţe decât copilul natural. Atenţie! Excesul de afecţiune si răsfăţul pot duce la un dezechilibru foarte puternic care uneori creează premisele unui comportament antisocial.
Descoperirea realităţii despre existenţa sa, in unele cazuri, creează condiţii pentru conturarea unor complexe de inferioritate. Mama trebuie să aibă foarte mare grijă pentru a-i elimina micuţului iluzia de inferioritate. O atenţie sporită asupra a tot ceea ce face si spune copilul si o cunoastere apropiată a micuţului sunt esenţiale pentru a-l scăpa de unele complexe. Mama trebuie să-i spună micuţului că el este deosebit, că este frumos, că este inteligent, argumentând toate aceste lucruri prin exemple si comparaţii. Nu trebuie lăsat absolut niciun gând negativ să-i intunece sufletul micuţului, mai ales dacă este foarte sensibil. Bineinţeles că această regulă este la fel de importantă pentru oricare copil, fie natural, fie infiat. Pentru evitarea instalării complexelor este foarte important ca mămica să stie foarte bine de ce natură e relaţia cu ceilalţi copii sau cu educatorii. Elementele negative, jignirile copilor sau ale educatorilor trebuie compensate prin aprecieri ale părinţilor si ale apropiaţilor.
Comunicaţi cât mai mult cu el. El trebuie să vadă in voi, părinţii, in primul rând, prieteni care-l inţeleg si-l ajută pentru că-l iubesc.
Oferiţi-i posibilitatea de a inţelege cât de important este el pentru voi, fără a abuza insă. Nu-i daţi ocazia să creadă că nu vreţi să-i oferiţi o anume bucurie dacă-si doreste foarte mult acest lucru. Evitaţi justificarea nesatisfacerii cererii prin lipsa banilor, pe care copiii nu o inţeleg. Este cel mai bine să vă faceţi un fond special, destinat micilor si marilor capricii ale copilului. În caz contrar, este posibil să creadă că părinţii adevăraţi i-ar fi făcut pe plac sau nu ar fi ţinut foarte mult la bani.
Nu-i faceţi pe plac intocmai ca o servitoare unui rege. Hiperprotecţia si răsfăţul asociate dezechilibrului afectiv pot duce la mari probleme.
Aveţi foarte mare grijă la tot ceea ce-i spuneţi despre valorile iubirii, cuplului, familiei. Cântăriţi-vă cuvintele pentru a vă face inţelesi si pentru a nu-i crea probleme de inţelegere a propriei lui situaţii. Fiţi precauţi faţă de modul in care ar putea afla lucruri urâte despre orfelinate, copii adoptaţi si mame care-si abandonează copiii. Explicaţi-i că fiecare vede altfel lucrurile.