Vocile pacientilor

"Desigur,  mi-am cumparat eu medicamentele. Uite, aici sunt pe masuta langa mine. Uita-te tu, pe mine ma doare", geme  o femeie in jurul varstei de 60  ani ghemuita in pat. Are doua tuburi de perfuzie care-i intra pe partea stanga a corpului. Nici pe cealalta parte nu poate sta pentru ca o doare coloana. Se salta putin si spune:

"Am apa la plamani. Sunt pensionara. Am numai 155 euro pensie. Ma ingrozesc cat de putini imi vor ramane, daca dupa noile legi, imi vor micsora pensia cu 15%".

Vrea sa se intinda la loc, dar durerea o impiedica si se ridica iar, gemand.

"Pe antibitiocele pe care le vezi am dat 16 euro, iar pe celelalte pastile 18. Cu pensiile astea nu putem trai si eu iau 4 medicamente", imi spune si ii dau lacrimile.

"M-a mai ajutat si fiica mea, dar si ea are salariu foarte mic. Nu stiu ce o sa ne facem ! Nu stiu cand, daca am sa ies din spital!", geme ea.

"Si eu sunt pensionar, pensionat pe caz de boala. Am dat 28 euro  pe antibioticele pentru plamani .Copiii m-au ajutat, altfel nu stiu cum m-as fi descurcat.", imi spune un barbat asezat pe marginea patului. Imi arata sticlutele cu medicamente de langa patul lui.

"Le-as transmite guvernantilor nostri sa-si vada de treaba, sa nu mai umble sa ne taie salarii si pensii, ca suntem si asa destul de saraci! Macar sa taie numai pensiile peste 235 euro", ofteaza el cu resemnare.

"Eu sunt fost salvarist .V-as povesti mai multe, dar nu pot vorbi ", spune un barbat intins in pat, cu gatul bandajat. Isi ridica capul si face totusi un efort sa continue: "Toata lumea isi cumpara medicamente. Am avut o colega de salon bolnava de cancer si chiar si ea si-a cumparat medicamentele. Asta e situatia actuala". Face o noua pauza. "Si daca ar pleca actualii guvernanti, sa zicem, cine sa vina in loc?", intreaba el in loc de raspuns.