Alergia la penicilina

Generalitati

Ce este alergia la penicina?
Alergia la penicilina este una dintre cele mai frecvente tipuri de alergie la medicamente. Aceasta apare atunci cand sistemul imunitar reactioneaza exagerat la prezenta penicilinei sau a formelor inrudite de medicamente, precum amoxicilina sau ampicilina. Simptomele alergiei la penicilina includ eruptii cutanate (exantem), urticarie, mancarimi la nivelul ochilor si umflarea buzelor, limbii sau fetei (edem angioneurotic).

Penicilina face parte dintr-o familie de medicamente cunoscute sub numele de antibiotice beta-lactamice. Persoanele care sunt alergice la un tip de penicilina sunt de obicei alergice la toate celalalte medicamente din grupa penicilinelor (de exemplu, amoxicilina, ampicilina). In plus, unele persoane pot fi, de asemenea, alergice la antibioticele cunoscut sub numele de cefalosporine (de exemplu, cefazolina, cefalexin) care sunt asemanatoare din punct de vedere chimic cu penicilinele. Penicilinele sunt utilizate pentru a trata infectii ale urechilor, nasului si gatului, infectii ale cailor respiratorii si ale tractului urinar, infectii ale prostatei, boli cu transmitere sexuala (sifilis), etc.

Nu se stie de ce unele persoane dezvolta alergii la penicilina, in timp ce altele nu. Cu toate acestea se considera ca ereditatea joaca un rol principal.

Persoanele cu alergie la penicilina, in general prezinta o scadere severitatii reactiei alergice in timp. Se estimeaza ca doar 20% din persoanele care au o reactie alergica la penicilina sunt sensibile la penicilina 10 ani mai tarziu. Cu toate acestea, persoanele care au o reactie alergica la penicilina sunt sfatuite evite tratamentul cu aceste medicamente.

Care este mecanismul aparitiei alergiei la penicilina?
Reactia alergica la penicilina se produce atunci cand  medicamentul patrunde in organism pe cale orala ,intravenoasa sau intramusculara. Reactia alergica se declanseaza atunci cand sistemul imunitar reactioneaza exagerat la penicilina, confundandu-o cu o substanta periculoasa si sistemul imunitar produce anticorpi IgE care sunt eliberati in sange. Acesti anticorpi se fixeaza la suprafata celulelor din mucoase( nas,ochi,gat,tract digestiv). Un nou contact cu penicilina favorizeaza intalnirea penicilinei cu celulele purtatoare de IgE (mastocite), pe care le stimuleaza, determinand eliberarea de  mediatori ai inflamatiei, cum ar fi histamina.

Histaminele si alte substante chimice sunt responsabile de manifestarile clinice ale alergiei, cum ar fi pruritul (mancarime), eruptii cutanate, urticarie, crampe abdominale, greata si probleme respiratorii. Persoanele sensibile la penicilina pot avea reactii alergice care pun in pericol viata, cum ar fi socul anafilactic care include dificultati de respiratie si scaderea tensiunii arteriale.

Care sunt cauzele?
Penicilina face parte dintr-o familie de medicamente cunoscuta sub numele antibiotice beta-lactamice. O alergie la o forma de penicilina inseamna ca orice antibiotic beta-lactamic poate fi periculos. Alte tipuri de peniciline care sunt folosite pentru a combate diferite tipuri de infectii si care trebuie evitate de persoanele cu alergie la penicilina includ:

• Amoxicilina- tipul cel mai frecvent de beta-lactamic utilizat si este folosit in special in tratamentul infectiilor streptocice ale gatului si infectilor urechilor (otite).
• Ampicilina - este adesea utilizata pentru tratamentul infectiilor urechii medii, sinusurilor (sinuzite), vezicii urinare si rinichilor.
• Dicloxacilina- utilizata pentru tratamentul infectiilor bacteriene a plamanilor si pielii.
• Nafcilina- utilizata pentru tratarea infectiilor provocate de Staphylococcus aureus (stafilococul auriu).
• Penicilina V- utilizata pentru tratarea infectiilor urechii (otite) si amigdalitelor. Ea poate impiedica, de asemenea, reaparitia febrei reumatice si a infectiilor cutanate provocate de streptococi.
• Penicilina G - utilizata pentru tratamentul infectiilor bacteriene ale urechilor, nasului, gatului, pielii, tesuturilor moi si ale tractului respirator.
• Azlocilina- utilizata in principal pentru tratamentul infectiilor provocate de Pseudomonas care conduce la infectii ale tractului urinar, sepsis si pneumonie.
• Mezlocilina- utilizata in mod obisnuit pentru tratamentul infectiilor pulmonare, ale tractului urinar si pielii.
• Oxacilina- frecvent utilizata pentru tratarea infectiilor stafilococice rezistente la penicilina.
• Piperacilina- folosita in tratamentul infectiilor moderate si severe.

Care sunt factorii de risc?
Nu este clar de ce unele persoane dezvolta alergie la penicilina, in timp ce altele nu. Cu toate acestea anumite persoane par a avea un risc mai mare de a dezvolta o alergie la penicilina decat altele. Ereditatea poate juca un rol precum si expunerea la mai multe medicamente timp indelungat.

Oricine poate avea o reactie alergica la penicilina, dar prezinta un risc mai mare:

• Persoanele de sex feminin
• Pacientii cu HIV / SIDA
• Persoanele care sufera de fibroza chistica (o boala genetica grava, ce afecteaza mai ales plamanii si sistemul digestiv)
• Persoanele care au avut reactii alergice la alte medicamente.

Care sunt simptomele alergiei la penicilina?
Semnele si simptomele alergiei la penicilina poate varia de la usoare pana la severe. Manifestarile clinice frecvente ale alergiei la penicilina includ:

• Exantemul este o eruptie cutanata,caracterizata prin pete rosii, de mici dimensiuni (cativa milimetri),care poate sau nu sa fie insotita de prurit(mancarime). Aparitia sa este foarte variabila: eruptia poate apare la inceputul,la mijlocul sau la sfarsitul tratamentului, chiar si dupa ce oprirea tratamentul. Exantemul dispare dupa 1-2 saptamani, de obicei fara sechele.
• Urticaria este o eruptie cutanata ,care apare de obicei foarte repede, in cateva minute sau ore dupa administrarea penicilinei. Este o eruptie asemanatoare celei produse de urzica,este de culoare alba, roz sau rosie, pe tot corpului sau o parte a acestuia.Pruritul( mancarimea) este important si aspectul eruptiei este adesea impresionant.
• Edemul Quinke este o forma severa de urticarie, care se manifesta prin umflarea anumitelor zone ale corpului, inclusiv fata. In cazuri rare,edemul Quinke pot ajunge la nivelul gatul si sa impiedice respiratia, fiind necesar tratamentul de urgenta.
• Anafilaxia este o reactie alergica severe care apare de obicei imediat dupa expunerea la penicilina. Semnele unei reactii anafilactice includ: ameteli, sete exagerata, slabiciune, oboseala, lesin, respiratie suieratoare (wheezing) sau dificultati de respiratie (dispnee), cianoza (coloratie albastra-vanata a pielii si mucoaselor, determinata de scaderea cantitatii de oxigen din sange), greata sau varsaturi, diareea, durere toracica,etc.  

Deoarece penicilina este utilizata pentru tratarea infectiilor si un simptom frecvent al infectiilor este o eruptie cutanata, multe persoane considera in mod eronat ca au o alergie la penicilina. Efectele adverse la medicamente , cum ar fi greata, pot fi, de asemenea, considerate gresit ca semne de alergie. Spre deosebire de alergia la medicamente, efectele adverse nu implica o reactie a sistemului imunitar.

Anumite tipuri de peniciline ( azlocilina, amoxicilina, clavulanat, mezlocilina, oxacilina si piperacilina) provoaca inchiderea la culoare a urinii (culoarea chihlimbarului), scaune deschise la culoare, dureri de stomac sau icter (colorare in galben a pielii, albului ochiului si a mucoaselor). Desi aceste semne si simptome nu indica prezenta unei alergii, ele pot semnala prezenta unei tulburari hepatice.

Diagnostic

Examenul clinic
Pentru stabilirea diagnosticului de alergie la penicilina medicul va efectua un examen fizic complet si va realiza un istoric medical amanuntit. Examenul fizic ajuta, de asemenea, medicul sa determine daca este vorba despre o reactie alergica. In timpul evaluarii medicul va cauta semne ale unei reactii alergice, cum ar fi urticaria, eruptia cutanata sau edemul angioneurotic (umflarea buzelor, fetii sau a limbii).

Exista doua tipuri de teste care sunt de obicei utilizate pentru a diagnostica alergia la penicilina. Aceste teste pot determina daca o alergie este severa sau daca exista alergii la substantele asemanatoare (cum ar fi familia cefalosporinelor). Aceste teste includ:

Testele alergologice cutanate
Se efectueaza prick-testul (introducerea la nivelul pielii antebratului a unui extract de alergen,o reactie pozitiva se traduce prin roseata si mancarime) si, eventual, testul intradermic (introducerea extractului de alergen mai in profunzime). Interpretarea rezultatelor poate recomanda efectuarea altor explorari ( teste serologice). In general, in cazul in care testul este pozitiv persoana este diagnosticata cu alergie la penicilina,iar in cazul in care testul este negativ, se reintroduce medicamentul, sub supraveghere medicala, incepand cu doze foarte mici si se opreste la primul semn de reactie alergica. In absenta oricarei reactii alergice, persoana se considera ca nu este alergica la medicamentul respectiv.

RAST (Radio Allergo Sorbent Test)
Determinarea imunoglobulinelor specifice se face cu ajutorul tehnicii Rast. Un test sanguin se considera pozitiv daca titrul (concentratia) IgE specifice este de cel putin 4 ori mai mare fata de valorile normale. Cu toate ca este rareori efectuat in cazurile de alergie la medicamente, acest test poate fi folosit la persoanele care sunt prea sensibile pentru un test de piele.

Tratament

Cel mai eficient tratament este evitarea contactului cu medicamentul alergen. O reactie alergica la penicilina de obicei determina simptome care afecteaza nasul, gatul, plamanii, pielea si tractul gastro-intestinal. Aceste simptome pot fi tratate cu mai multe tipuri de medicamente, inclusiv:

Antihistaminice
Antihistaminicele sunt medicamente care actioneaza prin blocarea actiunii histaminei, substanta care provoaca mancarimea, stranutul, curgerea nasului si lacrimarea. Antihistaminicele pot contribui la diminuarea intensitatii simptomelor (mancarime, stranut, secretie nazala si simptome gastro-intestinale). In cazul simptomelor usoare, de obicei, aceste medicamente sunt administrate pe cale orala. Pentru reactii alergice severe se poate recomanda administrarea sub forma de injectii.

Bronhodilatatoare
Medicamentele bronhodilatatoare sunt medicamente folosite pentru a deschide caile respiratorii, ameliorand simptome cum ar fi dificultati de respiratie (dispnee) sau respiratie suieratoare (wheezing). Ele pot fi recomandate pentru persoanele la care alergia la penicilina declanseaza crize de astm sau simptome asemanatoare astmului bronsic. Aceste medicamente sunt de obicei administrate pe cale inhalatorie.

Corticosteroizi
Corticosteroizii sunt medicamente care reduc inflamatia. Aceste medicamente pot fi luate in mod regulat pentru a preveni aparitia reactiilor alergice.

Epinefrina
Epinefrina este o forma sintetica de adrenalina care, atunci cand este injectata, este un bronhodilatator puternic, deschide caile respiratorii si restabileste rapid respiratia normala. Acesta este de obicei utilizata pentru reactiile alergice severe cum ar fi socul anafilactic. Majoritatea medicilor recomanda ca persoanele care sunt predispuse la reactii alergice severe sa aiba la ei o injectie cu epinefrina si sa invete cum sa-si autoadministreze medicamentul. Epinefrina este administrata pentru combaterea efectelor reactiei alergice. Aceasta deschide caile aeriene si amelioreaza circulatia sangvina. Administrarea de epinefrina este contraindicata: la gravide (reduce circulatia placentara); la varstnici (poate induce ischemie); la cardiaci (poate induce infarct miocardic acut).

Desensibilizarea
Acest tip de tratament implica expunerea persoanei la cantitati mici de penicilina la fiecare cateva minute, reducandu-se treptat sensibilitatea organismului la medicament pentru o perioada scurta de timp. Desensibilizarea consta in injectarea de doze initial foarte mici, apoi crescande treptat, a penicilinei; acest procedeu ajuta subiectul sa dezvolte o toleranta fata de penicilina. Este o metoda destul de constrangatoare, care incepe intotdeauna sub supraveghere medicala si necesita cateva luni, chiar cativa ani, de tratament regulat.

Imagini