Schizofrenia la copil

Generalitati

Ce este schizofrenia?
Prin schizofrenie se intelege o boala psihica caracterizata printr-o simptomatologie variata in care predomina fenomenele de disociatie psihica (gr.schizen=a desparti si fren=suflet).
Schizofrenia este o boala devastatoare si tragica in primul rand pentru ca afecteaza si persoane de varsta tanara, fiind o cauza majora a unor importante dizabilitati, iar in al doilea rand, nu se poate vorbi despre terapii specifice si eficiente in toate cazurile.
Prevalenta medie pe viata a schizofreniei este de 0,4%-1,4%,incidenta anuala medie este de 0,20/1000.
Varsta debutului este mai mica la sexul masculin (intre 15 si 25) spre deosebire de femei la care varsta debutului este de aproximativ 26,8 ani.
Raportul este de 2/1 in favoarea barbatilor.
Asadar, boala survine in perioada adolescentei sau adultului tanar, la persoane cu inteligenta bine dezvoltata care fac parte din orice grup social sau cultural.
Analiza factorilor socio-economici evidentiaza frecventa mare a bolii la persoanele necasatorite sau vaduve; unele studii atrag atentia asupra situatiei modeste economice care ar putea creste riscul de aproximativ 8 ori, iar cultura ar influenta eventual continutul delirelor si ar putea creste toleranta familiei pacientului ceea ce scade adresabilitatea la medic.

Care sunt cauzele schizofreniei?
Schizofrenia are o etiologie plurifactoriala, un individ poate fi purtatorul unei predispozitii genetice, dar aceasta vulnerabilitate se exprima doar in fata unor factori de mediu care ar putea produce mutatii sau ar putea influenta expresia genetica.
Componenta genetica nu este suficienta, rudele apropiate ale bolnavilor schizofreni au risc de 10% de a face boala in cursul vietii ;copiii cu un singur parinte schizofren prezinta un risc de 5-6%, fata de 46% in cazul celor cu ambii parinti bolnavi.
Unele rude ale indivizilor cu schizofrenie au un risc crescut pentru un grup de tulburari mentale denumit spectrul schizofreniei din care fac parte tulburarea schizoafectiva, tulburarea schizotipala, tulburarea de personalitate paranoida, schizoida si evitanta.
Pe langa transmiterea genetica, s-a demonstrat un dezechilibru la nivelul metabolismului neurotransmitatorilor (dopamina, serotonina, noradrenalina, GABA, peptide ).
Alte ipoteze sunt cele infectioase si imunologice: virozele mamei in timpul sarcinii predispun copilul la schizofrenie, fiind cunoscut rolul toxoplasmei in acest sens.
Ipotezele imunologice pleaca de la observatiile conform carora exista valori crescute ale unor imunoglobuline ( IgG, IgA, IgM) precum si anomalii ale limfocitelor circulante si periferice (cresc limfocitele B si scad limfocitele T).

Care sunt simptomele?
Debutul maladiei este insidios. Se descrie o faza negativa in care se evidentiaza semnele unei scaderi a fondului emotional, cu ingustarea intereselor, diminuarea activitatii de joc, in special cea care priveste jocul cu ceilalti copii. Cu timpul, jocul capata un caracter autist, copilul se joaca singur, cu parteneri absenti sau imaginari, cu subiecte luate din carti si nu din viata lui sau din mediul inconjurator, cu tendinta de a insufleti obiectele si de a face din ele parteneri de joc, schimband regulile jocului. Copilul afirma ”sunt calut “sau “sunt locomotiva” si se comporta ca atare. Contactele sociale se saracesc copii se retrag si se inchid in sine.
La alti copii jocul este total inlocuit cu alte preocupari nepotrivite pentru varsta lor (livresti sau printr-o atitudine contemplativa sau reflexiva si nu afectiva).
Totusi, un copil bizar nu este neaparat un viitor schizofrenic. Este necesara o evaluare corecta a statusului mintal si a conditiilor de viata; aparitia clara a halucinatiilor poate duce la suspiciunea de schizofrenie chiar daca simptomatologia asociata este minima.
Un copil sau adolescent cu schizofrenie poate prezenta o deteriorare severa a abilitatilor de functionare in activitati sociale, personale si de viata obisnuite. Semnele si simptomele acestei afectiuni, care in mod obisnuit este cunoscuta sub denumirea generica de psihoza, includ:
- auzirea de voci sau experimentarea unor evenimente senzoriale care nu sunt reale (halucinatii)
- sustinerea unor credinte false despre realitate (iluzii)
- dezorganizarea gandirii
- comportament irational, profund dezorganizat
- imobilitate fizica
- mobilitate excesiva, dar fara scop
- expresie emotionala absenta sau nepotrivita situatiei
- comunicare verbala cu alti oameni redusa
- inabilitatea de a face planuri.
Cand schizofrenia copilului are debut foarte precoce, boala se manifesta gradual si se construieste pana la primul episod psihotic. Semne precoce ale afectiunii pot fi retragerea sociala, comportamente disruptive, probleme scolare, probleme de limbaj si vorbire sau alte intarzieri de dezvoltare. Aceste semne precoce nu sunt specifice schizofreniei copilului si pot indica o varietate de alte afectiuni.
In adolescenta, schizofrenia poate, de asemeni, sa debuteze gradual, dar la acest grup este mai frecvent debutul brusc cu simptome psihotice si deteriorare in ingrijire si functionare, decat la copiii mai mici.

Diagnostic

Medicul de familie va trimite pacientul la un specialist pentru evaluare. Pentru a se stabili un diagnostic corect este nevoie de:
- un istoric complet medical, social si familial
- interviuri cu copilul si parintii sau tutorii pentru evaluarea unor posibile simptome psihotice, modificari in comportament si posibilitatea existentei altor tulburari psihice
- teste pentru evaluarea abilitatilor cognitive si de functionare in viata de fiecare zi
- evaluarea performantelor scolare, eventual discutii cu personalul scolar
- teste de sange si imagerie cerebrala pentru a elimina alte conditii medicale.
Acest proces dureaza. Psihiatrul va pune diagnosticul de schizofrenie doar daca comportamentul psihotic sau alte criterii de diagnostic sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt gasite alte cauze pentru semnele si simptomele prezente.
In acest timp medicul va dori sa stie ce tipuri de comportament, perceptii sau gandire sunt prezente dar si daca exista anumite patternuri de manifestare. Spre exemplu, psihiatrul va dori sa stie daca aceste probleme apar doar acasa sau doar la scoala sau se manifesta in orice mediu. Va pune intrebari despre o serie de factori educationali, personali, familiali sau sociali care ar putea contribui la afectiunea copilului.
Inainte de trecerea celor sase luni necesare pentru stabilirea diagnosticului de schizofrenie sau daca simptomele nu dureaza cel putin sase luni, medicul va pune un diagnostic temporar de tulburare schizofreniforma sau tulburare psihotica "nespecificata". Pe masura ce se stabileste un pattern si impactul bolii devine clar, diagnosticul se poate schimba.
Schizofrenia la copil este greu de diagnosticat din mai multe motive. Datorita faptului ca este o afectiune rara, doctorii nespecializati in psihiatrie pediatrica pot sa aiba experienta limitata in diagnosticarea schizofreniei la varste mici.
Comportamentele sau gandurile care pot sa para legate de iluzii si Halucinatii pot fi pur si simplu produsul unei imaginatii vii, in special la copiii mici. Totusi, aceste comportamente si ganduri nu determina de obicei probleme de functionare.
Unele semne si simptome ale schizofreniei sunt prezente si in alte conditii psihiatrice sau probleme developmentale. De fapt, psihiatrul va dori sa elimine aceste tulburari inainte de a pune diagnosticul de schizofrenie:
- tulburarea bipolara
- tulburarea schizoafectiva, o afectiune care prezinta manifestari atat din schizofrenie cat si din boala bipolara
- tulburarea anxioasa severa
- depresia majora severa cu simptome psihotice
- tulburarea posttraumatica de stres
- tulburarea abuzului de substante (in special cocaina si metamfetamina)
- boli medicale care afecteaza creierul
- tulburari de personalitate
- tulburarile de spectru autist.

Tratament

Planurile de tratament pentru schizofrenia copilului se bazeaza in principal pe modul in care este tratata schizofrenia la adult. Medicamentele antipsihotice, cunoscute si sub numele de neuroleptice, reprezinta cele mai importante medicamente in tratamentul schizofreniei. Aceste droguri ajuta la suprimarea comportamentelor psihotice prin reglarea cailor nervoase reglate prin intermediul dopaminei.
Singurele medicamente antipsihotice aprobate pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta intre 13 si 17 ani sunt risperidona si aripiprazol.
Experienta unui copil cu primul episod psihotic poate fi foarte inspaimantator. In timp ce parintii pot invata multe lucruri despre schizofrenia copilului de-a lungul urmatoarelor luni, este esential sa reuseasca sa depaseasca cu bine criza imediata a episodului psihotic. Datorita acestui fapt, medicul poate prescrie tratamentul medicamentos inainte de stabilirea definitiva a diagnosticului.
Medicul va monitoriza cu atentie copilul atat in privinta efectelor medicatiei cat si a eventualelor efecte secundare. Efectele secundare ale medicamentelor la copil si adolescent pot sa nu fie aceleasi ca cele intalnite la adult, iar copiii pot sa nu aiba capacitatea sa inteleaga si sa comunice problemele existente.
Este important ca parintele sa comunice medicului orice efect secundar observabil cat mai curand posibil. Prin identificarea precoce a problemelor, medicul poate ajusta dozele sau poate schimba medicatia. Acest fel de monitorizare atenta poate imbunatati cursul general al tratamentului si ii poate ajuta pe parinti si pe copil sa adere la recomandarile de tratament.

Imagini