Simptomatologia sifilisului

Sifilisul intra in categoria bolilor cu transmitere sexuala (BTS), provocat de prezenta in organism bateriei spirocheta Treponema pallidum, denumita asa datorita faptului ca la microscop se prezinta sub forma unui microorganism in forma de sprirala. Datorita dimensiunilor sale extrem de mici, aceasta bacterie poate supravietui in orice parte a organismului uman.

Sifilisul poate fi transmis prin contact direct cu o micropapula nedureroasa (una dintre formele de manifestare a acestei boli) in timpul actului sexual, sau poate fi transmis in timpul sarcinii de la mama la fat. In primele sale stadii de evolutie, sifilisul poate fi tratat cu usurinta, dar este extrem de contagios.

Simptomatologia sifiliului si stadiile de dezvoltare ale acestuia
Ceea ce face sifilisul o boala atat de greu de tratat este faptul ca primele stadii de evolutie, sunt de obicei asimptomatice, si chiar daca simptomele se manifesta acestea pot fi foarte inselatoare datorita asemenarii cu numeroase alte boli. Singura metoda de a depista aceasta boala cu transmitere sexuala consta in efectuarea unei analize pentru treponema Ab. Mai mult decat atat sifilisul este caracterizat prin diverse stadii de evolutie a bolii.

1. Stadiul primar
In stadiul primar sifilisul se manifesta prin aparitia unei micropapule rosii, cu margini ferme dar curate de culoare galbena, de cele mai multe ori nedureroasa. Aceasta micropapula apare cel mai adesea la nivelul organelor genitale, a rectului, anusului sau cavitatii bucale. Dupa cateva saptamani, acestea dispar de la sine, dar asta un inseamna ca boala este vindecata.

Sifilisul este extrem de contagios in timpul primului stadiul de evolutie, si din pacate un intotdeauna este descoprit la timp pentru a fi tratat, datorita faptului ca micropapulele sunt, pe de o parte nedureroase, si pe de alta parte, pot aparea in zone greu perceptibile cu ochiul liber.

2. Stadiul secundar
Stadiul secundar in evolutia sifilisului este caracterizat de aparitia unei eruptii la nivelul picioarelor si palmelor pacientului, si prin simptome asemanatoare gripei, precum dureri si febra. Si in acest stadiu, sifilisul este greu de diagnosticat, deoarece eruptiile pot fi uneori greu perceptibile, si alteori asemanatoare altor infectii ale organismului.

Durata de manifestare a stadiului secundar al sifilisului este de 1-2 saptamani, dupa aceasta perioada simptomele disparand indiferent daca au fost tratate sau un.

3. Stadiul latent
Daca sifilisul un este diagnosticat la timp pentru a putea fi tratat in primele stadii, acesta evolueaza spre stadiul latent sau ascuns, manifestat prin disparitia tuturor simptomelor. Durata de evolutie a stadiului latent poate sa atinga uneori ani intregi.

4. Stadiul tertial
In acest stadiu, denumit si stadiul tacut al sifilisului, spirochetele se raspandesc la nivelul intregului organism, afectand creierul, inima, coloana vertebrala si sistemul osos. Simptomele stadiului tertial includ dificultati motorii, senzatii de amorteala, orbire trepatata si chiar decesul.

In general sifilisul incepe sa se manifeste la 10 pana la 3 luni de la momentul expunerii la bacteria Treponema pallidum (cu o media de manifestare de 3 spatamani). Este foarte important ca aceasta boala cu transmitere sexuala sa fie depistata la timp , deoarece efectele sale asupra organismului pot fi devastatoare.

Metodele de tratament pentru sifilis
Este foarte important ca daca suspectati ca ati fost expusi bateriei Treponema pallidum, sa va adresati medicului specialist in cel mai scurt timp posibil. Astfel, diagnosticat inca din primul stadiul de evolutie, sifilisul poate fi tratat cu usurinta cu ajutorul antibioticelor. Din pacate, insa, odata ce sifilisul a evoluat spre stadiul latent sau tertial boala nu mai poate fi „anihilata”, insa chiar si atunci este necesar sa primiti tratamentul corespunzator.

Sifilisul poate fi prevenit cu usurinta prin folosirea prezervativului de fiecare data cand intretineti raporturi sexuale, indiferent de natura acestora (vaginal, anal sau oral). In plus, daca la nivelul pielii prezentati leziuni cel mai bine este sa asteptati ca acestea sa se vindece, intrucat prezervativul nu are capacitatea de a acoperi, si in consecinta, de a proteja si acele zone.