Fetisimul la granita dintre normalitate si perversiune

 In prezent se vorbeste tot mai des despre normalitatea comportamentului sexual al unui individ. Cine poate stabili insa granita exacta a normalitatii, si limita de unde porneste fetisimul, iar asta cu atat mai mult cu cat discutiile din ultima vreme au ca punct de plecare opinii si trairi personale?

Vorbind in termeni de specialitate, trebuie sa mentionam insa ca primul care a descris fetisismul in anul 1887 a fost Sigmund Freud. Acesta vorbeste despre fetisism ca o forma a parafiliei, disfunctie psihologica ce implica o anumita dorinta sexuala obsesiva. Alaturi de fetisism, in randul parafiliei putem include si voyeurism-ul (Peeping Toms), exhibitionismul, sau transvestismul. Tipul parafiliei cunoscut drept fetisism descrie o obsesie sexuala in care obicetul afectiunii este un lucru inamimat.

Cauze si simptome ale fetisismului
Pana in prezent medicii specialisti nu au reusit sa gaseasca un punct comun pentru cauzele care duc la aparitia fetisismului. Mai mult decat atat unii medici psihologi si psihiatrii sustin ca aceasta disfunctie de ordin sexual are o incidenta mai mare in randul barbatilor. Studiile efectuate recent precum si statisticile au infirmat insa aceasta teorie.

Simptomele fetisismului presupun cautarea obsesiva a satisfactiei sexuale prin implicarea in actul sexual a unui obiect inanimat. Statistic vorbind cele mai comune fetisuri sunt cele pentru lenjeria intima, piercing-uri, piele, peruci sau ciorapi. Asemanator fetisismului, diferenta constand in faptul ca obiectul obsesiei este orientat spre o anumita parte a corpului, poarta denumirea de partialism. Este foarte important sa se poata face diferenta dintre aceste doua tipuri de parafilie, intrucat persoanele care sufera de partialism sunt excitate sexual de o anumita parte a corpului, si nu de un lucru inanimat.

Singura metoda de tratament descoperita pana in prezent consta in urmarea unor sedinte de terapie cu personal de specialitate. Este foarte important ca cei care descopera ca au diverse fetisuri sa accepte ei insisi acest lucru si abia dupa aceea sa incerce sa le trateze. Exista cazuri in care fetisurile nu se transforma in obsesii sexuale, insa de cele mai multe ori acestea tind sa acapareze viata individului respectiv pana la gradul in care acesta nu mai poate sa atinga satisactia sexuala in absenta fetisului sau.