Term

Pierderea echilibrului


Pierderea echilibrului poate fi fiziologica in cazul in care se manifesta in urma efectuarii unor miscari neobisnuite sau rapide ale capului sau corpului, in cazul raului de mare, de inaltime sau in cazul vertijului vizual. Pierderea echilibrului poate sa apara si in urma producerii unor leziuni periferice la nivelul urechii interne, la nivelul nervului al VIII-lea sau in cazul producerii de leziuni la nivelul sistemului nervos central. Pierderea echilibrului poate avea si origine psihogena asa cum este cazul atacurilor de panica in cadrul carora nu este asociat cu miscarile globilor oculari, iar examenul neurologic are rezultate normale. De cele mai multe ori, persoanele care manifesta pierderi psihogene de echilibru manifesta si agorafobie sau o teama nemotivata de a se expune spatiilor deschise si multimilor. Pierderea echilibrului se poate produce si in cazul unor traumatisme craniene care au determinat leziuni la nivelul receptorului vestibular, in cazul infectiilor otice, herpes zoster, otita medie sau sifilis ori ca o consecinta a ingestiei unor medicamente sau substante precum streptomicina, analgezicele, gentamicina sau bauturile alcoolice ori substantele stupefiante. Patologia tumorala si in special neurinomul acustic poate induce pierderea echilibrului. De asemenea, boala Meniere se manifesta prin pierderea echilibrului, surditate si senzatie de plenitudine la nivel otic.