Osmolaritatea reprezinta cantitatea de substante care se dizolva intro anumita cantitate de lichid (in acest caz, sangele). Substantele care afecteaza osmolaritatea serica sunt sodiu, clorul, bicarbonatul, proteinele si zaharul (glucoza). Aceasta osmolaritate serica este controlata de hormonul antidiuretic, secretat la nivelul neurohipofizei.
Apa regasita in organism este eliminata in mod constant fie prin respiratie, transpiratie sau urina, si prin urmare daca nu ne mentimen organismul hidratat, concentratia substantelor chimice din sange (osmolaritatea serica), depaseste nivelul normal. In acest caz neurohipofiza elibereaza hormonul antidiuretic (ADH), care are rolul de a ajuta organismul sa suplimenteze cantitatea de apa, restabilind nivelul normal al osmolaritatii. Daca dimpotriva organismul este hiperhidratat, neurohipofiza suprima producerea hormonului antidiuretic, crescand in acest fel, cantitatea de apa eliminata prin urina.
In general testul pentru stabilirea nivelului osmolaritatii din organism este efectuat pentru:
Procedura pentru stabilirea nivelului osmolaritatii in organism urmeaza pasii unei analize simple a sangelui, si prin urmare nu necesita pregatiri speciale. Este foarte important insa sa va informati medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care il urmati, fie ca acesta presupune sau nu prescrierea unei retete.
Proba pentru stabilirea nivelului osmolaritatii in sange in organism este asemanatoare oricarei alte analize a sangelui. In consecinta, asistenta va va lega un garou in jurul bratului, pentru evidentierea venei din care vi se va lua proba de sange. Zona in care va fi introdus acul va fi stearsa in prealabil cu un lichid antiseptic pentru a evita riscul unei infectii. Dupa ce se va colecta destul sange pentru analiza, asistenta va dezlega garoul si va pansa zona in care a fost introdus acul.
Majoritatea dintre noi resimt in timpul prelevarii probei de sange doar o intepatura mica si o usoara senzatie de disconfort. Exista totusi oameni care pot simti o durere acuta si prelungita si pot manifesta chiar stari de amenteala sau lesin.
Riscurile efectuarii acestui test sunt minime si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera abundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.
Parametrii normali ai nivelului osmolaritatii serice au fost stabiliti intre 280-300 miliosmoli per kilogram (mOSm/kg) de apa. Daca rezultatele testului indica valori peste media normala, acest lucru se poate datora unor boli si afectiuni precum: deshidratare, o concentratie mai mare a nivelului de sare sau zahar din sange (provocata de diabet sau
coma diabetica), prezenta ureei in sange, intoxicare cu anumite substante nocive (etanol, isopropanol, metanol, si etilen-glicol), diabet insipid (boala rara manifestata prin producerea unei cantitati mari de uree), hiperglicemie, hipernatremie, necroza tubulara renala, uremie, atac cerebral sau traume craniene care au ca rezultata diminuarea producerii de ADH ( diabet insipid central).
Daca dimpotriva rezultatele testului indica valori ale osmolaritatii sub media normala, acest lucru poate fi cauzat de: hiperhidratare, concentratia scazuta de sare in sange, cancer la plamani (manifestat prin producerea in exces a hormonului antidiuretic) hiponatremie, sindrom paraneoplazic in aosciere cu cancerul la plamani.
Rezultatele testului pot fi influentate de:
Nivelul osmalaritatii serice poate fi stabilit si prin calcularea concentratiei de sodiu, glucoza si al BUN (blood urea nitrogen) in sange.
