Termen cautat
Specialitate

Cefaleea si migrena – asemanari si diferente


Autor: Elena P.
Specialitate
Imagini

Cefaleea

Cefaleea (cunoscuta ca si durerea de cap) este un simptom care este foarte des intalnit, si care cel mai frecvent ridica probleme dificile de diagnostic. Pentru diagnosticare, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca cefaleea poate fi expresia unor procese patologice mai complexe. O astfel de orientare corecta va avea ca rezultat stabilirea unui diagnostic etiologic cat mai corect, pentru ca ulterior sa poata fi aplicat un tratament adecvat pentru factorii care au contribuit la declansarea cefaleei.

Cefaleele pot avea cauze multiple. Aceste cauze se pot clasifica in: cauze generale, cauze extracraniene, si cauze intracraniene.

Cauzele generale ale cefaleelor:

  • Hipertensiunea arteriala;
  • Afectiuni digestive (colecistopatii, insuficienta hepatica, colite, constipatie rebela);
  • Anemii;
  • Nefropatii;
  • Reumatism;
  • Infectii si intoxicatii cronice;
  • Starile febrile ale bolilor infecto-contagioase;
  • Afectiuni endocrine (insuficienta ovariana, hiperfoliculinie premenstruala, boala Basedow, hipertiroidie, etc.)

Cauzele extracraniene ale cefaleelor:

  • Afectiuni ale pielii capului (cicatrici, inflamatii, tumori);
  • Arterita temporala;
  • Hiperostoza frontala, tumori osoase;
  • Afectiuni oto-rinologice (otite, sinuzite, amigdalite, otomastoidite, hipertrofie de cornet nazal, vegetatii adenoide, etc.);
  • Afectiuni oculare (inflamatii oculare, glaucom, vicii de refractie, defecte de convergenta);
  • Diverse nevralgii (supraorbitare, suborbitare, suboccipitale) – in astfel de cazuri, durerea este localizata pe traseul nervului respectiv. La presiunea punctelor de emergenta a nervilor afectati durerea se accentueaza.
  • Algii de origine cervicala, de exemplu spondiloza coloanei cervicale, care produce dureri la nivel occipital, dar poate avea si iradiere frontala, acufene, stari vertiginoase si diminuarea auzului. Aceste manifestari se datoreaza si iritatiei nervului simpatic vertebral posterior.

Cauzele intracraniene ale cefaleelor:

  • Sindromul de hipertensiune intracraniana – cefaleea din acest sindrom este surda, continua, si difuza. Acest tip de cefalee se accentueaza dimineata, in cursul eforturilor, si in decubit. Este insotita de varsaturi de tip cerebral si de modificari ale aspectului fundului de ochi (cu staza papilara). Acest tip de cefalee este intalnit intotdeauna ca simptom general in neoformatiunile intracraniene. Tumorile cerebrale, hematoamele intracraniene, procesele meningiene, abcesele cerebrale, accidentele vasculare cerebrale, encefalitele pseudotumorale, hidrocefalia (sau tulburarile in dinamica lichidului cefalorahidian) realizeaza sindromul de hipertensiune intracraniana, cu manifestarea cefaleei.
  • Hipotensiunea intracraniana – este asociata cu urmatoarele simptome: cefalee frontala sau occcipitala, astenie, vertij, greturi si varsaturi. Aceste tulburari sunt accentuate in ortostatism, si diminuate in decubit, in timpul ingerarii de lichide, si prin compresiunea jugularelor. Cefaleea datorata hipotensiunii intracraniene se poate instala si dupa diverse traumatisme craniene, sau apare ca si complicatie post-punctionala (dupa ce e fost efectuata punctia lombara pentru extragerea lichidului cefalorahidian).
  • Meningitele – in meningite, cefaleea este insotita si de alte semne meningiene, cum ar fi: redoarea cefei, semnele Kering si Burdzinski, fotofobie, febra, etc.

Cefaleea manifestata in nevroze are diferite aspecte de manifestare, si difera de la o zi la alta. Are ca si manifestari prezenta unei senzatii de vid, de contractie, in casca, o senzatie de apasare. Are o localizare difuza, imprecisa, iar descrierea ei este imaginara. Cefaleea din nevroze este insotita si de alte menifestari nevrotice, in special de astenie si insomnie.

Migrena

Migrena reprezinta un tip particular de cefalee. Migrena se caracterizeaza prin hemicranie (durere doar intr-o singura jumatate a capului) cu manifestari oculare, care evolueaza in crize periodice, in accese repetitive.

Semnele care preced aparitia accesului de migrena sunt: stare de neliniste, tulburari de vedere, urmate de manifestarea unei hemicranii violente care prezinta un caracter pulsatil. Aceasta stare este insotita si de tulburari vegetative, precum congestia conjunctivelor, lacrimare, constipatie, greata si varsaturi, sensibilitate crescuta la zgomot, la lumina, sau la mirosuri.

Durata accesului de migrena poate fi de la cateva ore pana la cateva zile.

Intervalul dintre episoadele de criza variaza intre cateva saptamani pana la cateva luni, in functie de diversi factori.

Instalarea migrenei este mai frecventa la femei, comparativ cu barbatii, si apare de obicei la pubertate, disparand la peroada de menopauza.

Cel mai frecvent, simptomul de migrena dezvaluie existenta unui anevrism intracranian. Crizele de migrena au la baza un mecanism vascular, o constrictie a arterelor urmata de o dilatatie a vaselor de sange, cu excitarea dureroasa a interoceptorilor vasculari.

De asemenea, in mecanismul patogenetic al migrenei intervin si tulburarile biochimice provenite ca urmare a metabolismului histaminei sau a serotoninei.

La copii, migrena afecteaza aproximativ 5% din numarul lor. Pot fi afectati de migrena atat baietii, cat si fetele. Crizele copiilor au o durata de timp mai scurta de manifestare decat cele ale adultilor. Durerile de cap sunt localizate la frunte, si sunt insotite de tulburari digestive predominante, de marire sau de lungire a lucrurilor vazute, sau de viziuni fantasmagorice. La unii dintre copii, durerile recidivante abdominale, varsaturile sau vertijele ce survin in crize, constituie adevarati echivalenti migrenosi. In cele mai multe dintre cazuri, crizele de migrene la copii se finalizeaza pintr-un somn „reparator”.

Astfel ca, pentru a se putea prescrie un tratament eficient impotriva cefaleei sau a migrenelor, este recomandat ca inainte de toate sa se descopere care este adevarata cauza care a determinat instalarea acestor afectiuni, si factorii care contribuie la recidiva acestora.

Bibliografie
Dictionar de medicina, Bucuresti, 2006. Popescu V. – Neurologie pediatrica, Bucuresti, 2004. Popa C. – Neurologie, Bucuresti, 1997.