Termen cautat
Specialitate

Cerebelul. Sindroame cerebeloase – manifestari.


Autor: Elena P.
Specialitate
Imagini

Cerebelul se formeaza din mezencefal, si este situat in fosa cerebrala posterioara. Din punct de vedere anatomic, cerebelul este format dintr-o portiune mediana, numita vermis, si doua portiuni laterale, numite emisfere cerebeloase. Cerebelul este impartit in trei segmente, care sunt delimitate de santul antero-superior (primar) si santul uvulo-nodular (fisura posterioara). Cele trei segmente ale cerebelului sunt:

  • Lobul floculo-nodular (arhicerebelul);
  • Lobul anterior (paleocerebelul);
  • Lobul posterior (neocerebelul).

Cerebelul este alcatuit atat din substanta cenusie, cat si din substanta alba. Substanta cenusie formeaza scoarta cerebelului (care are trei straturi si patru perechi de nuclei situati simetric in substanta alba). Substanta alba este alcatuita din conexiunile cerebelului (aferente, eferente, intercerebeloase).

Arhicerebelul – are conexiuni in dublu sens cu caile si nucleii vestibulari.

Paleocerebelul – are conexiuni aferente cu maduva spinarii prin fasciculul spino-cerebelos direct (Flechsig) si prin fasciculul spino-cerebelos incrucisat (Gowers), si conexiuni eferente prin fasciculul cerebelo-rubro-spinal.

Neocerebelul – are conexiuni aferente cu scoarta cerebrala prin fibrele aferente cortico-ponto-cerebeloase, si conexiuni eferente prin caile cerebelo-rubro-talamo-corticale.

Pe langa aceste conexiuni descrise, cerebelul are si alte conexiuni importante si in dublu sens cu multiple formatiuni din sistemul nervos central.

Conexiunile intercerebeloase se realizeaza prin fibrele cerebelo-cerebeloase care trec in ambele sensuri.

Astfel, putem concluziona faptul ca multitudinea de relatii pe care cerebelul le stabileste prin conexiunile sale, indica importanta activitatii cerebelului, de mentinere a tonusului muscular si de coordonare a miscarilor.

Arhicerebelul si paleocerebelul – activitatile acestora se manifesta asupra coordonarii miscarilor trunchiului uman si a extremitatilor proximale ale membrelor, in relatie cu echilibrul static si mersul.

Neocerebelul – asigura coordonarea miscarilor si intervine in mentinerea tonusului muscular. La om neocerebelul prezinta un rol facilitator asupra activitatii tonigene.

Manifestarea clinica completa a unui sindrom cerebelos se manifesta prin mai multe tulburari, dupa cum urmeaza:

  • Tulburari ale tonusului muscular: hipotonie, cresterea amplitudinii miscarilor pasive, si reflexe pendulare;
  • Tulburari de mentinere a echilibrului in statiune si mers: statiunea verticala este mentinuta cu baza de sustinere largita, insotita de instabilitate, oscilatii ale trunchiului in sens transversal sau antero-posterior, frecvent cu membrele superioare detasate de corp, deci este un mers nesigur, ebrios, in zig-zag). Statiunea verticala nu este posibila in momentul in care formele acestor sindroame sunt grave.
  • Tulburari de coordonare a miscarilor fine: dismetrie cu hipermetrie la unele din probe; adiadococinezie, asinergie demonstrabila, tremuratura cerebeloasa cu caracter intentional.

Tulburarile de coordonare se rasfrang si asupra tulburarilor de scris (scrisul devine tremurat si neregulat), si a tulburarilor de vorbire (vorbire lenta, sacadata, exploziva).

Sindroamele cerebeloase se pot clasifica in functie de mai multi factori:

A.In functie de localizarea leziunii pe formatiunile principale cerebeloase, se observa trei tipuri de sindroame:

  • Sindromul arhicerebelos – se manifesta prin tulburari de echilibru insotite de oscilatii ale capului in sens antero-posterior. In cele mai multe dintre cazuri, sindromul arhicerebelos este produs de meduloblastomul de cerebel, caz in care este prezenta si hipertensiunea intracraniana.
  • Sindromul paleo-cerebelos – se manifesta prin tulburari de statiune si mers, deviere uneori cu cadere, la care se adauga un tremor static al capului sau al intregului corp. Acest sindrom apare in leziunile vermisului anterior, si se poate asocia cu disartrie de tip cerebelos.
  • Sindromul de neocerebel – se manifesta prin hipotonie musculara, pasivitate, incoordonare cu ataxie stato-kinetica, dismetrie, adiadococinezie, asinergie, tremuratura intentionala. Acest sindrom intereseza in special coordonarea miscarilor fine.

B.Din punct de vedere etiologic, sindroamele cerebeloase pot avea multiple cauze. Acestea se pot produce datorita leziunilor inflamatorii, toxice, vasculare, tumorale, traumatice si degenerative.

  • Sindroamele cerebeloase infectioase – apar ca urmare a unor infectii sau boli infectioase: leuconevraxitele in formele acute sau cronice (scleroza in plagi); diverse encefalite virotice primare (encefalite cu arbor-virus) sau secundare (varicela, scarlatina, rujeola, etc.) pot afecta cerebelul sau unele cai cerebeloase; sifilisul poate cauza atrofii cerebeloase; tuberculoza poate declansa un sindrom cerebelos datorita localizarii tuberculomului la nivelul cerebelului sau in trunchiul cerebral; abcesul cerebelos produce un sindrom cerebelos unilateral cu hipertensiune intracraniana.
  • Ataxiile cerebeloase toxice – se produc frecvent in intoxicatiile acute cu alcool, hidantoina, meprobamat; de asemenea apar si ca urmare a intoxicatiilor cronice cu fenitoina, barbiturice, mercur, bromuri, cloralhidrat.
  • Leziunile vasculare – pot declansa sindroame cerebeloase datorita accidentelor vasculare acute de tip hemoragic sau ischemic care afecteaza cerebelul sau caile cerebeloase. Hemoragiile si hematomul cerebelos conduc rapid la exitus, si de aceea se intalnesc mult mai rar, bolnavii neputand fi diagnosticati in clinici de specialiate. In aceste cazuri, fenomenele se instaleaza brusc, si sunt insotite de cefalee occipitala, greata si varsaturi, sindrom cerebelo-vestibular acut, hipotonie si spasme tonice, semne meningiene, coma profunda, cu moarte prin hidrocefalie. In hemoragiile limitate este posibil ca bolnavul sa supravietuiasca, caz in care este foarte importanta recuperarea acestuia.
  • Sindromul ischemic cerebelos – poate duce la instalarea lenta a ramolismentului cerebelos, fenomene cerebeloase unilaterale, nistagmus orizontal si lichid cefalorahidian normal. In functie de localizarea in teritoriu a procesului ischemic, pe langa instalarea ramolismentelor mai pot aparea si fenomene cerebeloase la care se asociaza si simptome ale nervilor cranieni, sau fenomene piramidale si senzitive.
  • Tumorile cerebeloase – sunt de mai multe feluri. In tumorile primare (meduloblastomul, astrocitomul, etc.) apare hipertensiunea intracraniana instalata timpuriu. In tumorile infiltrative localizate in trunchiul cerebral se asociaza fenomenele cerebeloase cu lezarea formatiunilor trunchiului cerebral (cum ar fi nervii cranieni sau diverse fascilule piramidale sau senzitive). In tumorile de unghi ponto-cerebelos (neurinomul acustic, arahnoidita chistica) sunt asociate sindromul cerebelos cu afectarea nervilor acustico-vestibular, facial, trigemen si oculomotor. Tumorile de vecinatate sunt capabile sa afecteze si cerebelul, ca si in cazul meningioamelor de fosa posterioara sau de cort cerebelos, sau unele tumori occipitale sau frontale. Tumorile vasculare (hemangioblastomul Lindoau) pot avea localizari la nivelul cerebelului. Frecvent, localizarea tumorilor metastatice poate fi si in cerebel.
  • Traumatismele cerebrale – pot produce leziuni si in cerebel prin dezvoltarea unor hematoame intracerebeloase, subdurale sau extradurale.
  • Leziunile degenerative ale cerebelului – se pot include in categoria atrofiilor cerebeloase. Atrofiile cerebeloase pot fi congenitale sau castigate (atrofiile castigate pot fi primare sau secundare). Atrofiile cerebeloase congenitale au ca manifestare o intarziere in dezvoltarea motrice a copilului, insotita de fenomene ataxice asociate cu un anume grad de schizofrenie si care au o evolutie spre stabilizare sau ameliorare. Atrofiile cerebeloase castigate primare pot cuprinde atat cerebelul cat si trunchiul cerebral, si imbraca patru forme clinice (olivo-ponto-cerebeloasa, olivo-cerebeloasa, dento-rubrica, degenerearea cerebeloasa parenchimatoasa). Atrofiile cerebeloase castigate secundare apar in encefalopatiile infantile, si pot fi considerate ca fiind manifestarea secundara a cancerului organelor interne (uterin, bronsic, mamar).

Bolile degenerative spinocerebeloase, in raport cu forma lor clinica, se pot manifesta cu un sindrom cerebelos, ce poate fi asociat si cu alte sindroame.

Bibliografie
Arseni C. – Bolile vasculare ale creierului si ale maduvei spinarii, Bucuresti. Ion V. – Neurologie clinica, Bucuresti. Poeck K. – Neurology, Berlin.