Termen cautat
Specialitate

Cresterea fortei musculare


Autor: Elena P.
Imagini

Forta unui muschi reprezinta tensiunea maxima pe care o dezvolta acesta in timpul contractiei.

Proprietatea fundamentala a fibrei musculare este aceea de a intra in contractie. Intensitatea acesteia depinde de lungimea muschiului, viteza sa de scurtare sau de cedare, etc. Lungimea fibrei musculare este determinanta pentru cantitatea de tensiune pe care o poate suporta. Cu cat fibra este mai lunga, cu atat tensiunea pe care o dezvolta va fi mai mare.

Contractiile musculare sunt de doua feluri:

  • contractie izotonica - in care tensiunea fibrei musculare ramane constanta, iar lungimea acesteia se modifica;
  • contractie izometrica - in care tensiunea fibrei musculare se adapteaza la sarcina, iar lungimea muschiului ramane constanta.

Iar fortele de contractie sunt de trei feluri:

  • forta izometrica;
  • forta izotonica concentrica;
  • forta izotonica excentrica.

Anduranta locala vizeaza o grupa musculara restransa, si se manifesta ca utilizarea repetata sau continua a fortei in timp. Exista trei forme de anduranta musculara:

  • anduranta izotonica - ce reprezinta lucrul mecanic produs de o grupa musculara in timp ce deplaseza o sarcina constata cu o frecventa data;
  • anduranta izometrica sustinuta - reprezinta durata unei contractii la o anumita tensiune, sau forta medie mentinuta intr-un timp dat;
  • anduranta izometrica repetata - reprezinta numarul contractiilor izometrice, de scurta durata, la o anumita tensiune si cu o frecventa data.

In contractia musculara intervin procese biochimice care presupun un aport constant de energie si o eliminare rapida a reziduurilor; acestea sunt realizate prin intremediul circulatiei. Putem concluziona ca o circulatie care prezinta o insuficienta sau o deficienta in functionalitatea sa, va conduce catre instalarea starii de oboseala musculara.

Pentru a defini cresterea fortei musculare este necesara intelegerea stranselor raporturi dintre forta musculara si mecanismele neurofiziologice, a stransei interdependente dintre acestea. Relatiile dintre motricitate si sensibilitate au un rol foarte important in procesul de fortificare, in special sensibilitatea proprioceptiva.

Cresterea fortei musculare - exista doua tipuri: o crestere cantitativa si o crestere calitativa a fortei musculare.

  1. Cresterea cantitativa a fortei musculare

In vederea stabilirii nivelului de crestere a fortei musculare pentru fiecare antrenament se va lua ca reper forta initiala a subiectilor. Ulterior se vor exprima acumularile cantitative (in procente din forta initiala). Aceasta crestere variaza in functie de varsta, sexul sau grupa musculara antrenata a subiectilor: la femei se observa o crestere a fortei musculare inferoara comparativ cu cea a barbatilor; la persoanele cu varsta de 20-30 de ani se observa o crestere, in timp ce la persoanele pana in 65 de ani se observa o scadere lenta; iar spre exemplu, la extensorii genunchiului forta se dezvolta mai repede decat la flexorii cotului (ca si grupe musculare).

Mentinand un anumit antrenament, si analizand acumularile cantitative cu privire la forta musculara, saptamana de saptamana, se observa ca acestea scad progresiv, devenind cu timpul nule. Explicatia este urmatoarea: muschiul atinge un prag pe care nu il poate depasi decat cu conditia intensificarii programului de exercitii.

Notiunea de „forta-limita” este un concept nou in domeniul fortificari musculare. „Forta-limita" reprezinta 100% din forta initiala a unui subiect la antrenament, iar acumularile cantitative se exprima in procente din forta-limita. Aceste procente sunt valori relative: la o forta initiala relativa, sunt acumulari cantitative relative.

Conceptul de „forta –limita” are urmatoarele consecinte:

1. Exista un stadiu de antrenament prealabil, in care fiecare subiect se afla la o distanta mai mare sau mai mica de forta-limita. Cu cat se apropie mai mult de aceasta limita, cu atat forta pe care o acumuleaza intr-un timp dat este mai mica. Acest fapt este confirmat de mai multe studii: a) la subiectii cu nivel initial al fortei mai ridicat, acumularile cantitative inregistrate sunt mai reduse; b) este necesar un antrenament pentru a asigura evolutia fortei si la esantioanele cu un nivel initial al fortei ridicate.

In privinta fortei musculare, reactia de conditionare este cunoscuta ca fiind una foarte variabila. In urma antrenamentului, la subiectul luat izolat se pot inregistra evolutii, stagnari sau chiar involutii ale fortei musculare. Dar, cu cat antrenamentele de grup sunt mai frecvente (ca numar de sedinte saptamanale), cu atat mai multi sunt subiectii a caror forta evolueaza.

2. Eficienta diferitelor tehnici presupune atingerea de catre subiecti a fortei-limita, ceea ce permite determinarea exacta a rolului pe care il joaca antrenamentul prealabil al candidatilor, si atenueaza orice reactie depinzand de forta lor initiala. Un numar mai redus de saptamani pentru atingerea fortei-limita indica superioritatea unei tehnici. Acest lucru este valabil doar cand toti subiectii prezinta o forta initiala relativa egala, si toti practica aceeasi metoda de antrenament.

3. Masura acumularilor cantitative: daca acumularea cantitativa reprezinta un procent din forta-limita, inseamna ca ea nu este influentata de sex, varsta sau grupa musculara antrenata, cu conditia ca forta initiala relativa si antrenamentul sa fie similar.

II. Cresterea calitativa a fortei musculare

Aspectul calitativ al acumularilor poate fi analizat din doua puncte de vedere: specificitatea „unghiulara" si specificitatea „de lucru".

Specificitatea „unghiulara" reprezinta cresterea cea mai importanta a fortei musculare. Spre exemplu, in urma unui antrenament izotonic, cu maxima rezistenta, extensorii genunchiului inregistreaza o crestere mai importanta a fortei la un unghi de 115°. In antrenamentul izometric, dezvoltarea fortei pare a fi mai putin specifica. Este consemnata existenta unei anumite specificitati pentru una sau doua grupe muscuare antrenate la unghiuri diferite.

Specificitatea „de lucru": la subiectii antrenati prin contractii izotonice concentrice, evolutia fortei izometrice nu este proportionala cu cea a fortei izotonice. Cresterea procentuala a fortei izotonice depaseste cresterea procentuala a valorilor izometrice. Se concluzioneaza ca, si merita retinut, faptul ca o contractie izotonica excentrica imprima fortei izometrice o evolutie mai spectaculoasa decat contractia izotonica concentrica.

Specificitatea „de lucru" este considerata ca o alta fateta a specificitatii „unghiulare". Antrenamentul izotonic poate determina cresteri ale fortei musculare care nu sunt repartizate in mod omogen pe toata lungimea permisa de articulatie. Cand masuratoarea izometrica este realizata intr-un punct cu amplitudine redusa, se observa ca o contractie izotonica nu determina dezvoltarea proportionala a fortei izometrice. La fel de valabila este si reciproca: contractia izometrica determina evolutii ale fortei musculare izotonice de multe ori echivalente cu cele ale fortei musculare izometrice.

Bibliografie
Muller E.A. – Physiology of muscle training, vol.21. Leach R.E. – A Comparative study of isometric and isotonic exercise programs, vol 47A.