Termen cautat
Specialitate

Hrana vie pentru sezonul rece – partea 1


Autor: Elena P.
Imagini

Odata cu sosirea sezonului rece, apar si multe din afectiunile specifice acestuia. Pentru a putea castiga lupta cu eventualele probleme care apar in sezonul de iarna, natura ne vine in ajutor cu o multitudine de metode. Una din aceste metode este reprezentata de alimentatia echilibrata, bogata in principii nutritivi, care ne ajuta organismul si il sprijina in aceasta lupta. Cateva alimente – hrana vie - la indemana tuturor si usor de procurat ajuta enorm in dezvoltarea unei bune imunitati care sa faca fata cu brio la toate solicitarile la care este supus oragnismul. In continuare sunt prezenatate cateva sugestii pentru o hrana vie in alimentatia zilnica a tuturor.

Ananasul – este foate cunoscut pentru substantele benefice pe care acesta le contine pentru sanatate. Acestea sunt: acidul citric, acidul malic, vitamina A, vitaminele B, vitamina C (cat contine jumatate din sucul unei portocale); mai contine si o drojdie si un ferment digestiv, numit bromelina, care este foarte eficace in digestia proteinelor. Dintre elementele minerale pe care le contine, se pot enumera: iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf. In alimentatie se poate folosi atat fructul ca atare, dar sa fie bine copt, cat si sucul de ananas. Ca si indicatii, datorita proprietatilor sale (nutritiv, detoxifiant) se recomanda a se folosi in anemie, crestere, intoxicatie, demineralizare, in dispepsii, etc.

Bananele – au in cotinutul lor urmatoarele vitamine: vitamina A, vitaminele B, vitamina C, si vitamina E. Ca si elemente minerale, contine fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, fier, zinc, tanin. Trebuie retinut faptul ca atunci cand bananele se innegresc pe alocuri, creste in proportii considerabile cantitatea de zaharuri din compozitia ei). Bananele sunt recomandate celor care executa activitati fizice, dar si intelectualilor. Este foarte benefica atat copiilor cat si batranilor. Are un rol important in procesul de crestere, pentru sistemul osos, cat si pentru echilibrul sistemului nervos. Bananele in amestec cu mierea de albine sunt recomandate in hrana zilnica a astenicilor. Bananele sunt fructe foarte nutritive, usor digerabile daca sunt consumate bine coapte. Avand in vedere faptul ca au un continut ridicat de hidrati de carbon, nu sunt recomandate persoanelor care sufera de diabet.

Ceapa – datorita proprietatilor sale si a virtutilor terapeutice, tonice, si antiinfectioase, cu beneficii pentru sanatate si longevitate, ceapa a fost inca din antichitate un aliment foarte apreciat. De la ceapa se utilizeaza bulbul acesteia si sucul sau. Ca si constituienti principali, mentionam: vitamina A, vitaminele B, vitamina C, saruri minerale precum sodiu, potasiu, fosfat, fier, sulf, iod, siliciu, acid fosforic, ulei volatil, principii antibiotice, etc. Pentru uzul intern are urmatoarele proprietati: stimulent general, diuretic puternic (dizolva si elimina ureea si clorurile din organism), antireumatismal, antiscorbutic, antiseptic, antiinfectios (antistafilococic – datorita principiilor antibiotice din compozitia sa), secretor, expectorant, echilibrant glandular, antisclerotic, antitrombozic, hipoglicemiant, vermifug, curativ al pielii si al sistemului pilos. Este deci recomandata in urmatoarele afectiuni: astenii, surmenaj fizic si intelectual, crestere, oligurii, retentii de lichide (ascite, edeme, pleurezii, pericardite), cloruremie, reumatism, litiaza biliara, fermentatii intestinale, afectiuni respiratorii (guturai, bronsite, astm, laringite), gripa, dezechilibrari glandulare, obezitate, prevenirea trombozelor, prostatism, impotenta, diabet, adenite, rahitism, paraziti intestinali.

Curmalele – au in constitutie urmatoarele: vitamina A, vitaminele B1 si B2, vitamina C, vitamina D, elemente minerale ca: fosfor, calciu, fier, magneziu. Sunt alimente foarte nutritive si energetice, remineralizante, tonice ale sitemului muscular si ale sistemului nervos, utile in prevenirea imbatranirii si a cancerului. Este recomandat consumul fructelor ca atare. Au indicatii in: crestere, sarcina, convalescenta, astenie fizica si intelectuala, demineralizare, tuberculoza, anemii, senescenta, antrenamente sportive, prevenirea cancerului, etc.

Grapefruit-ul – contine provitamina A, vitaminele B1 si B2, vitamina C, vitamina PP, minerale ca magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, sodiu, clor, fier, cupru, mangan, uleiuri esentiale, pectina, acid citric, etc. Datorita proprietatilor sale tonice, digestive, depurative, antihemoragice, racoritoare, si de drenaj hepatic si renal, grapefuitul este recomandat a se folosi in anorexie, oboseala, dispepsii, intoxicatii, artrite, insuficienta biliara, fragilitate capilara, afectiuni febrile si pulmonare. Se poate utiliza atat fructul ca atare, cat si preparat ca suc.

Gutuia – este recomandata pentru uzul extern in fisuri anale, prolaps rectal si uterin, crapaturi ale pielii, si iritatii. Pentru uzul intern, este indicata in diaree, dizenterie, voma, tuberculoza, sialoree (salivatie abundenta), catar, guturai, leucoree, inapetenta, insuficienta hepatica. Are un continut bogat in magneziu, fosfor, calciu, potasiu, fier, cupru, sulf, tanin, pectina (asocierea dintre pectina si tanin ii confera gutuii calitati exceptionale pentru administrarea pe mucoasele digestive, determinand o actiune emolienta si astringenta). Pe langa cele enumerate, mai contine si provitamina A, vitaminele B, vitamina C, si vitamina PP. Se poate folosi atat fructul ca atare copt sau uscat, in compoturi, si nu numai. Infuzia de flori de gutui calmeaza tusea, si este utila nevropatilor.

Lamaia – contine saruri minerale si oligoelemente precum calciu, fier, siliciu, fosfor, mangan, cupru; acid citric, acid malic, citrati de calciu, etc. Dintre vitamine enumeram: carotenul (provitamina A) – se afla atat in coaja cat si in suc, si are rol in procesele de crestere si in mentinerea tineretii tesuturilor, complexul de vitamine B – cu importante roluri in hranire si in echilibrul nervos, vitamina C – cu rol primordial in procesele de oxidoreducere, si cu influienta asupra glandelor endocrine, vitamina PP – reprezinta unul din factorii de protectie vasculara, etc. Proprietatile lamaii sunt foarte numeroase. Pentru uz intern este: antiseptic, bactericid, activator al globulelor albe in apararea organismului, febrifug, tonic al sistemului nervos central, tonic cardiac, alcalinizant, diuretic, antireumatismal, antigutos, antirahitic, calmant, antiacid gastric, antiscleros, antiscorbutic, tonic venos, scade hipervascozitatea sanguina, depurativ, remineralizant, antianemic, stimuleaza secretiile gastrohepatice si pancreatice, hemostatic, vermifug, antipruriginos. Pentru uzul extern, lamaia are urmatoarele proprietati: antiseptic, antitoxic, cicatrizant, antipruriginos, citofilactic ( cu rol in intretinerea pielii). Indicatiile lamaii pentru uz extern sunt: guturai, sinuzite, angine, otite, hemoragii nazale, stomatite, afte, glosite, blefarite, eruptii cutanate, furuncule, pecingini, migrene, negi, herpes, degeraturi, plagi infectate, putride, intepaturi de insecte, scabie, seboreea fetei, pistrui, prevenirea ridurilor, ingrijirea mainilor si a pielii, unghii sfaramiciase, picioare sensibile, etc. Indicatiile pentru uzul intern ale lamaii sunt: diverse boli infectioase, stari febrile (stimuleaza leucocitoza curativa), astenie, inapetenta, ascita, reumatism, guta, artite, litiaza urinara si biliara, hiperaciditate, ulcere de stomac, dispepsii, scorbut, arterioscleroza, varice, flebite, fragilitate capilara, obezitate, demineralizare, crestere, anemie, hemofilie, hemoragii, meteorism, dizenterie, diaree, astm, bronsita, gripa, blenoragie, cefalee, etc. Lamaia poate fi utilizata sub forma proasata, ca si suc, decocturi, infuzie, etc. Se considera ca lamaile dau mai mult suc daca sunt inmuiate timp de cinci minute in apa calda, si apoi stoarse.

Lista fructelor si legumelor care costituie o hrana vie in alimentatia sanatoasa a oamenilor va continua in partea a doua a articolului Hrana vie pentru sezonul rece.

Bibliografie
Carrie E. – Healthy Eating Every Day, Human Kinetics, 2005. Marshall R. – Human Nutrition, 2002.