Termen cautat
Specialitate

Infectiile tractului urinar (ITU)


Specialitate
Imagini

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt pe locul patru ca frecventa in cabinetele medicilor de familie si urina este proba cea mai frecvent analizata in laboratoarele de microbiologie. Pe probele de urina se fac o serie de teste.

Infectiile tractului urinar sunt foarte frecvente la femei - peste jumatate din ele vor prezenta la un moment dat, in cursul vietii, simptomele infectiei urinare, la fel si trei pana la cinci la suta din fetite. ITU sunt rare la barbatii tineri (unu pana la doi la suta din baieti sunt afectati), dar numarul lor creste la barbatii de peste 50 de ani.

Tractul urinar feminin si masculin

Uretere – Transporta urina de la rinichi la vezica urinara; au in perete muschi fini care imping urina catre vezica.

Vezica urinara – Depoziteaza urina produsa de rinichi.

Uretra – Permite eliminarea urinei din vezica; la femei ea are 3 – 4 cm lungime si se deschide in vulva; la barbati are 20 de cm si trece prin penis.

Simptomatologie

Pacientii cu infectie urinara se adreaseaza de obicei medicului de familie pentru disurie (durere la urinat) si poliurie (nevoia de a urina frecvent). Cand infectia este mai complicata si afecteaza rinichii, pot fi prezente si febra, greata, oboseala si durerile in zona inferioara a spatelui. Infectiile urinare pot avea consecinte grave si pot fi greu de tratat la pacientii foarte tineri, cei varstnici sau femeile gravide. Aproape toate infectiile tractului urinar sunt cauzate de: Escherichia coli, Staphyloccocus saprophyticus, Proteus mirabilis si klebsiella.

Testarea

Cea mai simpla metoda de a cauta infectiile tractului urinar este observarea urinei: daca este tulbure, infectia este probabila, in timp ce o proba limpede este putin probabil sa fie infectata. Unii medici de familie au posibilitatea testarii urinei cu ajutorul testelor stick de hartie, care isi schimba culoarea la contactul cu anumite substante prezente in urina. Aceste stickuri pot detecta si prezenta glucozei in urina pacientilor diabetici. Urina infectata contine leucocite, care sunt produse de sistemul de aparare al organismului, pentru a lupta cu infectia. In plus, multe bacterii pot transforma nitratii (substante chimice prezente normal in urina) in nitriti. Daca testele pentru leucocite si nitriti sunt pozitive, urina este probabil infectata. Pentru detalii, medicul de familie va trimite urina la laboratorul de microbiologie. Stickurile sunt impregnate chimic si reactioneaza cu substantele specifice si dau rezultate usor de interpretat. Stickurile dau rezultate aproape instantaneu, dupa ce au fost introduse in proba de urina, facand posibila diagnosticarea ITU de catre medic.

Bacteria numita E. coli (care traieste natural in intestin) este o cauza frecventa a infectiilor tractului urinar, prezenta in 80 la suta dintre cazuri.

Recoltarea urinei

Daca medicul de familie suspecteaza ca pacientul are o infectie urinara, va dori o confirmare ca sa poata aplica tratamentul corect. Pacientii adulti vor fi rugati sa recolteze urina pentru urocultura. Dup ace organele genitale externe au fost spalate cu apa calda; pacientul incepe sa elimine urina; jetul este apoi oprit si flaconul de colectare este umplut cu urina din jetul de mijloc. Colectarea probelor de la copii este mai dificila, asa ca se accepta uneori colectarea urinei intr-un flacon curat. In cazul pacientilor cu sonda urinara se poate recolta o proba cu seringa, care extrage o cantitate de urina direct din sonda.

Teste de laborator

Proba de urina trimisa laboratorului va avea si date despre pacient, boli asociate, tratamente cu antibiotice si o lista a analizelor cerute.

In laboratorul de microbiologie se incepe examinarea prin observarea unei picaturi de urina la microscop. Prezenta leucocitelor (celule de puroi) si/sau a bacteriilor in numar mare va fi consemnata; prezenta in urina a oricareia dintre acestea sugereaza o infectie.

O cantitate va fi apoi imprastiata pe suprafata unui mediu de cultura agar, cu ajutorul unei anse. Ca alternativa se poate folosi un strip subtire de hartie, inmuiat in urina si pus atent pe placa cu mediu agar; se face astfel transferul bacteriilor prezente in urina. Placutele sunt incubate la cald (37˚C) peste noapte si observate dimineata urmatoare. Daca sunt prezente bacteriile, coloniile se vad cu ochiul liber. Daca se stabileste ca ele sunt in numar mare – peste 100.000 pe mililitru de urina – rezultatul este declarat pozitiv pentru infectiile tractului urinar.

Infectiile tractului urinar necomplicate sunt provocate de obicei de un sIngur tip de bacterie si testele aditionale vor stabili care este tipul de bacterie responsabila de infectie.

Testarea sensibilitatii la antibiotice

Testarea sensibilitatii la antibiotice se face pentru a stabili care este cel mai potrivit antibiotic pentru tratamentul infectiei. Bacteria cauzatoare a infectiei este imprastiata pe un strat subtire, in central unei placate cu cultura agar, impreuna cu o bacterie similara in jurul placutei care actioneaza ca un martor de control. Sepun sase discuri mici la locul de intalnire al celor doua bacterii, fiecare continand un antibiotic diferit. Placutele sunt puse la incubator peste noapte si examinate a doua zi. Daca bacteria cauzatoare a infectiei a fost omorata de un antibiotic anume, va aparea o zona clara, fara colonii, in jurul discului. Cu alte cuvinte, bacteria este sensibila si antibioticul este indicat pentru tratarea infectiei. Invers, daca bacteria creste chiar pana la disc, antibioticul nu are efect si bacteria este descrisa ca fiind rezistenta si nepotrivita pentru tratament. Bacteria de control ne asigura ca discurile de hartie functioneaza, aratand o zona clara in jurul tuturor discurilor.

Rezultatele de laborator

Laboratorul va trimite un rezultat catre medicul care a recomandat testarea urinei si antibiograma. Daca este cazul se vor da si indicatii despre cauza precisa a infectiei si antibioticul indicat pentru tratament. Exista un numar mic de infectii care pot fi diagnosticate prin analiza microbiologica a probei de urina, cum ar fi tuberculoza renala si infectia tropicala cu bilharzia.

Alegerea antibioticului

Este important de stiut ca nu toate antibioticele sunt utile in infectiile tractului urinar. De exemplu o parte din bacterii au rezistenta naturala la unele antibiotice sunt interzise femeilor gravide sau copiilor, din cauza efectelor secundare, astfel incat medicul de familie are nevoie de indicii privind antibioticul potrivit. La fel de important ca si diagnosticul este controlul eficientei acestuia. De aceea in anumite cazuri, cum ar fi cele ale copiilor sau femeilor gravide, se vor recolta probe de urina dupa terminarea tratamentului, pentru a avea siguranta ca infectia a fost eradicata.