Termen cautat
Specialitate

Managementul cariilor dentare


Autor: apostuandra
Imagini

Managementul cariei dentare

Managementul cariilor dentare presupune o serie de controale periodice in care se face o evaluare privind riscul cariogenic, in functie de aceasta se va stabili o conduita terapeutica adecvata. Evaluarea riscurilor unui pacient de a dezvolta carii este o componentă vitală a managementului cariilor.O evaluare globala a riscurilor ar trebui să ia în considerare factori precum actualele carii, dieta, expunerea la fluor, prezenţa de bacterii cariogene, statutul salivar, istoricul medical general, factorii comportamentali şi fizici şi caracteristicile medicale şi demografice care pot influenta dezvoltarea proceselor carioase.O evaluare a riscului apariţiei cariilor, de asemenea, ar trebui să ia în considerare factorii care pot contesta capacitatea pacientului de a menţine o buna igiena orala.

Din punct de vedere istoric, caria dentara este considerata ca fiind o boala progresiva care in cele din urma duce la distrugerea dintelui, exceptand cazul în care medicul stomatolog intervine.

Detectarea leziunilor carioase la o etapa timpurie (incipientă, noncavitara) presupunediagnosticarea procesului patologic;identificarea tuturor factorilor de risc (inclusiv factori etiologici, cum ar fi dieta si bacterii, factori non-etiologici cum ar fi statutul socio-economic);planificarea tratamentului, care merge dincolo de îndepărtarea cariilor şi restaurarea dintelui pentru a include modificarea factorilor de risc sau eliminarea acestora şi prevenirea cariilor pe viitor sunt factori care ar ajuta la sanatatea dentara. Modalitatile moderne de management al cariilor se concentrează pe detectarea incipienta a leziunilor noncavitare şi abilitatea practicantului de a diagnostica dacă aceste leziuni sunt active.Acest diagnostic ar trebui să fie unul dintre factorii de bază pentru decizia evaluarii cariilor şi gestionarea riscurilor.Leziunile carioase active progresează în timp şi necesită remineralizare sau restaurare.O leziune inactiva poate fi vizibila clinic sau radiologic (cum ar fi "tesut cicatricial"), dar nu va progresa in timp.În leziunile remineralizate, nu numai procesul carios a fost stopat, deasemenea, zona afectată a suferit următoarele modificări: radiodensitatea a crescut, a scăzut dimensiunea leziunii, creşterea concentraţiei minerale, duritatea a crescut. Leziunile stopate sau remineralizate nu necesită intervenţie, deoarece ele nu reprezintă o boală activă, cu excepţia cazului în care leziunile sunt atât de avansate incat să interfereze cu funcţia estetica.

Evaluarea riscului cariilor poate fi utila in managementul clinic al cariei dentare, ajutandu-i pe profesionisti sa efectueze urmatoarele:

  • evaluare gradului de risc a pacientului de a dezvolta carii pentru a deteremina intensitatea tratamentului
  • ajuta la identificarea principalilor agenti etiologici care contribuie la aceasta boala sau pot contribui la boala in viitor
  • determina daca procedurile de diagnosticare suplimentare sunt necesare(exemplu:rata de analiza a fluxului de salivare,analiza,dieta)
  • imbunătăţirea fiabilităţii prognozei de tratament planificat
  • evaluarea eficacităţii de management propus şi a planului de tratament preventiv

Se recomandă un examen clinic, o evaluare a riscurilor cariei care se bazează pe informaţii dentare de la istoricul medical al pacientului.
Caria este o boală microbiana în care agenţii etiologici sunt componente normale ale florei orale care cauzeaza probleme când patogenitatea lor işi schimba proporţiile ca reacţie la condiţiile de mediu.Componenta microbiană a cariilor poate fi privita din perspectiva de microorganisme specifice care contribuie la aceasta boala. Lactobacili au captat cel mai mare interes în rândul cercetătorilor şi clinicienilor.Cu toate acestea, precizia de teste salivare pentru streptococi mutans în prezicerea cariilor in viitor în populaţia totală este mai mică de 50%. Testele bacteriene salivare ar putea fi folosite pentru a determina bacteriile cariogene în cavitatea orala, precum si a ajuta la monitorizarea terapii antimicrobiene cum ar fi terapia cu clorhexidina care scade nivelul de streptococi mutans în cavitatea orala dar funcţionează mai puţin eficient pediminuarea nivelului de lactobacili.Cu toate acestea, bazat pe numărul mic de date disponibile, testele bacteriene salivare pentru a prezice aparitia cariilor nu sunt recomandate.
Eficacitatea de curatare mecanica este dificila deoarece periajul, de obicei, implică utilizarea unei paste de dinţi cu fluor.Mai mult, majoritatea indicilor în plăci sunt predictori ineficienti ai cariilor in viitor, deoarece cariile de obicei se dezvoltă în fisurile şi zonele interproximale, în timp ce majoritatea indicilor placii au fost dezvoltati pentru a evalua bolile parodontale sau gingivita. Deoarece placa este unul dintre factorii etiologici principali pentru carii,este important să se estimeze numărul de suprafeţe afectate, suma de placa acumulata, dacă prezenţa placii este asociata cu prezenţa de leziuni carioase. Pentru un pacient cu risc scăzut, o estimare rapidă trebui să fie suficienta. Pentru un pacient cu risc ridicat, o investigaţie este necesara pentru a determina riscul de dezvoltare a placii şi de a ajuta la mentinerea acesteia la un nivel controlat. Condiţiile de intretinere care compromit, pe termen lung, o buna igiena orala sunt asociate cu riscul cariilor. O evaluare a riscurilor ar trebui să ia în considerare nu numai prezenţa de placa,dar şi alţi factori, cum ar fi dinţi aglomerati, fisuri adânci, console de restaurare, recesiunea gingivală şi aparate.
Saliva joacă un rol important în sănătatea ţesuturilor moi şi dure, în cavitatea bucală. Debitelesalivare pot varia foarte mult, de la om la om, dar, de asemenea si la aceeaşi persoană, în funcţie de momentul zilei, pozitia corpului, cantitatea de lumină şi alti factori.Când măsurarea ratei fluxului salivar este nestimulata, stomatologi ar trebui să ceară pacienţilor să nu bea,sa nu manance, sa nu mestece sau sa fumeze cel puţin una-două ore înainte de prezentarea la medic.
Dieta de expunere. Zaharul este un factor etiologic important în carii. Având în vedere utilizarea pe scară largă de fluor şi efectul său în reducerea incidenţei şi rata de apariţie a cariilor, este dificil să se arate o asociere clară si pozitiva a consumului de zahar; în cazul în care un pacient consumă o cantitate considerabila de zahăr, dar în acelaşi timp, foloseşte un aport marit de fluor, dintii nu pot fi la fel de deteriorati ca în cazul în care nu ar folosi fluor. Modificarile stilului de viata si de ocupaţie, poate afecta de asemenea starea de risc a cariilor.De exemplu, tinerii adulţi care trăiesc departe de casă pentru prima dată, pot avea modificari semnificative.De asemenea, oameni care lucrează seara sau la locuri de muncă sedentare ar putea tinde să guste alimente bogate in zahar si bauturi care conti cafeina.Prin urmare, alţi factori de risc, cum ar fi frecventa de aport glucidic si obiceiurile de igiena orala ale pacientului de asemena trebuie luate in considerare.În plus, evaluarea meselor pacientului şi obiceiurile de igiena orala de a lungul timpului poate ajuta dentistul sa determine dacă comportamentul a produs o istorie de experienţă cariilor. În cazul în care comportamentele cu potenţial negativ sunt recente, atunci pacientul ar trebui să ia in considerare un risc.În cazul în care comportamentele negative sunt stabilite şi nu au produs nici o problema timp de mulţi ani, atunci riscul poate fi mai mic decât era de aşteptat.
Expunerea la fluor, folosirea pe scară largă a fluorurii a redus prevalenţa cariilor şi rata de progresie a leziunilor carioase dramatic. Utilizarea sa, care poate fi considerat unul dintre cei mai importanţi factori de protecţie atunci când evaluează riscul unui pacient cu carii.
Se recomanda ca dentistul ia în considerare toate sursele de fluor, prima la care pacientul este expus, de exemplu, apei potabile cu fluor (cum ar fi apa plata şi ceaiul).Medicul stomatolog ar trebui să determine dacă acest model de expunere la fluor a stopat aspectul sau progresia incipienta de leziuni carioase in cavitate de a lungul timpului.Un pacient care utilizează o pastă de dinţi cu continut ridicat de fluour o dată pe zi poate fi considerat a avea expunere de fluor adecvata în cazul în care el sau ea este clasificat avand un risc scăzut şi nu a arătat nici o dovadă de activitate carioasa.În cazul în care au apărut noi leziuni sau leziunile existente au progresat, atunci expunerea pacientului la fluor este inadecvata.Utilizarea de fluour ar trebui să fie stabilită pentru fiecare pacient în funcţie de vârsta, abilitati fizice, de sănătate, de conştientizare şi de atitudine.
Factorii demografici medicali. Anchetele epidemiologice arată că prevalenţa cariilor creste o data cu varsta. Statutul socio-economic este un predictor puternic al riscului cariilor la copii fata de adulti. Cauza cariilor, în general, este mai frecventă în grupuri socio-economice mai mici decât în grupuri mari. Medicul stomatolog ar trebui să ia în considerare variabile sociale, cum ar fi educaţia pacientului şi ocupaţia.Un exemplu în determinarea riscului cariilor a fost prezentat într-un studiu care a arătat că lucrătorii de panificaţie au o prevalenţă mai mare de carii decat muncitorii din alte industrii.