Termen cautat
Specialitate

Morfologie radiculara


Autor: apostuandra
Imagini

Morfologie radiculara

Dintele derivat din ecto si mezoderm este unic prin existenta lui,prin forma si structura sa. Deşi fiecare dinte în parte constituie o unitate anatomică individualizată, procesul de dezvoltare este în esenţă identic pentru toţi dinţii, atât cei din dentiţia temporară, cât şi cei din dentiţia permanentă.

Constientizarea, intelegerea prezentei unei radacini suplimentare si a unei morfologii canalare neobisnuite, sunt esentiale in a obtine obiectivele stabilite : acces, curatare, antiseptizare, obturarea spatiului pulpar, ceea ce reprezinta un succes al tratamentului endodontic. Variatiile in anatomia canalelor radiculare sunt fenomene care apar de obicei. O cunoastere aprofundata a anatomiei canalare si a variatiilor sale este necesara pentru a finaliza cu succes tratamentul endodontic.Este foarte important ca medicul sa repereze radacinile si canalele aditionale, deoarece luarea acestora in evidenta ii permite sa finalizeze cu succes un caz, care altfel s-ar putea incheia cu esec.Cu exceptia situatiei in care folosim microscopul operator este imposibil de vizualizat interiorul canalului si ceea ce fac instrumentele.De aceea intelegerea arhitecturii sistemului canalar este o cerinta premergatoare esentiala pentru realizarea cu succes a unui tratament endodontic .

Constientizarea, intelegerea prezentei unei radacini suplimentare si a unei morfologii canalare neobisnuite, sunt esentiale in a obtine un rezultat de succes al tratamentului endodontic. In ciuda tuturor procedurilor de protocol, in cazul in care clinicianul nu observa o radacina sau un canal suplimentar si daca metoda de curatare si modelare a sistemului nu se adreseaza si anastomozelor canalare ci doar canalelor principale , infectia va ramane cantonata in sistemul canalar si tratamentul endodontic va fi un esec.

Incisivii maxilari, centrali si laterali prezinta o radacina si un canal subtire , dar rareori, incisivul lateral poate prezenta anomalii de tipul : radacina suplimentara, un canal secundar , dens invaginatus , germinare sau fuziune.Caninul maxilar are o singura radacina, rareori prezentand mai multe .Primul premolar maxilar poate prezenta una, doua , sau trei radacini .Al doilea premolar maxilar prezinta in 40 % din cazuri o radacina si un canal , iar in 58% din cazuri o radacina si 2 canale.Orificiie canalelor primului premolar sunt rapid vizibile in comparatiile cu cele ale premolarului al doilea , ele fiind mai greu de gasit datorita formei de palnie.Molarii maxilari permanenti sunt, in general, descrisi ca fiind un grup de dinti cu 3 radacini, una palatinala si 2 vestibulare. Aparitia unui al doilea canal Mezio-Vestibular este o variatie comuna.

Incisivii mandibulari centrali si laterali prezinta cel mai frecvent o radacina si un canal, dar ultimele cercetari arata ca 40% dintre acestia prezinta doua canale, cu preponderenta mai mare in cazul incisivilor laterali.Premolarii mandibulari prezinta cate o radacina, in cazul primului premolar este posibila divizarea canalului in doua canale fiecare cu foramenul lui.Molarii mandibulari prezinta doua radacini si trei canale,rareori pot prezenta 4 canale.Molarii trei sunt atipici atat la mandibula cat si la maxilar.

Radiografia preoperatorie evidentiaaza prezenta unei radacini suplimentare.Istoricul medical al pacientului este non contributiv

Etiologia din spatele formarii unei radacini aditionale este neclara. In formarea radacinilor supranumerare pot interveni o serie de factori externi ce au actionat in timpul odontogenezei. Curzon sugereaza ca molarul cu o radacina aditionala are ca substrat un grad ridicat de penetrare genetica.

In cazul unei variatii de morfologie radiculara la molarii mandibulari - prezenta unei radacini suplimentare disto-lingual, va fi numita Radix Entomolaris . Daca radacina suplimentara estesituata mezio-vestibular, va fi numita Radix Paramolaris.

Pentru a determina prezenta unei radacini suplimentare, ar trebui sa existe abordari diferite fata de protocolul normal si medicul ar trebui sa urmareasca anumite semne care ar putea indica prezenta unei radacini suplimentare :

  1. Proieminenta cervicala – poate fi detectata prin inspectie si palpare periodontala.
  2. Un cuspid aditional – care este prezent in concordanta cu proieminenta cervicala.
  3. Examinare radiografica – trebuiesc realizate radiografii cu incidenta diferita
  4. CT scan

Variatia numarului de radacini si a numarului de canale, in special la dintii multiradiculari, reprezinta o provocare pentru diagnostic si pentru un tratament endodontic de succes. Cunoasterea elementelor anatomice si variatile acestora este fundamentala. Cunoasterea acestor variatii, este esentiala, deoarece netratand endodontic aceasta radacina aditionala duce la esuarea tratamentului endodontic. Prezenta unei radacini aditionale este rara, dar neprevazuta si ori de cate ori un endodont se intalneste cu astfel de pacienti, care se plang de persistenta durerii chiar si dupa tratamentul endodontic, trebuie sa se ia in considerare posibilitatea unui canal sau unei radacini suplimentare. Este necesara capacitatea endodontului de a fi mereu vigilent si cunoscator de variatii anatomice aberante.