Termen cautat
Specialitate

Sifilisul


Specialitate
Imagini
Treponema face parte din familia spirochetelor.Acestea sunt bacterii subtiri si mobile si contin doua specii:Treponema pallidum cu cele trei subspecii:pallidum(agentul etiologic al sifilisului),endemicum(produce sifilisul endemic sau bejelul),pertenue(produce boala yaws) si Treponema carateum ce produce pinta. Treponema pallidum se gaseste exclusiv in organismul uman, acesta nu supravietuieste in conditii de uscaciune ,sub actiunea dezinfectantilor sau la temperaturi de 42 grade C. Ea creste numai in prezenta purinelor, pirimidinelor si aminoacizilor prezenti exclusiv in celula gazda.Totusi, aceste bacterii raman viabile cel putin 24 de ore in sangele total sau in plasma pastrata la 4 grade C,acesta reprezentand o caracteristica importanta in transfuzii. T. pallidum este patogenă prin multiplicare şi invazivitate. Aceasta este patogena numai la oameni si se transmite in general prin contact sexual.Alte cai de transmitere sunt cea sanguina si transplacentara.Exista si o infectare indirecta posibila doar in 0,1% din cazuri(cum ar prin sarut-foarte rar si doar in contexul in care persoana prezinta leziuni la nivelul cavitatii bucale sau al buzelor). T. pallidum este agentul etiologic al sifilisului venerian.Boala evoluează în mai multe etape: sifilisul primar, secundar si tertiar. Sifilisul primar.In urma contactului cu persoana infectata,spirochetele patrund in mucoasele organismului sau in epiteliile usor scarificate,iar dupa o incubatie de 3 saptamani se dezvolta leziunea primara,numita sancru de inoculare.Aceasta este localizata in general pe organele genitale si farte rar:perianal,in orofaringe,pe limba,degete si mameloane.Daca este netratata,se vindeca in 3-6 saptamani,lasand o mica cicatrice. Sifilisul secundar apare la 4-10 saptamani dupa aparitia leziunii in cazul in care pacientul nu urmeaza un tratament.Astfel,apar leziuni muco-tegumentare pe trunchi,membre,palme si in regiunile plantare.Leziunile sunt mari,turtite si foarte contagioase. Sifilisul tertiar apare la 5 – 30% din pacientii netratati, după 1- 40 de ani de la infectia primară. Afectează sistemul cardiovascular si SNC. Leziunea caracteristică este goma, o ulceratie ce poate să apară pe tot corpul dar si in oase,testicul,ficat. Sifilisul congenital poate avea debut precoce (până la 2 ani) sau tardiv (peste vârsta de 2 ani).O femeie însărcinată infectată poate transmite germenul prin placenta in saptamanile 10-15 de viata intra-uterina.Uneori apar moartea fatului si avortul spontan,alteori apare postmaturitate.In sifilisul congenital tardiv apar manifestari neurlogice insotite de modificari ale sistemului osos. Bejelul,adaptat la transmitere extragenitala, afecteaza copiii din zonele tropicale.Evolueaza stadial cu leziuni cutanate foarte contagioase,leziunile viscerale fiind rare. Pianul evolueaza in zone tropicale umede, subdezvoltate. Sancrul este extragenital(buza,antebrat,gamba),eruptia stadiului secundar este exclusiv cutanata,iar in stadiul tertiar apar numai gome. Aceasta bacterie este sensibila la mai multe antibiotice (tetracicline, macrolide, etc),dar tratamentul de electie ramane Penicilina G administrata parenteral.Exista o rezistenta dezvoltata pentru aminoglicozide.Tratamentul variaza in functie de pacient si de stadiul bolii,acestia trebuie urmariti serologic si clinic pentru o eficienta cat mai mare a tratamentului. T. pallidum nu se cultiva pe medii artificiale,de aceea evidentierea spirochetelor sa face prin examenul microscopic direct.In sifilisul primar se recolteaza secretie din sancru,in cel secundar-exudat din leziuni,in cel tertiar-lichid cefalorahidian,iar in cel congenital examinam cordonul ombilical,placenta si prelevate din leziunile cutanate. Testele serologice nespecifice utilizeaza antigene netreponemice,ele evidentiaza anticorpii antilipoidici care apar la 4-6 saptamani de la infectie.Testele ce urmaresc eficienta tratamentului si triajul in masa al cazurilor noi aparute sunt:VDRL, reactia Bordet-Wassermann si reactia RPR.Pot aparea reactii fals poitive in infectii virale,imunizari recente,boli imune sau in sarcina. Testele serologice specifice folosesc antigene treponemice.Ele evidentiaza anticorpii.Pentru confirmarea diagnosticului se efectueaza urmatoarele teste:reactia FTA-Abs,testul TPHA si testul de imobilizare al treponemelor(TIT).Acestea nu au valoare in urmarirea eficientei tratamentului pentru ca se mentin pozitive si dupa tratament(uneori,chiar toata viata). Măsurile sociale prevăd: spitalizarea şi tratarea obligatorie a tuturor bolnavilor, depistarea sursei de infecţie, controlul serologic profilactic al tuturor bolnavilor internaţi la spital, al gravidelor, educaţia sanitară si crearea punctelor de profilaxie individuală.Masurile individuale prevad evitarea factorilor de risc precum: contactul sexual neprotejat si partenerii multipli sau anonimi, iar pentru femeile insarcinate sunt recomandate investigatii speciale pentru sifilis la prima vizita la ginecolog ,la inceputul trimestrului trei de sarcina si din nou la nastere datorita riscului infectiei fatului.
Bibliografie
1. Anda Baicus.Bacteriologie si imunologie.Editura Universitara “Carol Davila”,Bucuresti,2011 2. F.H.Kayser.Color Atlas of Medical Microbiology,Thieme, 2005 3. Felicia Toma Sacarea.Bacteriologie medicala.Editura University Press Targu-Mures ,2006 4. Gabriela Loredana Popa,Mircea Ioan Popa.Microbiologie medicala.Editura Renaissance,2007