Termen cautat
Specialitate

Sindroamele hipotalamice - descriere


Autor: Elena P.
Specialitate
Imagini

Hipotalamusul reprezinta o formatiune nervoasa localizata in creier, pe fata inferioara, in spatiul opto-peduncular. Spatiul opto-peduncular are o forma romboida, si este marginit de catre chisma, bandeletele optice si spatiul perforat posterior. De asemenea, spatiul opto-peduncular cuprinde si tija pituitara, care leaga hipotalamusul de lobul posterior al hipofizei.

Hipotalamusul cuprinde in structura sa patru grupe de nuclei:

  • Grupul anterior: nucleul preoptic, nucleul supraoptic, si nucleul paraventricular;
  • Grupul median: nucleul ventro-median si nucleul dorso-median;
  • Grupul lateral: nucleii hipotalamic lateral si cu tuberculul;
  • Grupul posterior: corpii mamilari.

Hipotalamusul este o zona nervoasa vegetativa foarte importanta, care dispune de o mare complexitate functionala, datorita faptului ca hipotalamusul are conexiuni cu foarte multe formatiuni nervoase.

Conexiunile aferente ale hipotalamusului:

Conexiunile hipotalamusului cu scoarta cerebrala antero-mediana frontala, si cu rinencefalul se realizeaza in doua moduri: direct, sau indirect prin intercalarea unor structuri intermediare (ca epitalamusul si talamusul). Astfel sunt realizate circuitele care sunt in legatura cu manifestarile emotionale ale persoanei.

Conexiunile hipotalamusului cu caile optice se termina in nucleul supraoptic.

Hipotalamusul anterior si hipotalamusul median primeste aferente de la nucleii mediani ai talamusului.

Alte aferente pe care le mai primeste hipotalamusul sunt: ascendente - de la trunchiul cerebral si de la substanta reticulata; colaterale - calea cerebelo-dento-rubro-talamica. Din nucleul dorsal al nervului vag sunt realizate conexiuni cu nucleul supraoptic si cu nucleul paraventricular.

Conexiunile eferente ale hipotalamusului:

Hipotalamusul stabileste cu scoarta cerebrala eferente directe sau indirecte prin intermediul talamusului.

Conexiunile descendente ale hipotalamusului se realizeaza cu mezencefalul.

Conexiunile principale ale hipotalamusului sunt realizate cu hipofiza. Impreuna cu acesta formeaza o structura functionala hipotalamo-hipofizara.

Din punct de vedere functional, hipotalamusul constituie un sistem complex vegetativ, care are roluri foarte importante in coordonarea functiilor viscerale, in reglarea metabolismelor din organism, si in acelasi timp asigura integrarea unor comportamente motorii simple, legate de instincte si de stari afective.

Sindroamele hipotalamice se instaleaza in urma leziunilor de diverse naturi ale hipotalamusului. Sindroamele pot fi vegetative sau dismetabolice caracteristice, dar frecvent manifestarea este doar a unui singur sindrom.

  • Sindroame hipotalamice prin afectarea functiei somn-veghe – se manifesta sub forma hipersomniilor (stare letargica), sub forma insomniei, sau sub forma inversiunii somnului.

Narcolepsia– se manifesta prin crize scurte de somn. Apare prin leziuni hipotalamice cu participare reticulata. Poate fi asociata cu cataplexia sau cu halucinoza hipnagogica.

Sindromul Kleine-Levin – se manifesta prin crize de hipersomnie care pot avea o durata de cateva zile sau cateva saptamani, in care pot exista perioade scurte de veghe (timp in care pacientul se alimenteaza excesiv, si manifesta o stare de agitatie, incoerenta sau chiar de halucinatii).

  • Hipertensiunea arteriala – apare ca un sindrom hipotalamic vegetativ printr-un mecanism nervos simpatic care este asociat cu tahicardie, vasoconstrictie, piloerectie si hiperglicemie.
  • Tulburarile metabolismului apei – conduc catre instalarea starii de diabet insipid, care se manifesta prin polidipsie si poliurie, fara ca metabolismul glucidic sa sufere modificari. Acestea apar prin leziuni ale lobului posterior al hipofizei.
  • Tulburarile metabolismului lipidic – este reprezentat de sindromul adipozo-genital. Acesta se manifesta prin adipozitate generala (dar in special in regiunea abdominala) si hipogenitalism.

Boala Dercum – se manifesta in special la femei, si se caracterizeaza prin faptul ca adipozitatea este prezenta sub forma de lipoame dureroase localizate pe coapse si pe abdomen, iar uneori apar si tulburari de caracter.

Casexia hipofizara – se observa mai des la copii, si frecvent este precedata de o stare de obezitate.

  • Tulburari in reglarea functiei sexuale – apare sub forma sindromului Pelizzi. Se manifesta prin macrogenitosomie si pubertate precoce. Acest sindrom apare de obicei ca urmare a unor leziuni encefalitice sau a unor tumori in regiunea corpilor mamilari.
  • Sindroame hipotalamice cu manifestari psihice – pot avea aspecte diverse, cum ar fi: stari hipomaniacale asociate cu fuga de idei, reactie de „falsa turbare”, psihoze diencefalice (caracterizate prin stare crepusculara si cenzura corticala, impulsuri dromomanice, dipsomanice sau sexuale, vasodilatatia fetei si a conjunctivei, si hipersomnie; manifestarile apar periodic la intervale de cateva saptamani).
  • Epilepsia diencefalica – este o tulburare care se manifesta sub trei forme: I.accese sub forma de tulburari vegetative vasculare accentuate cu crize de descarcari tonice fara pierderea constiintei; II.accese cu tulburari vegetative vasculare la apogeul carora se manifesta pierderea cunostintei; III.accese cu tulburari vegetative vasculare intense, cu pierderea cunostintei, si cu descarcari tonice si crize de hemibalism.
  • Sindroame neurodistrofice – se manifesta prin tulburari distrofice care pot afecta diverse tesuturi si organe, ca urmare a unor leziuni diencefalice: tulburari neurodermice, sclerodermie, neuromiozite, polimiozite, edeme interstitiale, osteomalacie, calcificari ale oaselor, ulceratii, hemoragii in organe.
  • Sindromul Sheehan – este intalnit la femeile care tocmai au nascut si au anemie acuta ca urmare a pierderii unei mari cantitati de sange. Se manifesta prin casexie, hipotermie, hipotensiune arteriala, modificari ale parului si unghiilor.

Mai exista si alte sindroame hipotalamice vegetative, printre care amintim; eritromelalgia, acrocianoza, boala Raynaud, edemul angioneurotic Quincke, sindromul Morgagni-Morell, hemiatrofia fetei.

Bibliografie
Poeck K. – Neurology, Berlin. Arseni C. – Bolile vasculare ale creierului si ale maduvei spinarii, Bucuresti. Ion V. – Neurologie clinica, Bucuresti.