Hipotalamusul reprezinta o formatiune nervoasa localizata in creier, pe fata inferioara, in spatiul opto-peduncular. Spatiul opto-peduncular are o forma romboida, si este marginit de catre chisma, bandeletele optice si spatiul perforat posterior. De asemenea, spatiul opto-peduncular cuprinde si tija pituitara, care leaga hipotalamusul de lobul posterior al hipofizei.
Hipotalamusul cuprinde in structura sa patru grupe de nuclei:
Hipotalamusul este o zona nervoasa vegetativa foarte importanta, care dispune de o mare complexitate functionala, datorita faptului ca hipotalamusul are conexiuni cu foarte multe formatiuni nervoase.
Conexiunile aferente ale hipotalamusului:
Conexiunile hipotalamusului cu scoarta cerebrala antero-mediana frontala, si cu rinencefalul se realizeaza in doua moduri: direct, sau indirect prin intercalarea unor structuri intermediare (ca epitalamusul si talamusul). Astfel sunt realizate circuitele care sunt in legatura cu manifestarile emotionale ale persoanei.
Conexiunile hipotalamusului cu caile optice se termina in nucleul supraoptic.
Hipotalamusul anterior si hipotalamusul median primeste aferente de la nucleii mediani ai talamusului.
Alte aferente pe care le mai primeste hipotalamusul sunt: ascendente - de la trunchiul cerebral si de la substanta reticulata; colaterale - calea cerebelo-dento-rubro-talamica. Din nucleul dorsal al nervului vag sunt realizate conexiuni cu nucleul supraoptic si cu nucleul paraventricular.
Conexiunile eferente ale hipotalamusului:
Hipotalamusul stabileste cu scoarta cerebrala eferente directe sau indirecte prin intermediul talamusului.
Conexiunile descendente ale hipotalamusului se realizeaza cu mezencefalul.
Conexiunile principale ale hipotalamusului sunt realizate cu hipofiza. Impreuna cu acesta formeaza o structura functionala hipotalamo-hipofizara.
Din punct de vedere functional, hipotalamusul constituie un sistem complex vegetativ, care are roluri foarte importante in coordonarea functiilor viscerale, in reglarea metabolismelor din organism, si in acelasi timp asigura integrarea unor comportamente motorii simple, legate de instincte si de stari afective.
Sindroamele hipotalamice se instaleaza in urma leziunilor de diverse naturi ale hipotalamusului. Sindroamele pot fi vegetative sau dismetabolice caracteristice, dar frecvent manifestarea este doar a unui singur sindrom.
Narcolepsia– se manifesta prin crize scurte de somn. Apare prin leziuni hipotalamice cu participare reticulata. Poate fi asociata cu cataplexia sau cu halucinoza hipnagogica.
Sindromul Kleine-Levin – se manifesta prin crize de hipersomnie care pot avea o durata de cateva zile sau cateva saptamani, in care pot exista perioade scurte de veghe (timp in care pacientul se alimenteaza excesiv, si manifesta o stare de agitatie, incoerenta sau chiar de halucinatii).
Boala Dercum – se manifesta in special la femei, si se caracterizeaza prin faptul ca adipozitatea este prezenta sub forma de lipoame dureroase localizate pe coapse si pe abdomen, iar uneori apar si tulburari de caracter.
Casexia hipofizara – se observa mai des la copii, si frecvent este precedata de o stare de obezitate.
Mai exista si alte sindroame hipotalamice vegetative, printre care amintim; eritromelalgia, acrocianoza, boala Raynaud, edemul angioneurotic Quincke, sindromul Morgagni-Morell, hemiatrofia fetei.