Termen cautat
Specialitate

Tulburarile de ritm cardiac


Specialitate
Imagini

Fiecare dintre noi a experimentat, la un moment dat in cursul vietii, senzatia de neliniste provocata de perceptia neobisnuita a batailor inimii. In mod normal, ritmul cardiac nu este sesizat de om. In anumite conditii, acesta devine mai rapid, mai lent, sau pur si simplu, neregulat. Organismul resimte aceste modificari drept “palpitatii”. Sub aceasta denumire generica se ascund mai multe tipuri de tulburari, dintre care unele sunt considerate normale, fiziologice. Cele la efort fizic, de exemplu. Altele insa pot pune in pericol viata, de aceea necesita tratament imediat si pe termen lung.

Tulburarile de ritm cardiac se refera la situatiile in care inima bate prea repede (peste 100 batai/minut), prea incet (sub 50 batai/minut), sau bate neregulat indiferent de numarul batailor pe minut.

In ultimii ani, tulburarile de ritm cardiac sunt tot mai frecvente din cel putin doua motive. Primul este reprezentat de cresterea duratei de viata a populatiei. Respectiv, cu cat inaintam in varsta, frecventa acestor tulburari de ritm, mai ales a celor de ritm rar (frecventa cardiaca redusa), este mai mare. Pe de alta parte, bolnavii cu suferinte cardiace, gratie depistarii precoce si a tratamentelor eficiente, traiesc mai mult, 30 – 40 de ani dupa debutul bolii cardiace.

Pe cale de consecinta, multi dintre ei ajung sa dezvolte ceea ce numim insuficienta cardiaca – inima pompeaza o cantitate de sange mai redusa decat necesitatile organismului. Tulburarile de ritm sunt de multe feluri. Unele dintre ele nu prezinta pericol pentru viata bolnavului, nu reduc calitatea vietii acestuia, intrucat debitul cardiac (cantitatea de sange pompata de catre inima) nu scade, si nici capacitatea de efort. Ele pot, totusi, sa-l nelinisteasca pe pacient prin ritmul neregulat.

Acesta este perceput uneori doar ca o senzatie neplacuta, iar alteori ca o lovitura sau lovituri puternice in piept, pulsatii la baza gatului sau ca o senzatie iminenta de frica pentru ceea ce s-ar putea intampla, respectiv teama de oprire cardiaca. In alte situatii insa, de pilda atunci cand frecventa cardiaca este foarte inalta, pot aparea fenomene de insuficienta cardiac acuta, respectiv sufocari ale bolnavului care necesita interventie medicala de urgenta.

Scaderea pulsului sub 40 batai/minut este calificata drept o tulburare de ritm cardiac grava ce trebuie tratata imediat. Atunci cand inima bate rar, apar doua categorii de simptome:

  • Prima si cea mai grava situatie este reprezentata de posibilitatea opririi inimii, temporar sau definitiv. Bolnavul prezinta pierderi de cunostinta de scurta sau lunga durata cu cadere. In cazuri extreme, se poate ajunge la deces. Iata de ce scaderea pulsului sub 40 batai/minut este calificata drept o tulburare de ritm cardiac grava ce trebuie tratata imediat.
  • In al doilea rand, pentru ca pulsul ese nu numai rar, dar si fix, bolnavul nu va putea face nici un fel de efort, capacitatea sa in acest sens fiind sever compromisa.

Singura solutie valabila pe termen lung este asigurarea in mod “artificial” a cresterii pulsului si afrecventei cardiace, respectiv a numarului de batai cardiace pe minut. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul pacemakerelor, cunoscute de peste 50 de ani. Acestea sunt niste baterii cuplate cu un mecanism ce asigura emiterea de impulsuri electrice la nivelul inimii prin intermediul unul electrod (fir) plasat, de regula, la nivelul ventriculului drept.

Se pot emite un numar fix de batai cardiace (reglabil de catre medic), in jur de 60 – 70/ minut, sau, intr-o variant moderna, aparatul isi regleaza singur numarul de stimului electrici, si, respectiv, numarul de batai cardiace pe minut, in functie de activitatea pe care o are bolnavul. In acest din urma caz, capacitatea sa de efort este aproape normal, pentru ca frecventa cardiaca creste, direct proportional cu intensitatea efortului.

In acelasi timp, exista tulburari de ritm cardiac rapid, in care frecventa cardiaca depaseste uneori cu mult 100 batai/ minut, ritul fiind regulat sau neregulat. In acest caz, avand in vedere ca deja in repaus bataile inimii sunt crescute, in conditii de efort fizic acestea nu mai pot creste foarte mult. Astfel, efortul fizic este limitat si apar simptome dintre care cel mai important este lipsa de aer (sufocarea), care obliga la incetarea efortului. De asemenea, peste o anumita limita de frecventa si pe fondul unei boli severe de inima in antecedente, cum ar fi infarctul miocardic, este posibil ca aceste tulburari de ritm cardiac rapid sa degenereze in stop cardiac (prin fibrilatie ventriculara). De aceea, tulburarile de ritm ventriculare trebuie diagnosticate, iar in cazul in care sunt severe, tratate.

Diagnosticul se face prin examen clinic si inregistrarea unei electrocardiograme (EKG). Cea mai potrivita metoda este insa inregistrarea unei activitati electrice a inimii timp de 24 de ore printr-un aparat de mici dimenisiuni care se plaseaza la nivelul toracelui si care este puratat de bolnav timp de 24 de ore.

Dintre tulburarile de ritm mai importante, semnalam fibrilatia atriala, in care bataile inimii sunt rapide si neregulate. Bolnavul prezinta scaderea capacitatii de efort, dar nu exista risc vital imediat, cu exceptia posibilitatii aparitiei unor accidente vasculare cerebrale. In cazul fibrilatiei atriale, in inima se pot forma trombi (cheaguri de sange), care se pot elibera in artere, obstruandu-le in primul rand, pe cele cerebrale. De aceea, bolnavii cu fibrilatie atriala trebuie sa ia toata viata medicamente anticoagulante care sa impiedice acestre obstructii.

O alta categorie o reprezinta extrasistolele ventriculare. Extrasistolele sunt batai cardiace care apar in afara ritmului normal. Pot aparea si la indivizii normali, dar mai ales la persoanele cu boli cardiace sau alte boli. Ele sunt importante atunci cand boala cardiaca este severa. De aceea, in cazul bolnavilor cu extrasistole, trebuie stabilit, prin acea inregistrare timp de 24 de ore, care este tipul extrasistolelor, iar prin intermediul altor examinari (examen clinic, ecografie) care este substratul cardiac al acestora.

Daca nu exista un substrat cardiac si extrasistolele nu sunt frecvente, bolnavul poate duce o viata normala. In cazul in care exista o boala cardiaca severa, se aplica, in primul rand, tratamentul acestei boli si, intr-o masura mai mica, cel pentru extrasistolele propriu – zise. Iar asta mai ales atunci cand extrasistolele il nelinistesc pe bolnav sau cand intrunesc niste criteria de periculozitate stabilite de catre medicul curant.

In sfarsit, o a treia categorie de tulburari ventriculare de ritm este reprezentata de asa – numita tahicardie ventriculara in care inima bate in jur de 150 batai/ minut, de regula pe fondul unei boli de inima.

Simptomatologia este severa, bolnavul prezentand nu numai sufocare, ci si scaderea tensiunii arteriale. In acest caz, este necesara prezenta imediata la medic. Acesta va aplica o terapie adecvata, respective medicatie, dar mai ales soc electric, care poate sa duca imediat la rezolvarea tulburarii de ritm.

Este important de retinut ca in toate cazurile de tulburari de ritm cardiac pe fondul unor boli cronice care nu pot fi vindecate, dupa rezolvarea acuta a acestora, trebuie administrata medicatie de preventire a lor, dar uneori si medicamente specifice tulburarilor de ritm cardiac pentru tratamentul bolii de baza.

Depistate la timp, tulburarile de ritm cardiac nu afecteaza semnificativ durata de viata a pacientului.