Bloc cardiac grad 2 (Bloc atrio-ventricular grad 2)

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament

Simptome

Ameteala, Bradicardie, Cefalee, Lipotimie, Palpitatii, Sincopa, Teama (Anxietate), Vertij

Categorii de medicamente

Sistem cardiovascular

TERAPIA CORDULUI

Imagini

GENERALITATI:

Ce este blocul atrioventricular de grad II?

Blocul atrioventricular este un tip de tulburare de conducere in care stimulii electrici ai inimii sunt blocati partial sau total. Pentru a intelege ce este blocul atrioventricular, este necesar trecem in revista niste notiuni de antomie si electofiziologie a inimii. Inima este alcatuita din doua atria si doi ventriculi. Cordul prezinta un sistem de generare si conducere a unor stimuli electrici numit tesut excito-conductor. Stimulii electrici ai inimii sunt cei care determina inima sa se contracte. In mod normal stimuli sunt generati de nodul sinoatrial, care este situat in portiunea superioara a atriului drept. De aici ei sunt transmisi in masa atriala, apoi la nodul atrioventricular – fascicul His – retea Purkinje – ventriculi.

Blocul atrioventricular de grad II apare cand unul sau mai multe impulsuri atriale sunt blocate, asociate sau nu cu intarzierea conduceri atrioventriculare.

Care sunt tipurile de bloc atrioventricular de grad II?

Blocul atrioventricular de grad II este de doua tipuri:

• Bloc atrioventricular grad II tip I sau Mobitz I (perioade Luciani-Wenckebach): cu fiecare bataie a inimii stimulii electrici generati la nivelul nodului sinoatrial sunt intarziati din ce in ce mai mult cu pana cand unul din stimulii electrici nu mai este transmis la ventriculi. Dupa acesata urmeaza o pauza care nu este compensatorie (adica este mai mica decat dublul unui ciclu cardiac normal).[2] Tipul acesta de bloc atrioventricular de grad II este mai putin grav decat Mobitz II.
• Bloc atrioventricular grad II tip II sau Mobitz II: la un moment dat (interval de timp fix) unul din stimuli electrici generati de nodul sinoatrial nu se mai transmite la ventriculi. Spre deosebire de tipul Wenckebach, la Mobitz II nu mai intalnim intarzierea progresiva a conduceri stimulilor electrici. Tipul acesta de bloc atrioventricular se inatlneste mai rar ca tipul Wenckebach, dar este mai grav.

Care sunt cauzele?

Cazuele blocului atrioventricular de grad II sunt acelasi ca la toate blocurile atrio-ventriculare.

• Cardiopatia ischemica: in special infarctul miocardic acut de perete inferior mai ales spentru blocul atrioventricular grad II de tip II) sau anteroseptal (cel mai adesea cauza de bloc atrioventricular grad II tip II)
• Miocardita (inflamatia muschiului cardiac) virala
• Valvulopatii: in special stenoza mitrala sau aortica
• Tonusul vagal crescut (hiperactivitatea sistemului nervos simpatic)
• Mononucleoza infectioasa (transmisa de virusul Epstein-Barr prin saliva), boala Lyme (cauzata de bacteria Borrelia burgdorferi transmisa prin muscatura de capusa)
• Agenti farmacologici ce scad conducerea impulsurilor de la atria la ventriculi: betablocante, antiaritmice (amiodarona,proafenona, flecainida), digitala, blocantele canalelor de calciu
• Malformatiile cardiace congenitale: tertalogia Fallot (patologie caracterizata prin defect septal ventricular + stenoza pulmonara + aorta “calare pe septul interventricular + hipertrofie de ventricul drept)
• Post-interventii pe cord deschis (mai ales pe valve mitrala): determina mai ales bloc Wenckebach
• Boala Lev: caracterizata prin sclerozarea si calcificare ce intereseaza adesea zona mijlocie a septului ventricular, valvele mitrala si aortica. Aceasta patologie este cauza unui bloc atrioventricular grad II tip II mai frecvent
•  Boala Lenegre: care se caracterizeaza prin sclerozarea tesutului de conducere

Care sunt manifestarile clinice ale blocurilor atrioventriculare tip II?

Blocul atrioventricular grad II tip Wenckebach:

In general pacientii cu bloc atrioventricular tip Wenckebach sunt asimptomatici. Uneori pacientii pot prezenta insa ameteli, stare de lesin.

La auscultatia cordului se poate percepe absenta unei batai a inimii, precedata de scaderea intensitatii progresiv a zgomotului 1

Blocul atrioventricular gard II tip Mobitz II:

Pacientii cu bloc atrioventricular tip II au sanse mai mari de a prezenta ameteli, palpitatii, cefalee, anxietate, sincopa. Simptomatologia depinde de raportul dintre frecventa impulsurilor transmise si cele bolcate.

Care sunt complicatiile blocului atrioventricular grad II?

Blocul tip Wenckebach se poate complica cu bloc atrioventricular complet cu ritm de scapare jonctional. Daca pacientul prezinta bardicardie simptomatica situatie se impune cardiostimularea permanenta.

Blocul tip Mobitz II se poate complica cu bloc atrioventricular complet, cu ritm de scapare ventricular (frecventa cardiac foarte lenta). Riscul degenerarii intr-un bloc complet este greu de apreciat.

DIAGNOSTIC:

Care este diagnosticul blocului atrioventrcular de grad II?

Diagnosticul blocului atrioventricular de grad II se pune prin intermediul electrocardiogramei.

Electrocardiograma (ECG) de repaus este o metoda neinvaziva care inregistreaza pe o hartie milimetrica activitatea electrica a inimii, sub forma de unde, segmente si interval. Pentru a intelege diagosticul blocului atrioventricular, vom vorbi pe scurt de electrocardiograma normal. Unda P corespunde depolarizarii atriale, complexul QRS corespunde depolarizarii ventriculare, unda T corespunde repolarizarii ventriculare. Intervalul PR ne arata timpul de conducere a impulsului electric de la atrii la ventriculi. El se calculeaza de la inceputul undei P pana la inceputul complexului ORS, avand o durata intre 120-200 msec in mod normal.

Traseul electrocardiografic difera in functie de tipul de bloc atrioventricular:

• Blocul Wenckebach

Pe ECG intervalul PR creste progresiv pana cand o unda P nu mai este urmata de complexul QRS. Daca complexele QRS sunt normale atunci cel mai probabil se localizeaza la nivelul nodului atrioventricular. Pauza care urmeaza unde P netransmise la ventriculi este mai mica ca dublul intrevalulul P.

• Blocul Mobitz II

Pe ECG apare blocarea unui stimul atrial (absenta complexului QRS), fara a fi precedata de scurtarea progresiva a intervalului PR. Deci din cand in cand apar unde P fara sa fie urmate de complexe QRS. Intervalele PR sunt constante. In functie de frecventa aparitie stimulului blocat, blocul poate fi 3:1 (3 impulsuri se transmit, unul este blocat), 4:1 (patru impulsuri se transmit, unul este blocat), etc. In general acest tip de bloc se localizeaza la nivelul sistemului His - Purkinje.
In cazul unui bloc 2:1 vorbim de prezenta unui bloc de grad inalt.

• Monitorizare electrocardiografica pe 24 de ore (Holter ECG)

Avantajul acestui tip de monitorizare este ca pacientul poate pleca acasa si isi poate desfasura activitatile zilnice obisnuite. De obicei Holter-ul se pune cand pe ECG de repaus nu se evidnetiaza tulburarea de ritm sau de conducere a inimii.

TRATAMENT:

Care este tratamentul blocului atrioventricular de grad II?

Tratmentul difera in functie de tipul de bloc pe care il are pacientul. Inainte de inceperea unui tratament specific trebuie avuta in vederea oprirea medicamentelor ce pot fi chiar cauza blocului. De asemenea, trebuie tratata afectiunea ce a determinat aparitia blocului (infarctul miocardic, valvulopatia, miocardita, etc). In general pacientii care prezinta bloc atrioventricular simptomatic si/sau afectiune cardiac asociata ar beneficia de implantarea unui stimulator cardiac permanent.

In cazul blocului atrioventricular de grad II Wenckebach, daca pacientul este asimptomatic atunci, nu este nevoie de tratament. Daca blocul determina bradicardie simptomatica, atunci ne putem gandi la montarea unui stimulator cardiac.

Daca pacientul prezinta bloc atrioventricular de tip II Mobitz II, atunci se ia in calcul cardiostimularea. Daca pacientul este simptomatic, si frecventa cardiaca este redusa, atunci se impune cardiostimularea.

Tratamentul farmacologic

• Atropina

Atropina este un agent faramcologic ce actioneaza prin blocarea receptorilor parasimpatici (scazand tonusul vagal). Astfel, atropina determina cresterea frecventei cardiace.  Atropina actioneaza la nivelul nodului atrioventricular, fara a avea un efect semnificativ la nivelul centrilor situati mai jos (reteaua His - Purkinje).

Terapia cu atropina este rezervata situatiilor acute. Atropina este contraindicata in cazul pacientilor cu hipertiroidie, cu fibrilatie atriala, galucom.

• Pacemakerul cardiac sau stimulatorul cardiac 

Stimulatorul cardiac poate fi temporar (cand se afla in afara corpului pacientului) sau permanent (cand se afla in interiorul corpului pacientului).

Stimulatorul cardiac este alcatuit din sonde care sunt introduse in cavitatile inimii pe cale venoasa si dintr-un generator de puls.

Daca generatorul ramane in afara corpului pacientului, atunci vorbim de cardiostimulare temporara. In cardiostimularea permanenta, generatorul de puls se implanteaza subcutanat (sub piele). Geeratorul functioneaza pe baza unei baterii, cu durata de viata variabila. Bateria se poate schimba dupa epuizarea ei.

Cardiostimularea temporara se utilizeaza cu scopul stabilizarii pacientului. De obicei este o etapa inaintea cardiostimularii permanente.

Cardiostimularea permanenta se indica pacientilor cu bradicardie simptomatica fara a fi legata de un factor precipitant autolimitant, si in cazul blocurilor atrioventriculare de grad II sau III. Exista mai multe tipuri de stimulatoare cardiace, notate cu un cod de litere diferite. Stimulatorul se alege in functie de patologia pacientului.

• Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii
• Versiune tipar
• Versiune PDF