Termen cautat
Categorie

Boala Canavan


GENERALITATI:

Boala Canavan reprezinta o afectiune de natura genetica inregistrata in mod frecvent la copii. Boala Canavan reprezinta de fapt o malformatie de natura neurologica soldata cu degenerarea materiei albe de la nivelul creierului si a transformarii acesteia intr-un tesut cu structura spongiforma. Afectiunea mai este cunoscuta si sub denumirile de " deficienta de aspartoacilaza ", " boala Canavan - Van Bogaert - Bertrand " sau " Degenerare spongiloasa a materiei albe cerebrale ". In prezent nu exista un antidot specific sau un protocol terapeutic standard pentru aceasta patologie. Incidenta cea mai crescuta a acestei afectiuni se inregistreaza la copiii care locuiesc in tarile est europene si central europene, in special in cadrul grupului etnic evreiesc Ashkenazi, in cadrul caruia aproximativ 2 % din populatie este purtatoare a acestei boli. Pentru gruparea Askenazi s-a stabilit o incidenta a bolii de 1 la 64.000 de persoane, unul din patruzeci de reprezentanti ai acestei etnii fiind declarati purtatori.

Boala Canavan a fost descrisa de Myrtelle May Canavan in anul 1931 in cadrul unei lucrari de specialitate realizate pe baza cazului unui pacient care a decedat la varsta de un an si patru luni. In urma necropsiei acestuia s-a constatat structura alba, spongioasa si de consistenta scazuta a creierului acestuia. Astfel a fost descoperita aceasta boala cu caracter degenerativ al sistemului nervos central.

Invelisul gras al creierului are rol de izolare a filetelor nervoase de la nivelul creierului. Afectiunea este clasificata drept o leucodistrofie definita ca tulburare a procesului de formare sau de dezvoltare a materiei albe cerebrale. Mielina este alcatuita din minim zece substante, productia fiecareia dintre acestea fiind controlata de o anumita gena. Astfel, exista la fel de multe tipuri de leucodistrofii cate substante contine mielina. In cazul bolii Canavan, gena raspunzatoare se localizeaza la nivelul cromozomului 17, fiind responsabila de formarea enzimei numite N-aspartoacilaza. Boala Canavan este determinata de deficitul in enzima numita N-aspartoacilaza sau ASPA, deficit care determina cresterea nivelului de acid N-acetilaspartic la nivelul creierului. Acidul N-acetilaspartic acumulat la nivelul creierului declanseaza un dezechilibru de ordin chimic care initiaza distrugerea mielinei. Mielina este cunoscuta sub denumirea de substanta alba si are rolul de a proteja filetele nervoase si de a permite transmiterea mesajelor la si de la nivelul creierului. In conditiile producerii acestui dezechilibru de ordin chimic, substanta alba devenita spongioasa nu mai este capabila sa trimita mesajele specifice, astfel incepand sa se manifeste simptomele specifice bolii Canavan.

Simptomatologie

Simptomele bolii se manifesta in general la copii intre varstele de trei luni si sase luni. Tabloul clinic include intarzierea in dezvoltare caracterizata in principal prin lentoare motorie, extensia gatului, pierderea tonusului muscular si stari de lesin sau chiar de rigiditate, slabul control al capului si probleme de alimentatie. Pe parcursul evolutiei bolii incep sa se inregistreze crize convulsive, nervii oculari sunt afectati putand sa se instaleze chiar si orbirea, apare refluxul gastro - intestinal cunoscut ca si pirozis si se constata disfagie sau dificultati de inghitire. Pacientii se confrunta cu diverse grade de retard mental si cu pierderea abilitatilor motorii. In cazul majoritatii pacientilor tineri se inregistreaza fatalitati inca din primul deceniu din viata. Decesele de productie la varste cuprinse in intervalul de 4 pana la 20 de ani, boala Canavan reprezentand una dintre cele mai frecvent intalnite afectiuni cerebrale de natura degenerativa inregistrate la pacienti cu varste foarte tinere.

Forma neonatala

Forma neonatala a bolii Canavan determina cele mai severe simptome, aceasta fiind si cel mai frecvent inregistrata forma de evolutie a afectiunii. Forma neonatala se manifesta la copii dupa trecerea primelor trei luni din viata. Pana la implinirea a trei luni, bebelusii nu manifesta simptome specifice de boala, insa odata cu trecerea timpului, parintii observa intarzieri in cresterea copiilor, adinamie, indiferenta si apatie. Copiii afectati nu pot sa isi sustina singuri greutatea capului ca urmare a scaderii tonusului muscular, numita si hipotonie. Copiii inregistreaza dificultati in hranire manifestate prin tulburari ale deglutitiei, reflux gastro - esofagian, exteriorizarea alimentelor la nivelul narinelor si varsaturi. Sunt constatate modificari vizibile ale dimensiunilor capului, care capata un volum exagerat, simptom numit macrocefalie.

Treptat se instaleaza crizele convulsive, tulburarile de odihna, tulburari ale vederii, tulburari ale auzului si alte manifestari de afectare a nervilor cranieni. Copiii afectati nu pot vorbi sau merge.

Forma juvenila

Forma juvenila a bolii Canavan are o evolutie mai usoara, simptomele putand sa treaca chiar neobservate. Diametrul cranian ramane nemodificat, deficientele de dezvoltare sunt mai subtile. Se pot observa dificultati usoare de vorbire sau dificultati de natura motorie, care pot insa beneficia de tratament .

Boala Canavan reprezinta o afectiune genetica incadrata in randul malformatiilor neurologice innascute si care se manifesta prin transformarea tesutului cerebral in tesut spongios. Malformatia este de fapt o tulburare autosomala recesiva, fiind nevoie ca ambii parinti sa poarte gena defecta pentru ca si copilul acestora sa fie afectat.

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul clinic se stabileste pe baza macrocefaliei, retardului mental si a hipotoniei musculare prezente la pacienti cu varste cuprinse intre trei si cinci luni.

Examenul urinei poate evidentia concentratii foarte ridicate ale acidului N-acetilaspartic din fazele severe ale bolii si concentratiile usor crescute care se inregistreaza in formele juvenile.

Examenul lichidului amniotic se realizeaza prin prelevarea acestuia de la femeile gravide intre saptamana a 16-a si saptamana a 18-a de sarcina. In cazul prezentei bolii se vor identifica concentratii mult marite fata de valoarea normala a N-aspartoacilazei. 

Boala Canavan se poate diagnostica prin efectuarea unei analize de sange in perioada prenatala in urma careia se depisteaza lipsa enzimei N-aspartoacilaza sau se identifica o mutatie la nivelul genelor care o controleaza.

Boala Canavan se poate depista in perioada prenatala si prin testarea ADN-ului, analiza in cadrul careia se stabileste posibilitatea ca fatul sa fie afectat.

O alta metoda de diagnostic este cea bazata pe determinarea nivelului de N-aspartoacilaza din lichidul amniotic, manopera destul de dificila si care se realizeaza doar in cadrul a doua laboratoare specializate din Statele Unite ale Americii. Analiza se efectueaza pe baza unei probe de sange care se transporta in conditii speciale si implica costuri economice importante. Din acest motiv, compania Delphi Test GmBH din Germania a facut disponibila o noua testare genetica bazata pe analizarea mostrelor de fluide bucale. Astfel, clientii pot realiza singuri prelevarea probelor, mostrele fiind trimise laboratorului din Regensburg care va analiza regiunea codarii genei. O analiza completa are un cost estimativ de 400 de euro. Consilierea genetica are un rol important, aceasta venind in ajutorul cuplurilor expuse riscurilor de a-si explora optiunile de planificare familiala disponibile. Pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, rabinii sfatuiesc cuplurile de evrei sa apeleze la testarea pentru boala Canavan inaintea intemeierii unei familii.

Neuroimagistica contribuie la stabilirea unui diagnostic de leucodistrofie. In general, examenul computer tomograf si examenul de rezonanta magnetica nucleara nu releva modificari anormale la copiii cu boala Canavan, insa uneori se pot depista modificarile survenite la nivelul structurii materiei albe cerebrale. Modificarile constatate sunt simetrice si difuze, care intereseaza zona cortexului si regiunile subcorticale. Regiunea cerebelului si a trunchiului cerebral sunt rareori afectate.

Prin examenul ultrasonografic se poate observa ecogenitatea modificata a tesuturilor afectate diferita de cea a tesuturilor sanatoase.

Prin examenul microscopic electronic se poate depista modificarea formei mitocondriilor si cresterea volumului astrocitelor.

Diagnosticul diferential

Boala Alexander reprezinta tot o leucodistrofie, insa este netransmisibila genetic.

Boala Tay-Sachs difera de boala Canavan prin faptul ca in cadrul examenului fundului de ochi se observa un punct de culoare rosie pe suprafata retinei.

Leucodistrofia metacromatica se caracterizeaza si se diferentiaza prin lipsa enzimei Arisulfataza A.

Acidemia glutarica este determinata de mutatii ale genei GCDH.

Sindromul Leigh se diferentiaza de boala Canavan prin mutatiile aparute la nivelul ADN-ului mitocondrial.

Simptomele bolii Canavan se aseamana si cu cele ale unor infectii virale sau cu simptomele encefalopatiei glicinice manifestate prin cresterea concentratiei glicinei. 

In cadrul gruparii etnice de evrei Ashkenazi, majoritatea cuplurilor solicita efectuarea de testari genetice inaintea casatoriei deoarece in cazul in care unul sau nici unul dintre viitorii parinti poarta gena mutanta, exista posibilitatea in proportie de 25 % pentru orice sarcina ca fatul sa fie afectat de boala Canavan.

Screeningul se recomanda in special persoanelor care apartin gruparii evreiesti Ashkenazi. In cazul in care se cunoaste faptul ca unul dintre parinti poarta gena bolnava, se poate apela si la examinarea lichidului amniotic pentru determinarea posibilitatii ca viitorul membru al familiei sa mosteneasca boala.

Biopsia vilozitatilor coriale cu scopul analizarii ADN-ului celulelor fetale poate preveni nasterea unui copil bolnav prin intreruperea cu scop terapeutic a sarcinii. Cu toate acestea, ideal este ca viitorii parinti sa se adreseze unui consilier genetic inaintea conceperii unui copil.

Persoanele care intentioneaza sa doneze ovule sau material seminal si sunt expuse unui risc crescut de a fi purtatori ai genei bolii Canavan ca urmare a originii etnice sau a antecedentelor familiale trebuie evaluate cu atentie.

TRATAMENT:

Pana la momentul actual nu sunt disponibile tratamente eficiente pentru aceasta boala, studii pe aceasta tema derulandu-se in continuare. Abordarile terapeutice studiate in prezent constau in terapia de natura genetica in cadrul careia genele inca functionale ale N-aspartoacilazei se administreaza la nivelul creierului pacientului crescand valoarea N-aspartoacilazei si introducerea de celule stem neuronale la nivelul creierului cu scopul cresterii numarului neuronilor producatori de N-aspartoacilaza. O alta metoda terapeutica aflata in stadiu de cercetare este administrarea unor produse medicamentoase care au proprietatea de a reduce volumul de fluide prezent si sa reduca cantitatea de N-aspartoacilaza la nivel cerebral.

Citratul de litiu este o substanta medicamentoasa aflata in curs de cercetare pentru proprietatea sa de a scadea concentratia N-acetil aspartatului acumulat la nivel cerebral.

Tratamentul simptomatic are ca obiectiv ameliorarea simptomelor afectiunii si poate consta in urmatoarele masuri:

  • Asigurarea unui aport alimentar corespunzator.
  • Mentinerea unei stari de hidratare corespunzatoare.
  • Gastrotomie sau alimentatie prin intermediul sondei nazo - gastrice.
  • Executarea de exercitii de fizioterapie cu scopul imbunatatirii contractiei musculare si pentru asigurarea motricitatii.
  • Participarea la un program special cu scopul dezvoltarii limbajului si vorbirii.
  • Tratamente antiepileptice care previn convulsiile.
  • Administrarea de produse medicamentoase care au proprietatea de a reduce tensiunea intracraniana.
  • Controlarea periodica a copiilor, din sase in sase luni cu scopul depistarii complicatiilor sau a bolilor asociate.

Prognostic

In general, copiii afectati de boala Canavan decedeaza pe parcursul primilor ani din viata in absenta nici unui fel de tratament adjuvant. Pacientii care beneficiaza de terapie genica pot supravietui pana la implinirea varstei de 20 de ani.